În fiecare an, cea de-a șasea zi a lunii lui Undrea este prilej de emoție sfântă și entuziasm binecuvântat pentru creștinii de pretutindeni, în special în rândurile copiilor care așteaptă harul și darul marelui și Sfântului Arhipăstor al Mirelor Lichiei, Nicolae, începând cu rugăciuni și mulțumiri chiar din ajunul mult așteptatei sale prăznuiri din cursul anului bisericesc.

Și la Oradea, fiorul serbării mult iubitului Sfânt Nicolae s-a resimțit în mod special în istorica și îndrăgita bisericuță închinată Marelui Făcător de minuni din Patara Lichiei a Parohiei Oradea Nufărul, unde Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie și l-a serbat alături de comunitatea euharistică din cartierul Nufărul pe patronul lor spiritual.

În omilia sa, Ierarhul a conturat în cuvinte portretul iconic al Sfântului Ierarh Nicolae, arătând cum credința neclintită, cumpătarea, milostenia și biruința asupra ispitelor nu sunt doar virtuți, ci repere permanente pentru omul care caută sens și împlinire. Totodată, evocând atașamentul duhovnicesc multisecular al românilor față de Sfântul Nicolae, Episcopul Oradiei a arătat că prezența Sfântului nu se reduce la o tradiție epidermică, ci devine o formă de orientare lăuntrică, un criteriu de viață care însoțește conștiința credinciosului dincolo de curgerea timpului:

„Sfântul Ierarh Nicolae a fost Arhiepiscopul cetății Mira din istorica provincie din Asia Mică, Lichia sau Licia, un mare Părinte al Bisericii care a strălucit în veacul de aur al Antichității creștine, în urmă cu 1700 de ani. Chiar anul acesta se împlinesc 1700 de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, un moment esențial din viața Bisericii. Acolo a luat parte și a strălucit Sfântul Nicolae, pe care astăzi îl serbăm, motiv pentru care îl și cinstim ca îndreptător al credinței celei adevărate, credința ortodoxă și nestrămutată a Bisericii, aceea că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om pentru noi oamenii și a noastră mântuire. Și datorită Lui, omenirea a fost izbăvită de moarte, iar toți cei care Îl urmează, din dragoste față de El, ajung în lumea de aici să cunoască multe piedici și să treacă prin multe încercări și ispite, dar, cu ajutorul și cu puterea harului Duhului Sfânt, să poată ieși biruitori la fel ca toți Sfinții, ca Sfântul Nicolae. Numele său chiar aceasta semnifică, întrucât «nika» înseamnă «victorie»,«biruință», iar cuvântul «laos» înseamnă «popor». «Biruința poporului» este numele Sfântului Nicolae. Biruința cărui popor? Biruința poporului creștin asupra tuturor ispitelor și răutăților și tentațiilor lumii acesteia, între care bogăția, mărirea și strălucirea, toate trecătoare și răpite de moarte. În schimb, ceea ce Hristos ne oferă nouă, creștinilor, prin darul vieții celei veșnice, este Împărăția Cerurilor, unde nu cei însetați de averi, unde nu cei lăudați sau îndestulați au șanse să intre, ci cei uitați, părăsiți, săraci, înfometați, prigoniți, urâți de lumea cea rea din cauza Fiului Omului. Și Cine este Fiul Omului? Fiul lui Dumnezeu Înomenit! Pe El L-a propovăduit Sfântul Nicolae prin toată viața și faptele sale! Nu doar că a apărat credința, dar a arătat prin viața sa cumpătată ce importanță are în viața omului – și, în special, a creștinului – cumpătarea, înfrânarea, mulțumirea cu puține, iar nu cu multe, care aduc griji și care aduc răutate în viața omului. Pentru că nimeni nu poate să adune «destul», fără să fie ispitit de către puterile rele ale lumii. Și văzându-i pe ceilalți că acumulează bogății și bunăstare, răsfăț și lux, se instalează în lume acea concurență nesănătoasă. Și atunci, sigur, toate acestea aduc răutate în viața omului. Or, tocmai asta ne învață Sfântul Nicolae: cumpătarea, înfrânarea. Și apoi, bineînțeles, ne învață milostenia. «Îndreptător credinței și chip blândețelor». Blândețea se reflectă în mila pe care a arătat-o mereu față de cei săraci, de cei lipsiți, pe care Sfântul i-a miluit și în viața sa pământească, și după mutarea la cele cerești. A ajutat oameni săraci, i-a scos din ispite distrugătoare pentru trup și ucigătoare de suflet. De aceea, el a rămas drept chip al Bunătății lui Dumnezeu, învățându-ne să ne înfrânăm și, din ceea ce avem, să dăm celor care nu au. De ce? Pentru ca toți, împreună, de Domnul să ne bucurăm!”

