Sfântul Ierarh Spiridon prăznuit la Oradea
Ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, 12 decembrie 2015, a constituit un binecuvântat moment de prăznuire duhovnicească pentru biserica din Oradea ce are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Spiridon, care şi-a serbat hramul. Bucuria clerului și dreptcredincioşilor acestei enorii a fost desăvârşită prin prezenţa şi slujirea Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească și a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în prezența a numeroși credincioși care au venit să îi aducă cinstire marelui sfânt făcător de minuni, ale cărui sfinte moaște se află în insula Korfu din Grecia.
La această frumoasă prăznuire, după citirea pericopei evanghelice rânduite, de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat şi plin de semnificaţii cuvânt de învăţătură, în care a scos în evidenţă frumuseţea vieţii şi a minunilor Sfântului Ierarh Spiridon, mare apărător al credinței ortodoxe și al valorilor creștine:
„Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, mare făcător de minuni, ale cărui sfinte moaște sunt în insula Korfu sau Kerkira, în Grecia, este unul dintre cei mai iubiți sfinți în poporul creștin dreptmăritor, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe, unul dintre cei mai iubiți și prețuiți sfinți și prieteni ai lui Dumnezeu de către poporul ortodox. El a trăit în veacul al patrulea și a luat parte la cel dintâi Sinod ecumenic al Bisericii, din anul 325, la Niceea, Sfânt Sinod convocat de Sfântul și Marele Împărat Constantin, primul împărat creștin. Pe Sfântul Spiridon îl cunoaștem din istoria bisericească, din memoria sfântă a Bisericii înregistrată de Sinaxar și îl cunoaștem din relația personală, dar și comunitară de rugăciune, în special acolo unde Sfântul Spiridon este ocrotitorul unei biserici de enorie, cum este și cazul dumneavoastră, al credincioșilor care aparțineți de această parohie.”
„Sfântul Ierarh Spiridon este cunoscut în Biserica Ortodoxă ca mare făcător de minuni, atât în timpul vieții sale pe pământ, dar și după ce s-a născut în ceruri, căci el merge în ajutorul tuturor celor care îl cheamă, vine în sprijinul celor care au nevoie, pentru a putea trece mai ușor prin încercările vieții. Ca dovadă că Sfântul Ierarh Spiridon merge în ajutorul bunilor creștini, a prietenilor săi mai mici care îl cheamă în ajutor, stau papucii sfântului, ce sunt schimbați, în fiecare an, înaintea sărbătorii sfântului, în biserica închinată Sfântului Spiridon din insula Korfu, deoarece se arată a fi uzați, tociți, ca semn al grabei şi trudei cu care sfântul merge, în taină, în toată lumea, pentru a veni în ajutorul celor care îl cheamă.”
„De asemenea, Sfântul Ierarh Spiridon este cunoscut ca mare apărător al Ortodoxiei, căci la cel dintâi Sinod ecumenic de la Niceea sfântul a apărat marele adevăr de credință legat de Sfânta Treime, ce stă la temelia teologiei dogmatice a Bisericii Creștine Ortodoxe, folosindu-se, pentru a explica, atât cât este cu putință oamenilor a înțelege străfundurile tainei Sfintei Treimi, de o cărămidă, pe care sfântul a luat-o și, cu puterea rugăciunii sale, Dumnezeu întărindu-l și dându-i forță, a strâns cărămida și aceasta s-a descompus în cele trei părți care o alcătuiau: apa a căzut jos, nisipul a rămas în mâini și focul s-a ridicat. Și a tâlcuit Sfântul Spiridon că, așa cum cărămida una este, deși sunt arătate trei elemente în ea, la fel, dar respecând proporțiile și folosindu-ne de această imagine ca de un simbol, cele trei Persoane distincte, inconfundabile ale Preasfintei Treimi, Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt sunt Un singur Dumnezeu.”
„Astfel, adevărul de credință despre Sfânta Treime a fost arătat în mod practic și în chip minunat, inspirat de Dumnezeu, de către Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, care s-a folosit de un obiect din lumea materială pentru a vorbi fraților săi în umanitate despre adâncurile de taină ale lui Dumnezeu, Cel nepătruns în Ființa Sa, descoperit nouă prin harul Duhului Sfânt, în Hristos Iisus, Cuvântul Veșnic al Tatălui, Care S-a întrupat, S-a făcut Om, după al Cărui chip noi toți suntem zidiți și prin Care și pe Care văzându-L Îl vedem pe Tatăl, luminați fiind de Duhul Sfânt, ca să înțelegem, atât cât este cu putință oamenilor, minunea ce sălășluiește în adâncurile de taină ale lui Dumnezeu, pe care noi niciodată nu le vom putea pătrunde, dar de care ne putem apropia, luminați fiind de Duhul Sfânt, prin credință, pentru a putea ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu.”
„Sfântul Spiridon se folosește de elemente din lumea materială pentru a ne înălța pe noi în lumea spirituală, în lumea adevărului, a harului, a frumuseții și a libertății dumnezeiești, demnitate spre care omul a fost creat. Că așa stau lucrurile ne arată un al treilea element legat de personalitatea Sfântului Spiridon și care apare și în icoana sa, respectiv mitra arhierească pe care o poartă pe cap. El este singurul Sfânt Ierarh al Bisericii care poartă o mitră atipică, și totuși o mitră. Mitra Sfântului Spiridon nu este o cunună imperială, nu este o coroană împărătească, nu arată nici măcar ca o mitră arhierească, ci este o mitră din nuiele, un coș.
