An de an, cea de a douăsprezecea zi a lunii lui Undrea este prilej de aleasă prăznuire la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, care își serbează unul dintre ocrotitorii duhovnicești ai paraclisului de iarnă de la demisol, Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de minuni, atât de prezent și atât de iubit în rândul credincioșilor dreptmăritori. La acest răstimp sărbătoresc, Ierarhul cetății Oradiei Mari, Preasfințitul Părinte Sofronie, dimpreună cu soborul catedral, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la Altarul principal al Catedralei cu Soare.

După citirea fragmentului evanghelic dedicat cinstirii Sfântului Ierarh Spiridon, Chiriarhul locului a ținut un cuvânt de învățătură în care a evidențiat iubirea milostivă a Ierarhului Trimitundei față de cei care-i cer ajutor și mijlocire înaintea lui Dumnezeu, numeroase fiind minunile vindecărilor și semnele negrăite pe care acesta le lasă ca mărturie celor pe care-i cercetează.

Deși locuitor al Împărăției cerurilor de mai bine de șaptesprezece veacuri, Sfântul Ierarh Spiridon rămâne prezent în sânul Bisericii luptătoare prin lucrarea tainică a Sfântului Duh.  Astăzi se împlinesc 1674 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, în anul 348 sfârșindu-și călătoria pământească, așa cum facem cu toții la un moment dat. Dar, un lucru minunat, după trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Spiridon și-a continuat călătoria aici, pe pământ, pentru că deși a adormit întru Domnul, în mod tainic, înainte de învierea cea de obște, prin sfintele sale moaște, relicvele incoruptibile care n-au cunoscut putreziciunea, sunt pline de prezența și lucrarea harului Sfântului Duh, împlinind în continuare minuni. Acesta este semnul că Sfântul Spiridon nu și-a încheiat călătoria aici, ci merge în chip minunat în ajutorul tuturor celor care-l cheamă, străbătând distanțe incredibil de mari pentru mintea sceptică de astăzi, pentru că el este mare făcător de minuni, din darul lui Dumnezeu.

Ierarhul Oradiei a pus în lumină înțelepciunea, simplitatea și inima curată prin care s-a caracterizat viața Sfântului Spiridon, reliefându-le prin întâmplări minunate din pelerinajul vieții sale pământești. În tinerețe, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi și de capre. Creștin și milostiv fiind, atunci când hoții au năvălit în turma sa și i-au furat mioarele, aceștia au fost ținuți captivi și orbiți de Dumnezeu, rămânând în prizonierat și în lanțuri nevăzute. Sfântul, însă, nu s-a răzbunat, așa cum suntem noi tentați să facem de cele mai multe ori când cineva ne face o neplăcere, ci i-a fost milă de ei și s-a rugat pentru ei, ajungând să fie vindecați de orbire și eliberați din prizonieratul funiilor invizibile. Nu numai atât, ci atât de milă i-a fost de ei încât le-a mai făcut și un cadou, un berbecuț ca să aibă ce mânca. Așa face un creștin, nu răspunzând cu aceeași monedă, căci aceasta este Legea talionului – „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, rânduială care ține de ordinea căzută a Babilonului vechi al lui Nabucodonosor și al lui Hammurabi –, ci cei ai lui Hristos ascultă de Domnul Care îi învață pe ucenicii Săi că „dacă vrea cineva să se judece cu tine și să îți ia haina, tu lasă-i și cămașa”. Aceasta ne învață Domnul, au înțeles-o Sfinții și a dovedit-o Sfântul Spiridon.

Simplitatea vieții sale nu l-a împiedicat pe Sfântul Ierarh Spiridon să fie și mare apărător al Credinței Ortodoxe, reușind tot prin lucrarea minunilor să argumenteze în chip miraculos Adevărul învățăturii de credință. Deși Sfântul Spiridon nu avea o aleasă pregătire teologică, a înțeles ce este Viața în Dumnezeu pentru că era om al rugăciunii. Și așa de adânc a înțeles tainele lui Dumnezeu încât la Sinodul cel dintâi Ecumenic de la Niceea, din anul 325, el, care trecuse prin prigoanele persecuțiilor lui Maximin și ale lui Galeriu, i-a fost scos ochiul drept și i-a fost distrusă pulpa stângă, el, cel încercat de suferințe martirice și fără prea multă școală sau doctorate în teologie, se duce la Niceea și apără dogma Sfintei Treimi folosindu-se de un exemplu din lumea materială, de o cărămidă, uimindu-i pe toți cei înțelepți și învățați, cum prin rugăciune a descompus cărămida cea una în cele trei elemente constitutive: focul care s-a înălțat, apa care a căzut pe pământ și pământul care i-a rămas în mână, arătând cum, făcând referire la lumea materială, prin intuiție mintea credinciosului poate să ajungă și să se apropie atât cât este omenește cu putință de înțelegerea Tainei lui Dumnezeu, Cel Unul în Ființa Sa, dar Întreit în Persoane. Sigur că această analogie se limitează la atât, nu trebuie mers mai departe. Cu toate acestea, este un exemplu pragmatic – cum le place celor de astăzi să spună – de a arăta că cele nevăzute și de neînțeles ale lui Dumnezeu pot fi intuite de o minte destul de smerită și de pregătită să fie transparentă pentru apropierea de tainele lui Dumnezeu.  