Într-o vreme în care cădem adesea în tentația concentrării asupra ornamentelor, a decorului și a împodobirii exterioare, Sfântul Nicolae, prin bunătatea sa iconică și necondiționată, ne ajută să ne reorientăm atenția spre lăuntrul nostru, invitându-ne să facem același lucru pe care l-a făcut în viața sa pământească, adică să ne împodobim sufletul cu virtuți și fapte bune, prin intermediul cărora nu se înfrumusețează numai viața proprie, ci și cea a aproapelui:

„Virtuțile cu care s-a împodobit Sfântul Ierarh Nicolae arată, într-adevăr, că a împlinit în viața sa ceea ce Mântuitorul învață în Predica de pe Munte. Fericirile, pe care le vestește cu multă bucurie Fiul lui Dumnezeu, sunt podoabele vieții Sfântului Nicolae. În întreaga lume creștină, Sfântul Nicolae se bucură de o așa de mare cinste cum rar poate fi întâlnită la un altul. Toată viața creștinului strălucește de Prezența Domnului nostru Iisus Hristos. Până și numele de «creștin» vine de la Hristos. El este Domnul și Mântuitorul nostru. Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Ocrotitoarea Bisericii, Ocrotitoarea noastră și are o cinste cu totul specială, fiind deasupra tuturor Sfinților și Îngerilor. Dar după Sfântul Sfinților, Domnul nostru Iisus Hristos, este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Împărăteasa neamului omenesc, apoi, între toți Sfinții, care sfânt este atât de popular și iubit precum este Sfântul Nicolae? Sunt mulți Sfinți cu lucrare minunată, dar este vreun Sfânt atât de apropiat încă din copilărie în casele creștinilor? Între toți Sfinții, pe Sfântul Nicolae noi îl cinstim fără seamăn. Cum spuneau înaintașii noștri, la țară îndeosebi, bunicilor? Moșul și baba. Pe care Sfânt îl mai alintăm cu cuvintele «Moș Nicolae», așadar prin cuvântul «moș»? Știm că îi pomenim pe moșii și strămoșii noștri, cum sunt numite sâmbetele speciale ale morților: moșii de iarnă, moșii de vară, moșii de primăvară, moșii de toamnă; adică este vorba despre bunicii noștri. Sfântul Nicolae, altfel spus, este bunicul drag, prezent în casa și familia oricui, chiar și a celor care nu au, nu mai au sau nu și-au cunoscut vreodată bunicii. Moș Nicolae e acolo! Moș Crăciun este doar chip al lui Moș Nicolae. Anglo-saxonii îi spun «Santa Claus», care este o prescurtare de la «Sankt Nikolaus». Deci, Moș Crăciun este de fapt Moș Nicolae, Sfântul Nicolae, care aduce daruri nu doar de ziua sa de prăznuire, ci și de Crăciun. Adică tot «Bunicuțul» acesta, care în urmă cu 1700 de ani a păstorit în Mira, în provincia Lichia, Turcia de astăzi, este prezent în casele tuturor creștinilor! Nu îl așteaptă copiii pe Moș Nicolae? Asta înseamnă că Sfântul Nicolae, prin harul lui Dumnezeu, vizitează fiecare casă, fiind «Bunicul» care ne-a adoptat pe toți.”

