Ultima zi a lunii lui Prier, Duminica Femeilor Mironosițe din anul acesta, 30 aprilie 2023, a fost o zi de sfântă și aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioșii Parohiei Palota, Protopopiatul Oradea, întrucât biserica parohială a primit veșmântul de har prin săvârșirea slujbei de târnosire de către Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei. Cu acest prilej sfințitor, lăcașul de închinare a mai primit, pe lângă cele două hramuri existente, respectiv Intrarea în Biserică a Maicii Domnului și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, încă două hramuri: Duminica Femeilor Mironosițe și Sfântul Ierarh Luca al Crimeii.

Programul sărbătoresc al afierosirii sfântului lăcaș a debutat în ajunul Duminicii Sfintelor Mironosițe, la ceasul vecerniei, când Ierarhul Oradiei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat rânduiala de sfințire a bisericii de enorie a Parohiei Palota, binecuvântând și sfințind prin stropirea cu Agheasmă și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir exteriorul lăcașului de cult, masa Sfântului Altar, pictura și catapeteasma bisericii, rugându-L pe Dumnezeu ca harul Său să-și găsească sălaș aici, făcând-o Casă a Slavei Sale și sfințind-o dimpreună cu poporul care intră și se roagă în ea.

La sfârșitul slujbei de târnosire, Chiriarhul locului a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc în care a vorbit despre bucuria cerească și pământească pe care un astfel de eveniment istoric o naște în sânul unei comunități euharistice, o zi cu totul specială și unică care îndeamnă la recunoștință față de Dumnezeu și față de toți cei care s-au ostenit pentru înălțarea edificiului aducător de speranță, demnitate și mântuire, fiind, totodată, un îndemn la mai multă dragoste de aproapele și curăție duhovnicească.

„Dragii mei, până acum, biserica aceasta a fost efortul nostru, al tuturor, iar de acum, Dumnezeu cu harul Său, pentru rugăciunile cohortelor de Sfinți, S-a pogorât în frumoasa biserică în care suntem și a sfințit-o, a binecuvântat-o, a înnoit-o, a umplut-o de har și de lumină și a sfințit și sufletele noastre, ale celor mulți și nevrednici. E o biserică frumoasă care s-a născut cu multe sacrificii și trudă. Au fost întâmpinate multe greutăți și piedici felurite și ați trecut, împreună cu părintele paroh, peste multe obstacole ca să ajungem în ziua de astăzi. Aceasta se întâmplă pentru că întotdeauna când se pornește la drum pentru construirea unei noi biserici, iadul întreg și toate cetele întunecate se pun în mișcare ca să zădărnicească efortul ctitoricesc, cu atât mai mult cu cât în localitatea aceasta nu a existat niciodată biserică ortodoxă românească și nici comunitate de români ortodocși. Nimic nu arde pe demoni mai tare decât Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește pentru viața lumii și mântuirea oamenilor. Or, ei caută mereu și mereu să ne întoarcă de la drumul spre Dumnezeu, ca să rămânem în întuneric, acolo unde sunt ei. Dar noi ne rugăm ca Dumnezeu să țină departe de noi viclenele chipuri ale diavolilor. De aceea avem nevoie de biserici! Cu cât sunt mai multe, cu atât Dumnezeieștile Liturghii sunt mai multe și binecuvântarea este mai mare. Aceasta, cu înfricoșare, o cunosc și demonii, folosindu-se de tot felul de tertipuri, artificii și oameni nepregătiți pe care-i transformă, chiar și provizoriu, ca să-și atingă scopurile. Dar există întoarcere pentru toți oamenii, căci noi ne rugăm pentru cei care ne vatămă și ne prigonesc și ne rugăm ca Dumnezeu să-i aducă înapoi și, pentru dragostea Lui, dar și pentru  dragostea noastră, așa puțină cum este, să ajungă la întâlnirea cu Dumnezeu și împăcarea cu El. Prin urmare, nu avem voie să ne descurajăm. Cu ajutorul Domnului mergem înainte. Ne rugăm, răbdăm, suferim umilințe, batjocură, oprobiul public de multe ori, dar pe toate le răbdăm pentru dragostea lui Hristos și pentru păcatele noastre. Mergem înainte și încercăm să-I oferim lui Dumnezeu cât multe locuri binecuvântate, iar poporului cât mai multe oaze de liniște duhovnicească și tămăduire sufletească, dar și trupească, căci Biserica este și Spital duhovnicesc și Spital trupesc.”