În felul acesta, prin mitra smerită pe care o poartă el vine să ne mai învețe ceva, vine să ne amintească, în special nouă, celor de astăzi, care trăim într-o lume a necredinței, bântuită de îndoială și de blasfemie, înstrăinată de Dumnezeu, că noi oamenii am fost creați după chipul lui Dumnezeu și că demnitatea noastră de creaturi ale lui Dumnezeu este foarte mare; că noi oamenii nu am fost chemați să distrugem pe pământ ordinea lui Dumnezeu, rânduielile pe care Dumnezeu le-a lăsat în lume, ci vine să ne amintească faptul că noi suntem cununa creației și că fiecare dintre noi în parte a primit, în mod nevăzut, în Taina Sfântului Botez, și îndeosebi atunci când am primit pecetea darului Duhului Sfânt, când am fost unși cu Sfântul și Marele Mir și am devenit purtători de Hristos, am primit demnitatea împărătească și marea responsabilitate față de sufletele noastre, față de mântuirea noastră, dar și față de întreaga creație. Fiecare om în parte este responsabil pentru lumea în care Dumnezeu l-a așezat, ca împărat peste creație. Iar prin Hristos tot omul ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu și să se întoarcă, din robia păcatului, la mărirea libertății după har a fiilor adoptivi ai lui Dumnezeu-Tatăl, înfiați prin Duhul Sfânt și înfrățiți prin har cu Cel Care S-a făcut frate cu noi în umanitate, Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul Veșnic al Tatălui, pentru a noastră mântuire.”
„Înțelegem, deci, cât de puternic este simbolismul mitrei sau al coroanei, cât de importantă este prezența acestui obiect cu valoare de simbol, mitra sau coroana, în ochii fiecărui om în parte, chemat la demnitatea imperială de cunună a creației și stăpân peste creație, căci așa a fost creat Adam, strămoșul nostru, și, totodată, importanța simbolică a acestui obiect în aparență banal, sau banalizat tocmai datorită secularizării, dar atât de important pentru devenirea spirituală a umanității și, nu în ultimul rând, pentru istoria civilizației. Este și motivul pentru care, în toată istoria umanității, cei care au fost aleși ca să fie regi și împărați peste popoare erau considerați ca unșii lui Dumnezeu, aleșii lui Dumnezeu și încoronați în biserică, cu puterea lui Dumnezeu.
De aceea, locul unei coroane nu este într-un muzeu, ci în biserică. Este și motivul pentru care în fiecare biserică se păstrează coroane de împărat și de împărăteasă, pe care toți cei care sunteți căsătoriți le primiți în Taina Cununiei pe capetele voastre. În fiecare biserică există aceste coroane sau cununi, de aceea taina însoțirii bărbatului cu femeia se numește Taina Cununiei, a încununării sau a încoronării, pentru că în acea zi, soțul și soția, încununați fiind, devin împărați peste creație, chemați ei înșiși să fie creatori, prin nașterea de prunci, iar biserica de acasă, familia, biserica domestică, este micul imperiu peste care bărbatul și femeia sa sunt chemați să fie împărat și împărăteasă, respectiv rege și regină.”
Această biserică de acasă, acest ultim bastion al civilizației creștine sănătoase, familia creștină ortodoxă, suntem chemați, mai ales acum în zilele noastre, să fim cu luare aminte și să o apărăm, să ne apărăm valorile strămoșești și credința ortodoxă, așa cum a făcut-o și Sfântul Spiridon pe care astăzi îl serbăm și care a avut familie, a avut mai mulți copii după trup, fiind ales episcop dintre preoții căsătoriți, cum se practica în primele veacuri creștine, când episcopii se alegeau atât dintre călugări, dar și dintre preoții cu familie, până la marele război contra icoanelor, după care s-a generalizat, prin canoane date de Sinodul ecumenic al șaptelea de la Niceea, alegerea clerului superior doar din rândurile călugărilor.”
La Ectenia întreită din cadrul Sfintei Liturghii, s-au înălțat rugăciuni speciale pentru toți cei bolnavi, care se află în spitale și pe patul de suferință, pentru grabnica vindecare, alinarea suferințelor și tămăduirea patimilor sufletului și trupului, dar și pentru dezrădăcinarea urii și a toată răutatea și înmulțirea binelui și a dragostei dintre oameni. De asemenea, la Ectenia pentru cei adormiți, au fost pomeniți și s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a tuturor celor care s-au stins din viață în ultima vreme și care au murit de moarte năprasnică.
La finalul slujbei, Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului a rostit un cuvânt de bun venit Chiriarhului, subliniind frumoasa lucrare pastoral-misionară și social-filantropică desfășurată în cadrul acestei parohii, începând din anul 2003, când a fost finalizată construcția bisericii de lemn și s-a început slujirea în sfântul lăcaș. Părintele paroh Alexandru Martin a adresat cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Sofronie pentru prezenţa și slujirea în mijlocul credincioşilor acestei enorii la hramul bisericii şi pentru aleasa purtare de grijă.
În încheiere, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe cei doi preoți care slujesc în acest sfânt lăcaș şi pe credincioşii parohiei pentru jertfa și dragostea sfântă de care dau dovadă față de Biserica dreptmăritoare, adresând un îndemn părintesc tuturor, ca și în această perioadă binecuvântată a Postului Nașterii Domnului, în pofida greutăţilor şi încercărilor din vremurile pe care le trăim, să nu îi uite pe cei săraci, să îi ajute pe cei lipsiți, singuri și neajutorați, spre a aduce lumina și bucuria Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos în inimile și casele tuturor.