Ierarhul și-a încheiat cuvântul de învățătură printr-un scurt excurs istoric prin care a arătat atașamentul multisecular al poporului român față de Sfântul Ierarh Nicolae, la fel de iubit odinioară precum este și astăzi, rămânând un far călăuzitor al vieții de zi cu zi a credincioșilor și o prezență binefăcătoare ce însoțește, nevăzut, pașii celor mici și ai celor mari, ai celor ce Îi urmează Domnului Hristos:

„Sfântul Nicolae este iubit la nivelul tuturor straturilor din societate. Să nu uităm, din istoria națională, dragii mei, că primele catedrale importante ale acestei țări au avut hramul Sfântului Nicolae. Cea dintâi Catedrală a Mitropoliei Țării Românești, la Curtea de Argeș, a fost Sân Nicoară – după numele vechi al Sfântului, dinainte de venirea slavilor. Și la doi pași de Sân Nicoară, care de sute de ani este în ruine, este Catedrala cea dintâi, care a rămas intactă, ctitorie voievodală și necropolă domnească – unde sunt îngropați primii domnitori ai Țării Românești, de la Nicolae Alexandru, ctitorul bisericii, de unde și hramul, Sfântul Nicolae Domnesc; în afară de Basarab I, care este înmormântat la Câmpulung, în Muscel. La fel, primii domnitori ai Moldovei sunt îngropați la biserica cu hramul Sfântul Nicolae, Catedrala din Rădăuți, Catedrala veche a Episcopiei istorice a Rădăuților. Sfântul Nicolae este Ocrotitorul celor mai vechi catedrale. Și aici, în Transilvania, la Hunedoara, în vechea cetate de scaun – pentru că Mitropoliții Ardealului au avut reședință și la Hunedoara –, biserica cea veche, din secolul al cincisprezecelea, poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Așadar, și la curțile domnești, și în casele boierești, și în casele și bordeiele țăranilor români, Sfântul Nicolae, Moș Nicolae venea și vine! Cum vine și astăzi, în case, în apartamentele din blocurile de locuințe, pe străzile noastre, în chip tainic, nevăzut, însoțind pe toți creștinii doritori să înmulțească binele și să aducă Bunătatea lui Dumnezeu în lume, Lumina lui Hristos, Bunătatea, Iertarea și Împăcarea, ca stavilă în calea tuturor răutăților, războaielor, răzvrătirilor, revoltelor, nemulțumirilor, batjocurii și urii care bântuie în lume. Leac pentru toate are Hristos cu Bunătatea Sa și Sfinții Săi, între care strălucește Sfântul Nicolae – miluitorul săracilor, apărătorul credinței și unității Bisericii și dascăl al înfrânării în calea risipelor de tot felul, la care ne îmbie societatea decăzută de consum în care trăim.”

Încheierea programului liturgic a fost marcată de cuvântarea festivă a Părintelui paroh Călin-Dănuț Ioniță, ce îndeplinește și ascultarea de Protopop al Oradiei, care a adresat câteva gânduri de mulțumire Ierarhului pentru binecuvântarea arhierească și meditațiile ziditoare de suflet pe care le-a oferit în dar comunității parohiale patronate de Sfântul și Marele Făcător de minuni Nicolae, amintind că de la ultima vizită arhierească în biserica istorică a parohiei – pe lângă care s-a înălțat o monumentală nouă biserică – au trecut șapte ani de zile.

La final, Chiriarhul și-a exprimat bucuria de a fi alături de credincioșii acestei enorii și i-a îndemnat să împărtășească entuziasmul copiilor în vremea pregătitoare a marelui praznic al Nașterii Domnului, străduindu-se să pătrundă în universul curăției din primii ani ai vieții, acolo unde bunătatea și blândețea – virtuțile definitorii ale Sfântului Nicolae – erau cultivate cu sârguință de părinții și bunicii noștri.

 pr. Andi-Constantin Bacter