De asemenea, Episcopul Oradiei a adus aprecieri cu privire la aspectul arhitectural bizantin și totodată modern, ieșit din comun, pe care sfântul lăcaș îl are – sursa de inspirație fiind catedrala ortodoxă greacă din Atlanta Georgiei, Statele Unite ale Americii, pe care Preasfinția Sa a vizitat-o la începutul arhipăstorii la Oradea –, precum și la frumoasa pictură de factură brâncovenească care împodobește interiorul bisericii și ajută credinciosul să se adâncească în atmosfera de taină a rugăciunii lăuntrice.

Apoi, Ierarhul a oferit Părintelui paroh Cosmin-Laviniu Lascu Ordinul „Episcop Roman Ciorogariu” pentru clerici, ca semn al recunoașterii pilduitoarei lucrări pastoral-misionare, gospodărești și filantropice pe care o desfășoară în folosul credincioșilor încredințați spre călăuzire.

În continuare, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a ținut o alocuțiune festivă în care a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie pentru lucrarea sfințitoare, pentru înălțătorul cuvânt de învățătură și pentru sprijinul prețios și sfaturile înțelepte pe care le acordă preoțimii ori de câte ori este nevoie, felicitând, deopotrivă, pe preotul paroh alături de întreaga comunitate și toți oamenii de bine care și-au dorit și au făcut posibil ca această localitate din zona metropolitană a Oradiei, ce odinioară era doar filie a Parohiei Sântandrei, să aibă parte de un lăcaș de închinare și un păstor sufletesc pentru credincioșii dreptmăritori.

Succedând cuvântării Protopopului Oradiei, Părintele paroh Cosmin-Laviniu Lascu și-a manifestat recunoștința profundă față de Ierarh pentru distincția eparhială onorantă și pentru toată încrederea acordată încă din vremea zămislirii acestei parohii și a punerii pietrei de temelie a bisericii, la 3 noiembrie 2011, precum și pentru prețuirea și purtarea de grijă necontenită pe care a manifestat-o neîncetat față de comunitatea de la Palota, vizitând enoria și slujind aici Dumnezeiasca Liturghie cel puțin o dată pe an, fie în paraclisul provizoriu de la începuturi, fie în biserica ce astăzi a fost pecetluită și închinată lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, preotul paroh a adresat cuvinte de mulțumire și gratitudine față de toți credincioșii care i-au fost alături și au sprijinit și susținut lucrarea de zidire și înfrumusețare a bisericii parohiale și lucrarea misionară pe care Biserica o are de împlinit în comunitatea din care fac parte.

Încununând șirul cuvântărilor ocazionale, Preasfinția Sa a felicitat o dată în plus comunitatea euharistică de la Palota, încurajându-i pe mai departe să continue cu râvnă frumoasa lucrare pe care preotul paroh și credincioșii o desfășoară aici. De asemenea, conform deosebitei tradiții din Biserica Ortodoxă Română Autocefală, Ierarhul i-a invitat pe toți cei prezenți să pășească cu credință în Sfântul Altar și să se închine cu luare aminte, înălțând rugăciuni și mulțumiri din cel mai sfânt loc din biserică, un prilej unic în viața unei parohii.

Ziua următoare, în cea de a treia Duminică după Sfintele Paști, a Mironosițelor, Ierarhul meleagurilor bihorene, în ales sobor preoțesc de 27 de slujitori, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie pe o scenă amplasată lângă biserica parohială, proaspăt sfințită, din satul Palota, în prezența autorităților civile și a sutelor de credincioși, cu toții adunați pentru a-L binecuvânta pe Dumnezeu și a-I mulțumi pentru ajutorul ceresc oferit în tot acest timp și pentru toate binefacerile revărsate asupra acestei tinere și harnice comunități românești dreptmăritoare.

După lectura liturgică a pasajului evanghelic dedicat Duminicii Sfintelor Femei Mironosițe (Marcu 15, 43-47), cele dintâi cunoscătoare ale piscului duhovnicesc al Evangheliei, Învierea Domnului Iisus Hristos din morți, Chiriarhul locului a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, vorbindu-le celor prezenți despre fidelitatea neșovăielnică și curajul nepământesc al Sfintelor Femei Mironosițe de a împlini toate cele de cuviință cu trupul schingiuit și înmormântat al mult iubitului lor Învățător și Mântuitor, o pildă de adevărată și sfântă viețuire creștină pe care au urmat-o și credincioșii acestei enorii prin curajul și stăruința pe care au avut-o în eforturile mari de ridicare a unei biserici, a unui Sfânt Altar care închipuie Mormântul gol al Domnului Hristos de unde țâșnește Lumina Sa care luminează tuturor și dă sens vieții noastre.

