În cea de a șasea zi a lunii lui Undrea din anul 2022, ocazie sărbătorească cu care Biserica Ortodoxă de pretutindeni îl serbează pe marele Ierarh al Mirelor Lichiei, Sfântul Nicolae, cunoscut în universul copiilor ca Moș Nicolae, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la una dintre cele mai reprezentative biserici ocrotite de Sfântul Ierarh Nicolae ale Eparhiei Bihorului românesc, Biserica Albastră a Parohiei Oradea-Vii.

Sfânta slujbă a găzduit citirea evanghelică a Fericirilor, în versiunea lucană (Luca 6, 17-23), dimpreună cu contextul rostirii acestora, fragment care sintetizează într-o manieră biblică viața sfântului și mult îndrăgitului Arhiepiscop prăznuit la începutul ultimei luni calendaristice. În continuarea cuvintelor inspirate ale Scripturii, Chiriarhul locului a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc, vorbind despre bucuria autentică a prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae, chip al blândeților și chip ajuns la asemănarea cu Veșnicul Arhiereu, care ne pregătește de bucuria unică și sfântă a Nașterii Domnului.

Sărbătoarea mult așteptată a Sfântului Arhiepiscop Nicolae al Mirelor Lichiei este una dintre prăznuirile mari ale Creștinătății, care au avut puterea de a trece dincolo de granițele formale ale ideii de religie și a ajuns cunoscută întregii lumi, Sfântul Nicolae fiind un veritabil Evanghelist care aduce Vestea cea Bună întregii lumi, aceea că, în curând, vom prăznui împărătește Nașterea Domnului. Ziua de pomenire a Sfântului Nicolae este o înainte-sărbătorire și o pregustare a bucuriei celei mari a Praznicului Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este simțită cu mare intensitate îndeosebi de cei mici care, deja de la sărbătoarea Sfântului Nicolae, așteptându-l cu emoție pe Moș Nicolae, se pregătesc să-l întâmpine pe Moș Crăciun, prilejuri binecuvântate de a primi daruri din darul lui Dumnezeu. De fapt, în arealul cultural al creștinilor, Moș Nicolae este chipul și pentru Moș Crăciun, așa cum este cunoscut acum, în epoca globalizării, când foarte multe împrumuturi culturale se petrec dintr-o parte în alta a lumii, când auzim tot mai des pe cei de tradiție anglo-saxonă numindu-l „Santa Claus”, care vine, de fapt, de la „Sankt Nikolaus”, care este Sfântul Nicolae. Într-adevăr, lăsând la o parte bucuria copiilor care așteaptă darurile , sărbătoarea Sfântului Nicolae este o pregătire duhovnicească importantă pentru Praznicul Crăciunului, căci ne despart mai puțin de trei săptămâni până la marea sărbătoare a Nașterii Fiului veșnic al Tatălui, venit în lume să vindece pe om de toată boala și neputința.

Ierarhul Oradiei a reliefat faptul că în Sfântul Nicolae se poate vedea cu ușurință eforturile sale de a se asemăna cu Dumnezeu, cu Domnul Iisus Hristos, Păstorul cel Mare al oilor, dar și Mielul cel blând al Jertfei Supreme, îmbinând dragostea milostivă și gingășia unei inimi iubitoare cu fermitatea necompromisă și rigoarea neechivocă cu cele sfinte. Fiul lui Dumnezeu întrupat este Păstorul cel Mare al oilor – cum Îl numește autorul Epistolei către Evrei din care am auzit citindu-se adineaori în fragmentul Apostolului zilei – Care a venit în lume ca un Mielușel, născându-Se la Betleemul din Iudeea, culcat într-o iesle, pentru ca El, Împăratul și Păstorul, să ni Se descopere ca Mielul de Jertfă al lui Dumnezeu. Pe El L-au propovăduit și mărturisit Sfinții Bisericii și în mod special Sfântul Ierarh Nicolae, care L-a mărturisit pe Domnul Hristos la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, înfruntându-l pe Arie. Așa auzim și în troparul său, prin cele trei caracteristici precizate, amintind că este „îndreptător credinței” – cu aceasta și începe – pentru că a apărat Credința Ortodoxă, iar celelalte două, „chip al blândeților”, datorită generozității sale și a dragostei față de cei săraci și bolnavi  și marginalizați, și, în fine, „dascăl al înfrânării”, învățându-ne pe noi, mai ales acum la vremea postului și a înfrânării, să trăim cumpătat, ca să putem primi în noi darurile lui Dumnezeu, viața cea veșnică pe care ne-o oferă în dar prin Sacrificiul Fiului Său. Acestea le-a înțeles foarte bine și Sfântul Ierarh Nicolae.

