În Duminica a optsprezecea după Pogorârea Sfântului Duh, 25 septembrie 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul comunității bunilor credincioși din Parohia Cetea, Protopopiatul Oradea, unde a oficiat Dumnezeiasca Liturghie și a sfințit noul iconostas al bisericii parohiale închinate Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Duminicii a optsprezecea după Cincizecime îi este rânduită pericopa Pescuirii minunate (Luca 5, 1-11), una dintre minunile de la începutul activității de propovăduire a Domnului nostru Iisus Hristos. După citirea fragmentului lucan din cadrul liturgic, Ierarhul Oradiei celei Mari a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, în care a evidențiat legătura strânsă care există între Duminica de astăzi și praznicul împărătesc al Cincizecimii, subliniind, totodată că îndemnurile kerigmatice ale Domnului Hristos se adresează întregii Biserici, iar vocația de apostol nu se limitează doar la cinul sacerdotal, ci este vizat fiecare credincios în parte, fiecare celulă a Organismului mistic al Bisericii.

Pornind de la imaginile profunde pe care ni le propune spre meditație pericopa duminicală, Chiriarhul locului și-a început predica prin a pune în lumină mesajul duhovnicesc pe care citirea anagogică a Pescuirii minunate îl comportă. Duminica și Evanghelia de astăzi ne aduc aminte tuturor de întemeierea Bisericii la Cincizecime. Este o legătură strânsă între Duminica Rusaliilor și Duminica a optsprezecea după Cincizecime. Pescuirea minunată este, de fapt, tâlcul, rostul și înțelegerea Bisericii. Biserica este Corabia mântuirii, iar Mântuitorul a lăsat în Biserică, prin transformarea ucenicilor Săi din pescari – în înțelesul propriu al cuvântului – în „pescari de oameni”, apoi, prin venirea Duhului Sfânt, transmiterea Sa prin succesiune apostolică bărbaților apostolici care i-au cunoscut pe apostoli și apoi, de la aceștia, la primii episcopi și primii preoți până la sfârșitul veacurilor, adică preoției sacramentale din Biserică, harismele cele speciale, darurile cele speciale ale Duhului Sfânt, prin care oamenii să fie „pescuiți” din marea tulburată a acestei vieți, din marea păcatelor și să fie salvați în Corabia mântuitoare, Biserica, pentru ca aici să fie călăuziți de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos înapoi în staulul Tatălui, la limanul Împărăției cerurilor, ca în veșnicie cei pescuiți, mulțimea celor mântuiți, să fie și să rămână împreună cu Cel Care S-a făcut Om pentru noi și pentru a noastră mântuire. Vedem și înțelegem în Duh, așadar, cum Biserica este văzută ca și o corabile. De aceea, și bisericile noastre sunt construite ca o corabie, având crucea turlei bisericii ca un catarg care călăuzește spre limanul mântuirii.

A aparține Bisericii prin inițierea sacramentală a Sfântului Botez nu constituie o aderare birocratică sau formalistă în cadrul unei grupări oarecare, ci presupune un angajament viu, ontologic și are reverberații eshatologice. În Corabia mântuirii suntem noi, cei chemați la mântuire, care prin Botez suntem incorporați în Biserică, dar nu într-un mod exterior. Pescuirea noastră, a oamenilor, nu este o pescuire care să ne așeze pur și simplu într-un anume loc. Adică, biserica în care ne aflăm ne cuprinde simbolic pe toți, însă este mult mai mult decât atât! Tainic, Biserica, nu în înțelesul de clădire, ci înțeleasă ca vehicul al mântuirii, ne are pe toți cei botezați ca și părticele și celule ale Organismului mistic al Domnului Iisus Hristos, Cel Care este Capul Bisericii. Biserica nu suntem numai noi, ci este și Biserica triumfătoare din Ceruri, cei care mai înainte de noi au trăit, au crezut, s-au botezat, L-au mărturisit și au viețuit împreună cu Hristos. Ei sunt Biserica triumfătoare, iar noi, cei care încă nu ne-am mutat „dincolo”, suntem aici, în Biserica luptătoare și fiecare dintre noi suntem o celulă măruntă, nu un organ, în Organismul mistic uriaș al Bisericii. Așadar, nu facem parte doar formal din Biserică, ci Biserica este o realitate tainică, lăuntrică, mult mai puternică decât clădirea! Clădirile pot fi distruse, bisericile pot fi demolate de pe fața pământului, cum s-a mai întâmplat, pot fi pângărite, pot fi profanate, pot fi nimicite! Dar Biserica tainică, Trupul Domnului Hristos, nu poate fi atinsă de nimic!

