Sfântul Ierarh Nicolae sărbătorit în parohia Oradea-Vii
Prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae este, în fiecare an, o zi de mare bucurie duhovnicească pentru clerul şi poporul dreptmăritor de pe meleagurile bihorene, 48 de sfinte lăcaşuri, biserici şi paraclise din cuprinsul Episcopiei Oradiei sărbătorindu-și hramul și aducând aleasă cinstire ocrotitorului lor spiritual, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.
Una dintre bisericile reprezentative din Eparhia Oradiei ce are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae este biserica Parohiei Oradea-Vii, ce a aniversat, de curând, 87 de ani de la înfiinţare, în 1928, dar şi 77 de ani de la sfinţirea pietrei de temelie a bisericii parohiale, la 2 octombrie 1938.
Sâmbătă, în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae s-a oficiat Slujba Vecerniei cu Litie şi Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae de către cei trei preoţi slujitori. Pentru hramul bisericii a fost aşezată spre închinare credincioşilor o răcliţă în care se află un recipient cu mir de la moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adus la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Oradea prin purtarea de grijă a Părintelui Gheorghe Nemeş, din localitatea Bari, Italia, acolo unde se află moaştele sfântului.
Cu prilejul sărbătoririi hramului bisericii, în ziua de 6 decembrie 2015, Duminica a douăzeci și șaptea după Rusalii, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în Parohia Oradea-Vii, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi, în biserica parohială. Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie de mulţime de credincioşi din parohia Oradea-Vii dar şi pelerini din întreaga cetate a Oradiei, veniţi să participe la sărbătorirea hramului bisericii. Răspunsurile liturgice au fost date de către corul Diacon Nicolae Firu al Liceului Ortodox Episcop Roman Ciorogariu din Oradea.
În cuvântul de învăţătură rostit, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre înțelesurile duhovnicești ce reies din cele două pericope evanghelice rânduite a se citi, în legătură cu frumuseţea vieţii şi mulţimea minunilor Sfântului Ierarh Nicolae, arătând cinstirea mare de care se bucură în întreaga creştinătate:
„În mod tainic, prin lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, între cele două pericope evanghelice pe care le-am auzit acum, ambele de la Sfântul Evanghelist Luca, o minune săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, tămăduirea unei femei gârbove, și un fragment din Predica de pe munte a Domnului Hristos, este o legătură puternică. În ambele, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Veșnic al Tatălui, vine și împlinește misiunea pentru care a venit în lume: vindecă și învață, tămăduiește și predă tainele Împărăției cerurilor.”
„În cea dintâi pericopă evanghelică El vindecă o biată femeie gârbovă, paralizată, care de optsprezece ani zăcea în neputință, cu capul plecat, cu ochii în jos, cu fața spre pământ, fiind prizoniera satanei. După atâția ani de neputințe, sfindând comoditățile și fățărnicia celor care pretindeau că dețin adevărul și au tot dreptul să le comande oamenilor și să le poruncească ce este bine de făcut și ce este oprit, sfidând răutatea omenească, așadar, Mântuitorul Iisus Hristos, în ziua sabatului o vindecă pe femeia gârbovă care se ridică, se îndreaptă și Îl preamărește pe Dumnezeu.”
„Vindecarea acestei femei gârbove noi trebuie să o înțelegem nu doar în sensul literal, ci să trecem, de la minunea ce s-a întâmplat, la sensul adânc al pericopei. Astfel, din punct de vedere spiritual, în femeia gârbovă, în stare de suferință și de boală fără leac, în captivitatea celui rău și sub umbra morții vedem lumea, umanitatea căzută și păcătoasă, firea omenească deșirată de păcat, omenirea încovoiată de satana și obligată să privească spre pământul morții, al mormântului, într-un orizont fără speranță, fără posibilitate de recuperare. La atâta întuneric și durere, într-o astfel de situație catastrofală, în perspectiva veșniciei, vine Fiul lui Dumnezeu pe pământ și Se face Fiul Omului, ca firea noastră omenească să o scoată din gârbovenie, din boală, din lipsa de speranță, din moarte și întuneric, din pământ, pentru a o ridica la cer, pentru a reașeza umanitatea căzută în demnitatea la care Dumnezeu ne-a chemat, de a fi față către față cu El, într-un dialog iubitor, în comuniune de dragoste, la fel cum este între Persoanele Preasfintei Treimi.”