Tocmai de aceea, pentru lupta dârză din dorința de asemănare cu Dumnezeu, credincioșii aduc cu atât de multă evlavie închinare Sfântului Nicolae, dar și tuturor celorlalți Sfinți, cinstea mergând pentru osteneala Sfântului, iar închinarea latreutică trecând direct la Prototipul asemănării chipului omenesc, Domnul Iisus Hristos, adică lui Dumnezeu Însuși. Sfântul Ierarh Nicolae are mare cinste în Biserică și în viața credincioșilor. Dar, totuși, de ce Biserica îi oferă atâta cinste? Pentru că Biserica recunoaște că Sfântul Nicolae s-a dăruit întru totul Marelui Arhiereu, Mântuitorului Iisus Hristos, Păstorul cel Mare al oilor și Mielul lui Dumnezeu Care a luat asupra Sa păcatele lumii, transparentă făcându-și viața prin lucrarea harului Duhului Sfânt pentru Cel Care este Veșnicul Arhiereu. Cinstindu-l pe Sfântul Nicolae, la fel ca pe toți ceilalți Sfinți, gândul nostru și evlavia noastră trece dincolo de cei care I-au slujit lui Dumnezeu și ajunge la prosternarea, la adorarea pe care noi o aducem lui Dumnezeu, recunoscându-L în Marele Arhiereu pe Fiul Său Cel Unul-Născut, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Cel veșnic al Tatălui Care la „plinirea vremii” vine în lume să Se facă Om pentru noi oamenii și a noastră mântuire.

În îndemnul de final al Ierarhului meleagurilor bihorene, credincioșii au fost invitați la trăirea cu vioiciune duhovnicească a emoțiilor pe care le prilejuiesc sfintele sărbători, însă, totodată, să mâne la adânc și să vadă cu adevărat care este rădăcina, substanța și scopul tuturor celor pe care Biserica ni le pune înainte. Cele netrecătoare, pacea lui Dumnezeu și Viața lui Dumnezeu, sănătatea și viața aici, ca pregustare a vieții veșnice, sunt daruri neprețuite, adevăratele daruri pe care să ni le dorim cu toții, dragii mei! Îndeosebi astăzi, când ne aducem cu toții aminte, din copilărie, cu câtă emoție așteptam darurile lui Moș Nicolae. Acum, trecând de vârstele fragede, ce mai putem aștepta? Darul cel mare al lui Dumnezeu, darul nemuririi, darul vieții celei veșnice! Pentru asta avem nevoie de sănătate, ca să putem să mai dobândim timp de întoarcere la Dumnezeu. Și, cu astfel de daruri fiind înzestrați, să călătorim cu seninătate spre Lumea și Împărăția care vin, care se apropie, spre bucuria netrecătoare care ni se dăruiește din prea multa milostivire și dragoste a lui Dumnezeu, Izvorul și Inspirația tuturor blândeților omenești, ale generozității și dăruirii noastre, Care este piatra de temelie a credinței și Care este pilda desăvârșită a ascultării, a ascezei și a sacrificiului. Fără aceste podoabe pentru viața noastră nu putem înainta. Fără trecerea în profunzimea vieții noastre a celor pe care le-au trăit Sfinții nu putem să rămânem decât la suprafața vieții, irosind necugetat și risipind darurile lui Dumnezeu.

La Sfânta Liturghie, Episcopul Oradiei a promovat în treapta slujirii sacramentale a preoției pe diaconul Daniel-Emanuel Bîrneț, spre a oficia sfintele slujbe și a sluji misiunea Schitului Vârtop, dependent de Mănăstirea Izbuc.

În încheiere, Părintele paroh Viorel Samașca-Nemeș a ținut o alocuțiune festivă prin care a adus cuvinte de recunoștință către Chiriarhul cetății orădene, mulțumind pentru prezența sfințitoare și edificatoare la sărbătoarea hramului principal al bisericii, moment de mare bucurie duhovnicească pentru enoriașii acestei parohii.

La sfârșit, Preasfințitul Părinte Sofronie a mulțumit tuturor pentru bucuria de a fi împreună în rugăciune sfântă de mulțumire și de laudă către Preabunul Dumnezeu, Care este minunat întru Sfinții Săi, la loc de mare cinste și sfințenie în cetele Sfinților fiind Sfântul Ierarh Nicolae. Apoi, Preasfinția Sa a adresat tradiționalele urări de sănătate și de zile îndelungate pentru toți credincioșii parohiei, în special pentru cei și cele care își serbează astăzi ziua onomastică, avându-l pe Sfântul Nicolae ca ocrotitor.

Pr. Andi-Constantin Bacter