Această invulnerabilitate și impasibilitate a Bisericii nu sunt caracteristici imprimate Bisericii datorită oamenilor sau clerului, nicidecum, ci ele izvorăsc prin lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt din Domnul Iisus Hristos Însuși, Cel Care ne-a promis că va fi împreună cu noi, până la sfârșitul veacurilor. Noi putem să aducem umbre asupra Bisericii din cauza păcatelor și scăderilor noastre, însă ele nu pot aduce nicio întinare sfințeniei Bisericii! Pentru că sfințenia ei este dată de Duhul Sfânt și este garantată de Capul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Fiul lui Dumnezeu, Care la „plinirea vremii” S-a făcut Om, în toate asemenea nouă afară de păcat. El este fără de păcat și cum fără de păcat este Capul, fără de păcat este și Mireasa, sfântă și fără de prihană! Sfântă este Biserica Lui pentru că sfânt este Capul! Un singur Păstor, Domnul Hristos! Nu papa, nu un patriarh, nu un episcop! Nu acela este păstorul. Noi suntem nevrednici urmași ai Apostolilor, care, nici ei, nu sunt păstorii! Da, păstorim și slujim, paștem oile Domnului, dar El este Păstorul! El este Păstorul și sfânt este!  Dacă aici în lume, noi, fiind păcătoși, aducem umbre misiunii Bisericii, aceasta nu înseamnă că Biserica este atinsă cumva în sfințenia ei de răutățile, de mizeriile, de păcatele, de greșealele, de neajunsurile, de împuținările noastre! Pe acestea, toate, le curățește Dumnezeu prin lucrarea harului Duhului Sfânt, Care este Focul Care arde spinii tuturor păcatelor. Nu este focul care distruge, ci este Focul care purifică, luminează și încălzește inima celor care se roagă!

Preasfinția Sa a mai lansat spre meditație îndemnul ca fiecare creștin să își asume misiunea de apostol al Domnului Hristos, căci imperativul mărturisirii permanente a Adevărului revelat este adresat tuturor, cu atât mai mult în zilele noastre de înstrăinare, când anticlericalismul este tot mai pregnant, iar mărturia onestă a laicatului dreptmăritor devine un factor misionar decisiv și indispensabil. Cu toții, dragii mei, oricât de nevrednici am fi, suntem chemați să fim „pescari de oameni”! Pentru că, acum, vă spun că nu numai clerul, cei care din mila și darul lui Dumnezeu am primit cerescul har de a propovădui, ci tot poporul lui Dumnezeu este chemat la apostolat! Nu doar preoții sau episcopii, ci fiecare creștin botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh este chemat să vestească Evanghelia, adică Vestea cea Bună a înomenirii Fiului lui Dumnezeu pentru noi oamenii și a noastră mântuire! Fiecare creștin trebuie să propovăduiască cu râvnă apostolică mântuirea la toată făptura, adică la cei care nu cred, la cei care nu mai cred, la cei care n-au ajuns să-L cunoască pe Domnul Iisus Hristos și chiar la cei care-L prigonesc pe Domnul Hristos. Pentru că toți cei care ajung să-L prigonească pe Dumnezeu nu sunt dați afară, ci sunt chemați și ei la apostolat, așa cum Dumnezeu l-a chemat pe marele Pavel, care mai înainte fusese Saul, cel care-i prigonea pe creștini. Și ce a făcut Dumnezeu? A poruncit cumva să vină foc din cer ca să-l mistuie pe Saul? L-a chemat și a devenit Apostolul neamurilor! Așa lucrează Dumnezeu! De aceea, chiar și cei care sunt prigonitori ai Bisericii, și ei sunt chemați la mântuire! Dar ca să se întâmple lucrul acesta, trebuie ca toți creștinii să facem lucrare de apostolat!

În cadrul sfintei slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotesit pe preotul paroh Alexandru Vereș întru iconom.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a rostit o alocuțiune festivă în care a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru binecuvântarea arhierească adusă în sânul comunității de la Cetea și a adus aprecieri la adresa preotului paroh și enoriașilor încredințați spre păstorire, felicitându-i pentru activitatea gospodărească cu totul deosebită.

Apoi, a urmat cuvântul de mulțumire al Părintelui paroh Alexandru Vereș, care și-a manifestat recunoștința față de Întâistătătorul Eparhiei noastre pentru încrederea și sprijinul acordate încă de la începutul activității sale preoțești. De asemenea, preotul paroh a mulțumit autorităților civile și mai ales credincioșilor pentru frumoasa colaborare și împreună-slujire în ogorul lui Dumnezeu, spre folosul lăuntric al întregii comunități.

În încheiere, Ierarhul cetății orădene a felicitat pe preotul paroh și pe toți cei care i-au fost alături pentru efectuarea frumoaselor și amplelor lucrări înnoitoare la sfântul locaș. Ca semn al prețuirii și al recunoașterii meritelor deosebite, Preasfinția Sa a oferit diplome de apreciere credincioșilor care s-au implicat într-o manieră aparte în viața Bisericii.

Pr. Andi Constantin Bacter