„Iar răsplata, din partea lumii păcătoase, pentru minunea săvârșită de Domnul Iisus Hristos este critica și judecata, pentru că a îndrăznit să o vindece pe biata femeie în zi de sâmbătă. Atât au putut înțelege fariseii aceia din dragostea lui Dumnezeu față de om, din dragostea Păstorului față de turma Sa, din pricina faptului că ei nu Îl cunoșteau nici pe Dumnezeu-Tatăl și nici pe Fiul Său, Marele Păstor, Care a venit să Își dea viața pentru ca oile Sale să aibă viață și din belșug să o aibă.”
„Mântuitorul Iisus Hristos Își continuă lucrarea de vindecare a neamului omenesc și după Înălțarea Sa la ceruri, în Biserică și prin Biserică, chemând la mântuire pe toți urmașii lui Adam. Și această lucrare pe care Domnul Hristos o săvârșește în continuare se împlinește și în zilele noastre. Și care este răspunsul pe care lumea fariseică, cea de azi ca și cea de odinioară, îl dă minunii pe care Mântuitorul Hristos o săvâșește continuu prin Sfânta Biserică? Critica, judecata, atacul nedrept și nedemn asupra lui Hristos și asupra Bisericii care este corpul mistic al Domnului, trupul tainic al lui Hristos, pentru că cine atacă Biserica Îl atacă pe Hristos, Care este Capul Bisericii, al Cărui trup tainic suntem toți cei botezați. Așadar, lupta nu se duce împotriva unei instituții formale, ci împotriva unei realități mistice, iar această luptă este un război nevăzut, duhovnicesc, pe care duhurile cele necurate din văzduhuri îl poartă împotriva trupului mistic al lui Hristos, împotriva Sfântului Potir în care este Hristos Euharistic, Care ni se dăruiește nouă tuturor și ne constituie pe noi în trupul Său tainic, în Sfânta Biserică.”
„De lupta aceasta în care se află Biserică luptătoare de pe pământ noi nu trebuie să ne înfricoșăm, căci în a doua pericopă evanghelică pe care am ascultat-o astăzi, în care sunt amintite Fericirile, Mântuitorul Hristos profetic veștește că noi, cei care Îi urmăm Lui, vom suferi și vom plânge, dar ne vom bucura și ne vom veseli în Ziua Domnului, că vom fi urâți, alungați, batjocoriți, umiliți și sărăciți, însă nu trebuie să ne temem, pentru că plata noastră mare este în ceruri, a celor care rezistăm până la capăt. În acest război nevăzut ce se poartă și astăzi și se va purta până la sfârșitul lumii acesteia, noi creștinii suntem chemați să rămânem lumina lumii și sarea pământului, împărtășind în jurul nostru, necondiționat, dragostea lui Hristos, Care vrea îndreptarea omului, din starea de umilință, de păcat și de moarte, la viața cea adevărată, viața veșnică.”
„Între sfinții lui Dumnezeu, în ceata marilor dascăli ai Bisericii și ierarhi este și Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți din lumea creștină, pe care astăzi îl serbăm, ocrotitorul acestei sfinte biserici. El a fost episcop al Bisericii lui Hristos și a luat parte la Sinodul întâi ecumenic de la Niceea, din anul 325, și a rămas în memora Bisericii ca și chip al blândețelor, dar atunci când Hristos a fost atacat nu a ezitat nicio clipă, în plin sinod, să îl pălmuiască pe ereticul Arie. De la Sfântul Ierarh Nicolae trebuie să învățăm să fim demni și să apărăm aici în lume Biserica lui Hristos. Sufletul său este în ceruri, iar tupul său pe pământ, la Bari, în Italia, și în diferite părți ale lumii unde se află părticele din sfintele sale moaște. Mâna sa dreaptă se află la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, o părticică avem și noi la noua Catedrală Episcopală din Oradea, dar din mormântul sfântului curge mereu mir, din care se păstrează și aici la biserică într-un recipient special. Prin toate acestea, Dumnezeu ne arată că Sfântul Nicolae rămâne în mijlocul nostru, împreună cu noi, ca model, exemplu, plildă de urmat și, totodată, ca mare căpetenie, împreună cu noi, în războiul cel nevăzut.”
