În ziua de 6 decembrie 2021, la prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, acest mare arhiereu al Bisericii noastre dreptmăritoare a fost sărbătorit cu multă evlavie la Catedrala Învierea Domnului din Oradea, unde Preasfințitul Părinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei, dimpreună cu soborul catedral a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Sfântul Ierarh Nicolae se numără printre ocrotitorii spirituali ai Catedralei cu Soare, care, alături de Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei și Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, străjuiește duhovnicește paraclisul de iarnă de la demisol, fiind prezent în sfânta noastră Catedrală nu doar duhovnicește, ci și cu părticele din cinstitele sale moaște.

Pasajul scripturistic rânduit la prăznuirea Ierarhului Mirelor Lichiei (Luca 6, 17-23) ne-a prezentat într-un tablou cuprinzător esența Legii celei Noi, comprimată în centralitatea Domnului Hristos în viața oamenilor, așa cum vedem în începutul pericopei (Luca 6, 17-19), și în textul Fericirilor, varianta mai scurtă, în relatarea lucană (Luca 6, 20-23). Ierarhul Oradiei Mari, în cuvântul său de învățătură, a evidențiat aceeași realitate și în viața Sfântului Ierarh Nicolae, cel care a reușit să asume în viața sa centralitatea Domnului Hristos și să trăiască la modul real Fericirile rostite de Fiul lui Dumnezeu. Același lucru ne învață și Troparul Sfântului Ierarh Nicolae, imnul liturgic care rezumă viața și personalitatea sfântului și pe care Preasfinția Sa l-a explicat credincioșilor prezenți la sfânta slujbă.

În debutul predicii, Episcopul Oradiei a adus în atenția credincioșilor impresionanta putere harică a Sfântului Ierarh Nicolae de a aduce unitate, dragostea sinceră față de el constituind un numitor comun pentru multe popoare în cursul secolelor. Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Nicolae, este Sfântul și Părintele atât de iubit de creștinii din toate locurile și toate timpurile, de la începuturile vieții Bisericii și până la sfârșitul veacurilor. Este atât de îndrăgit de toți și îndeosebi de copii, care-l alintă cu numele de „Moș Nicolae”, un sfânt iubit și în răsărit și în apus, la miazăzi și la miazănoapte, un sfânt iubit de toți pentru că el este, așa cum îi spune troparul sărbătorii, „chip al blândeților”, el păstorind în Răsărit, însă având moaștele în Apus, la Bari, în Italia, unde, în fiecare an, în ziua sărbătorii lui, părinții din mănăstirea unde se află racla moaștelor sale adună mirul frumos înmiresmat care curge din sfintele sale moaște, spre bucuria duhovnicească a credincioșilor.

Sfântul Nicolae a fost nu doar un om al faptei și al empatiei, cunoscut fiind pentru deosebita aplecare față de cei în lipsuri și nevoi, ci și un mare păzitor și propovăduitor al învățăturii celei drepte în vremuri tulburi, marcând istoria și din acest punct de vedere. Totodată, în contrast cu blândețea lui proverbială, sfântul a știut să fie ferm, decisiv și incisiv în momentele de cumpănă ale Bisericii. Sfântul Nicolae este îndreptător credinței fiindcă a apărat credința ortodoxă. Nu ne-a rămas de la Sfântul Nicolae nicio scriere, dar știm că a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în anul 325, când Sfântul Împărat Constantin cel Mare a chemat pe Ierarhii din Apusul și Răsăritul Creștinătății pentru a apăra dreapta credință împotriva ereziei lui Arie, care învăța în mod fals că Domnul Iisus Hristos nu ar fi Fiul veșnic al Tatălui și care a produs multă tulburare în viața Bisericii, punând în pericol unitatea ei. Din ceea ce s-a întâmplat la sinod știm că Sfântul Ierarh Nicolae, un om foarte blând și smerit, neputând suporta obrăznicia lui Arie, l-a pălmuit, fiind foarte ferm când a fost nevoie de apărarea credinței ortodoxe.