În deschiderea predicii, Ierarhul cetății Oradiei a vorbit despre onoarea și prețuirea pe care Biserica o acordă femeii creștine în această Duminică, fiicelor Noii Eve – Maica Domnului, tuturor celor care și-au circumscris viața rânduielii de mironosiță, de slujitoare discretă, dar neînfricată mărturisitoare a Domnului Hristos. Astăzi este Duminica în care, an de an, Sfânta noastră Biserică, făcând pomenirea Sfintelor Femei Purtătoare de Miruri, le cinstește și le onorează pe toate credincioasele, pe toate femeile creștine, pe toate creștinele ortodoxe. Este ziua binecuvântatelor femei credincioase, dintotdeauna și de pretutindeni! Este ziua în care Biserica le onorează în mod deosebit pe toate mamele creștine, pe toate soțiile creștine, pe toate surorile creștine, pe toate femeile care cu credință puternică, cu evlavie mare, cu dârzenie sfântă și curaj nepământesc au mărturisit și vestit Învierea lui Hristos înaintea lumii și și-au crescut copiii și i-au educat în credința sfântă, creștină, sfidând toate persecuțiile, toate interdicțiile, toate prigonirile și toate umilințele prin care a trecut și încă trece Biserica, așa cum s-a întâmplat de-a lungul timpului și cum se va întâmpla până la întoarcerea glorioasă a Celui Înviat din morți și Înălțat la Ceruri, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos Mântuitorul.

Din cele relatate în Sfintele Evanghelii, înțelegem că bucuria Învierii Domnului și harul răscumpărător care i-a învăluit pe toți cei care au crezut le-a oferit femeilor mirofore, apostolilor și ucenicilor puterea și curajul nepământesc de a propovădui chiar și cu prețul vieții Adevărul, adică pe Domnul Iisus Hristos și Biruința Sa asupra morții. Minunea pe care Femeile Purtătoare de Miruri au trăit-o cu emoție sfântă a devenit „motorul” principal al propovăduirii apostolice, propovăduire săvârșită apoi și de ucenicii Domnului și de femeile mironosițe, vestind tuturor că Fiul lui Dumnezeu înomenit a înviat din morți. Râvna apostolică a propovăduirii Învierii vine datorită întâlnirii cu minunea Învierii, care atât de puternică a fost și atât de tare i-a însuflețit pe cei de atunci, încât entuziasmul lor nu doar că nu a pierit, ci s-a transmis din generație în generație, până în timpurile noastre, transmițându-se prin lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt în toate generațiile care vor veni după noi, până la întoarcerea Domnului. Bucuria pascală trăită de mironosițe și ucenicii Domnului este bucuria pe care o resimțim toți credincioșii, indiferent de distanța în timp pe care o avem față de evenimentele unice din istoria umanității care ne-au deschis nouă, tuturor celor ce credem, Calea spre nemurire, spre Viața cea veșnică, trecând prin moartea noastră pentru a ajunge la propria înviere.

În încheierea cuvântului de învățătură, Episcopul Oradiei a atras atenția credincioșilor asupra lucrării minunate care s-a săvârșit astăzi în mijlocul bunilor credincioși din Palota, sfințirea bisericii fiind un simbol sublim al dragostei lui Dumnezeu față de întreaga comunitate euharistică de aici, dar și un chip al iubirii omenești care se străduiește să tindă spre Dumnezeu. Astăzi, iubiții mei frați și surori, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru toate binefacerile, pentru Noul Sion așezat pe pământul nostru aproape de graniță, aproape de marginea dinspre apus a neamului, ca o făclie purtătoare de lumină, ca un izvor al nădejdii, ca un loc al rugăciunii și al binecuvântării și, mai ales, al săvârșirii Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii pentru viața lumii, să-I cerem ajutorul Celui Care este Dragoste pură și adevărată, curată și sfântă! Să ne ajute, să ne îngăduie, să ne ierte, să ne învețe toate cele ce avem nevoie ca să ne mântuim. Pentru aceasta, nu putem decât să ne inspirăm mereu din dragostea Sa cea inepuizabilă, dragostea care – așa cum spune Sfântul Apostol Pavel – pe toate le rabdă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduiește. Căci dacă nu putem să ne iertăm, dacă nu putem să ne îngăduim și nu putem să mergem unul lângă celălalt, alături, împreună, cu seninătate, degeaba am avea toată înțelepciunea lumii și am cunoaște toate limbile pământului și am avea averi nenumărate, dacă dragoste nu avem întreolaltă, nimic nu suntem; ne-am făcut aramă sunătoare și chimval răsunător. De aceea, sfințirea unei biserici este și un îndemn pentru noi toți la bunătate, la apropiere prin asemănare cu Dumnezeu, învățând de la El să fim buni, iertători, iubitori, căci loc pe pământ este pentru toți. Numai așa se poate așeza pacea în sufletele noastre, în familiile noastre, în societate, în țară, în vecinătatea ei și peste tot unde sunt conflicte în Europa, în lumea aceasta, în întreg Universul. Pentru că dragostea e biruitoare. Dragostea a biruit moartea. Dragostea înviază. Dragostea sfântă și curată înnobilează și preface orice suferință în biruință și moartea în înviere.