Preasfinția Sa le-a mai vorbit credincioșilor despre relația vie pe care o are cu acest mare sfânt al Bisericii noastre, mereu răspunzând prompt la rugăciunile înălțate la ceas de încercare și fiind alinați de prezența sa vindecătoare. De 1674 de ani Sfântul Spiridon călătorește în lung și în larg, spre răsărit și spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi. Da, rămâne în Corfu cu sfintele sale moaște ca să-i mângâie pe creștinii care vin în pelerinaj, nu doar cei din Kerkyra și din toată Elada, ci din toată lumea, însă Sfântul se grăbește să vină în ajutorul tuturor celor care-l cheamă cu credință și-l imploră să mijlocească la Dumnezeu vindecarea bolnavilor din toate locurile și timpurile, inclusiv de la noi, inclusiv în timpurile noastre, inclusiv aici, în orașul nostru. Nu mai departe de două luni în urmă, când a fost în vizită, pentru că l-am chemat și a venit și ne-a descoperit că a fost! Ne-a arătat încălțările sale, în chip minunat și tainic, stropite cu noroi uscat, semn că a lăsat insula la vreme răcoroasă și a plecat pe mare și pe uscat, din Kerkyra, din biserica lui, la Oradea, la Spitalul Județean, ca să ajute cu rugăciunile lui la vindecarea celor bolnavi. Și minunile s-au întâmplat! Minunile se înfăptuiesc pentru tot cel ce crede! Și astfel, Sfântul Spiridon nu contenește să ne uimească cu dragostea sa, arătând că Dumnezeu încă Se mai milostivește de noi și încă ne mai dă vreme de pocăință, întorcându-ne și chemându-ne la bunătate, la înțelegere, la împăcare și iertare! Nu la dezbinare, nu la conflicte, nu la războaie și răzbunări! Ajunge cu răutatea!

Încheind cuvântul de folos duhovnicesc, Episcopul Oradiei a adus în numele tuturor celor prezenți mulțumiri Preasfintei Treimi Care minunat lucrează întru Sfinții Săi, rugându-l pe marele făcător de minuni al Trimitundei să ocrotească poporul binecredincios și să ne fie pildă de viețuire în Hristos în vremurile tulburi ale acestor timpuri. Mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale, să-L rugăm să aibă grijă și de noi și de țara noastră și de poporul nostru, să nu apuce pe căi rătăcite și să nu asculte de vocile și șoaptele satanei și a uneltelor lui care încearcă să-l întoarcă pe om din drumul spre mântuire, propunându-i tot felul de micimi aici, pe pământ; pe cât de facile și de ușor de dobândit unele dintre ele, pe atât de trecătoare și distrugătoare. Să ne ferească Bunul Dumnezeu să ne risipim energiile pe ceea ce așteaptă demonii de la noi și de la toate popoarele ca să nu-și mai concentreze atenția spre Împărăția cerurilor care vine. Să ne ajute Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, să devenim și noi fii ai Luminii și să nu ratăm invitația pe care și ieri am ascultat-o în splendida pericopă evanghelică a celor poftiți la cină, invitație lansată de Dumnezeu către noi, în Împărăția cerurilor.            

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe diaconul Marius Zaha spre a fi păstorul sufletesc al credincioșilor Parohiei Ioaniș din Protopopiatul Beiuș, oferindu-i și hirotesia de duhovnic, iar pe teologul Sergiu-Vasile Lăzuran l-a prohirisit întru diacon pe seama bisericii Sfântului Ierarh Nicolae a Parohiei Valea de Sus, același protopopiat.

 Pr. Andi Constantin Bacter