În continuare, Chiriarhul a evidențiat următoarea calitate enunțată de troparul sărbătorii Sfântului Nicolae, aceea ce a fi „chip al blândeților”. Un chip care a pecetluit întreaga civilizație creștină cu dărnicia sa, pe care am alăturat-o mărețului praznic împărăresc al Nașterii după trup a Domnului, Cel mai de preț dar al Tatălui ceresc pentru umanitate, chipul Sfântului Ierarh Nicolae fiind nedespărțit de atmosfera sărbătorii Crăciunului. A fost un om bun și smerit, un om care a arătat multă bunătate și un păstor de suflete care și-a pus sufletul pentru turma cea păstorită și care a salvat pe mulți de la moarte, din sărăcie, din cădere, aducând celor din nevoi ajutorul necesar, un dar prețios la momentul potrivit, destul cât să le scape sufletul de la pieire. Din darurile pe care Sfântul Ierarh Nicolae le-a făcut celor aflați în nevoi, s-a păstrat până astăzi tradiția oferirii de daruri în ziua lui de pomenire și, în special, pentru copii, mai ales pentru copiii săraci și nevoiași. Într-o asemenea zi, se cuvine să ne aducem aminte să facem milostenie celor săraci și să-i ajutăm pe cei ce nu au sau nu mai au nimic. Dăruirea nu înseamnă numai împărțirea de bunuri materiale, ci și comuniunea spirituală și aplecarea cu dragoste și atenție față de cei care au nevoie de mângâiere, încurajare, ascultare și de ajutor, într-o lume tot mai străină și înrăită. Bunătatea Sfântului Nicolae, compasiunea față de cei aflați în nevoi și ajutorul dat săracilor să ne fie mereu pildă luminoasă și candelă aprinsă, luminându-ne calea sufletului nostru pentru a face cât mai mult bine, până la tot binele de care suntem în stare să-l facem, împrăștiind de pe fața pământului răutatea și stăvilind ura, pentru ca bunătatea lui Dumnezeu să triumfe.

Tot Sfântul Ierarh Nicolae ne arată că atingerea acestor piscuri duhovnicești nu se poate realiza doar volițional, ci este necesară o pregătire interioară temeinică, care să constituie izvorul și fundamentul de nezdruncinat al faptelor noastre bune. Pentru a ajunge la o asemenea măsură duhonvicească, încât să săvârșim binele, trebuie să învățăm de la Sfântul Ierarh Nicolae, care este dascăl sau învățător al înfrânării. Ceea ce înseamnă că trebuie să învățăm să ne înfrânăm. Postul în care ne aflăm este o bună ocazie pentru a ne opri nu doar de la alimente, ci mai ales de la răutăți și, în special, de la gândurile rele. Acolo unde nu putem, căci suntem prea slabi, vulnerabili și striviți de povara patimilor noastre, poate Dumnezeu cu dragostea și îndelunga Sa răbdare față de noi și păcatele noastre. Dumnezeu poate și dorește să ne ajute, mai ales că Maica Domnului și Sfinții se roagă pentru noi la Tronul Slavei lui Dumnezeu.

În încheiere, Chiriarhul locului a vorbit despre entuziasmul copiilor care așteaptă cuminți, an de an, întâlnirea de taină cu Sfântul Ierarh Nicolae, explicând credincioșilor că așa-zisul „Mos Crăciun” din cultura apuseană este același bun și drag sfânt. Sfântul Ierarh Nicolae este prezent nu doar în bisericile noastre, ci și în casele noastre, aducând multă bucurie celor mici, care abia așteaptă întâlnirea cu Moș Nicolae. Ca să nu mai spunem că, de fapt, și Moș Crăciun este tot Moș Nicolae, așa cum îl și numesc popoarele de tradiție culturală anglo-saxonă, „Santa Claus”, care vine de la „Sankt Nikolaus”, adică Sfântul Nicolae. Sfântul Nicolae apare în chipul lui Moș Nicolae sau Moș Crăciun pentru a aduce daruri copiilor, daruri pe care și noi, cei mai avansați în vârstă, le primim din punct de vedere spiritual, fiindcă sfântul este bun și blând și vrea să dăruiască celor care îl cinstesc daruri duhovnicești, așa cum el însuși a primit de la Dumnezeu. Aceste daruri nu le-a ținut captive în el însuși, ci le-a împărtășit celor care-i păstorea și pe care le oferă și astăzi creștinilor care-l iubesc.

Diac. Andi Constantin Bacter