La finele Dumnezeieștii Liturghii, Chiriarhul Oradiei i-a invitat pe toți cei prezenți să ia parte la bucuria și șansa unică de a păși dincolo de catapeteasmă și de a se închina înaintea Sfântului Altar. Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa și-a manifestat recunoștința și bucuria față de cei care au înfrumusețat în mod cu totul deosebit slujba de sfințire din ziua precedentă și Sfânta Liturghie duminicală prin cântul lor înălțător, psaltic, autentic bizantin, față de cei șase membri din Grupul psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române, prezenți cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, ceea ce a evidențiat o dată în plus necesitatea imperioasă a înțelegerii și prețuirii valorilor tari ale credinței și neamului nostru, singurele care pot păstra unitatea de conștiință a poporului român, atât de încercată în zilele noastre. Iubiții mei,  nu trebuie să ne lăsăm înstrăinați de fel și fel de glasuri ale sirenelor ce ne cheamă să umblăm pe căile amăgirii, atentând la unitatea spirituală a poporului român. Poporul român este creștin ortodox și nu de alte culori și poporul român nu este alcătuit numai din noi, cei de astăzi! Neamul românesc este de la începuturi și se va sfârși cu ultimul născut din româncă, înainte de întoarcerea Domnului. Nu suntem noi nici cei dintâi și nici cei de pe urmă. Avem generații întregi înaintea noastră, majoritatea zdrobitoare creștini ortodocși! Asta ar trebui să înțeleagă toți cei din autoritate și să respecte Biserica Ortodoxă Română și nu să o batjocorească la nesfârșit! Asta ar trebui să înțelegem cu toții! Da, nu suntem la înălțimea înaintașilor, dar măcar atâta demnitate putem să avem, să ne apărăm credința, pentru că și ea ne-a apărat ființa națională, integritatea teritorială, unitatea spirituală. Poporul român se mântuie în sfânta credință ortodoxă și nu umblând pe alături și nu mergând să pască în alte staule! Fiecare popor merge pe calea lui, noi mergem pe calea strămoșilor! Și cine se rătăcește, vai de el! Cad asupra lor blestemele înaintașilor! Ei ne-au lăsat moștenire o zestre pe care să o păstrăm, recunoscători înaintea lui Dumnezeu și cu evlavie smerită pentru ce ne-au lăsat înaintașii, părinții și bunicii noștri care s-au mutat în țărână și care, în timpuri grele, au mărturisit credința ortodoxă, străbunicii, moșii și strămoșii care au răbdat și au suferit umilințe peste umilințe și nu și-au pierdut credința. De aceea, este datoria noastră, a celor de astăzi, cu fruntea sus, în Numele lui Hristos, să rămânem împreună creștini și ortodocși. Nu vă speriați de zgomotele din lume, de mizeria și de decăderea pe care o vedeți în jur. Toate trec. N-or să aibe rădăcini, în poporul nostru nu va prinde, căci nu-i va lăsa Dumnezeu pe corifeii Satanei să pună stăpânire pe sufletele și mințile copiilor noștri! Nu-i va lăsa Dumnezeu pe vânzătorii și trădătorii de țară, de neam, de credință și de tradiții să înstrăineze tinerele noastre generații de moștenirea scumpă a înaintașilor! Biruința este a lui Hristos și a vrednicilor înaintași! Nu vă potriviți lumii, deschideți-vă urechile și inimile și primiți-L pe Hristos, în iubire, în înțelegere, fără a judeca pe nimeni, dar nici să ne lăsăm ispitiți, momiți și nici să cădem în plasa întunericului care încearcă să pună stăpânire pe lume.