La Ectenia întreită din cadrul Sfintei Liturghii, s-au înălțat rugăciuni speciale pentru toți cei bolnavi, pentru contenirea bolii, ușurarea suferințelor și a tuturor neputințelor, fiind chemat ajutorul Atotputernicului Dumnezeu pentru dezrădăcinarea urii și a toată răutatea, potolirea vrăjmășiilor și înmulțirea binelui și a dragostei dintre oameni, dar și pentru ajutorul celor aflați în închisori. De asemenea, la Ectenia pentru cei adormiți au fost pomeniți și s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului lăcaş, a ierarhilor şi a preoţilor care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică.
După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei a oficiat rânduiala binecuvântării colivei și slujba Parastasului pentru pomenirea ctitorilor sfântului lăcaş, a ierarhilor şi a preoţilor care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică, dar şi a tuturor dreptcredincioşilor creştini care s-au închinat în acest sfânt lăcaş.
Părintele paroh Viorel Samaşca-Nemeş a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, în care a adus mulţumire Bunului Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Nicolae pentru toate darurile revărsate peste parohia Oradea-Vii, peste biserica parohială şi peste preoţii şi dreptcredincioşii creştini care s-au rugat şi se roagă în aceasta.
Bucuria praznicului a fost întregită de copiii de la Grădinița nr. 41 din Oradea, îmbrăcați în frumoase straie populare din Bihor, coordonați de Doamna educator Ramona Mocan, care au prezentat un program de colinde, fiind răsplătiți cu daruri de către parohia Oradea-Vii.
Părintele Gheorghe Nemeş, coordonatorul proiectului social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al Parohiei Oradea-Vii, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru binecuvântarea pe care a adus-o prin prezența și slujirea în ziua hramului „bisericii albastre” din Oradea, dar și pentru sprijinul pe care l-a oferit cu generozitate acestei parohii, care desfăşoară o bogată activitate social-filantropică, venind în întâmpinarea nevoilor sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor, în special prin intermediul proiectului social „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, din cadrul sucursalei parohiale a Asociaţiei „Filantropia” Oradea.
La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a ţinut să mulţumească şi să felicite pe preoţii şi credincioşii acestei parohii pentru lucrarea pastoral-misionară şi duhovnicească pe care o desfăşoară, dar şi pentru implicarea activă în opera social-filantropică a Bisericii Ortodoxe din Bihor, atât de importantă în aceste vremuri. De asemenea, Ierarhul a făcut urări de ani mulţi, fericiţi şi binecuvântaţi, tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, iar bunilor credincioşi dreptmăritori le-a urat multă sănătate, mult spor duhovnicesc şi bucurii sfinte, pentru a întâmpina Naşterea Domnului cu inimile deschise şi sufletele pline de lumină.
Toţi credincioşii prezenţi au primit, ca binecuvântare, iconiţe cu Sfântul Ierarh Nicolae şi au participat la o agapă frăţească în trapeza parohială, binecuvântată de Ierarhul Oradiei, unde au gustat bucate de post pregătite cu ocazia hramului bisericii, fiind împărțite peste 800 de porții de mâncare. De asemenea, voluntarii parohiei care activează în cadrul proiectului „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” au transportat la domiciliu hrană caldă, fructe şi dulciuri persoanelor înscrise ca beneficiari ai proiectului.