Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Sfințirea lucrărilor de restaurare și de înnoire de la biserica parohială din Chișirid

Sfințirea lucrărilor de restaurare și de înnoire de la biserica parohială din Chișirid

În primul popas duminical din noul an bisericesc, 4 septembrie 2022, a douăsprezecea Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, Preasfințitul Părinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei Mari, a efectuat o vizită pastorală în Parohia Chișirid, Protopopiatul Tinca, ocazie cu care a săvârșit Sfânta Liturghie.

Înainte de începerea dumnezeieștii slujbe, Preasfinția Sa a binecuvântat și sfințit lucrările de restaurare de la exteriorul lăcașului de cult și noul iconostas dimpreună cu icoanele care-l străjuiesc.

Rânduiala Bisericii noastre din Duminica aceasta a adus în atenția clerului și poporului dreptmăritor pericopa Tânărului bogat în relatarea mateiană (Matei 19, 16-26). Îndată după evocarea pasajului evanghelic, Ierarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre importanța respectării poruncilor lui Dumnezeu în viața noastră ca prim și esențial pas al protejării noastre de noi înșine, ca mai apoi să înțelegem detașarea lăuntrică pe care trebuie să ne-o asumăm în raport cu bunurile materiale pentru a ne putea mântui sufletele.

Preasfinția Sa a debutat în cuvântul de folos duhovnicesc prin a indica spre setea de absolut pe care o are omul așezată în străfundul ființei sale, realitate lăuntrică pe care o vedem și în dialogul Domnului Hristos cu tânărul bogat. Aceste porunci, ale Legii celei Vechi, tânărul cel bogat le păzea din copilărie, însă era însetat de ceva mai mult! Vroia mai mult decât să păzească pur și simplu niște legiuiri, care, în anumite privințe, pot părea ca fiind exterioare, deși ele ascund miezul credinței și în taina lor stă ascunsă dragostea față de Dumnezeu, Căruia Îi suntem datori să-I aducem cinste căci este Creatorul nostru Care ne-a ridicat din neființă și ne-a chemat întru existență și nu ne-a rânduit pentru moarte, ci ca să avem viață întru noi. De aceea, avem în noi sădită dorința de a moșteni viața cea veșnică, pentru că viața, odată dăruită de Dumnezeu, nu se sfârșește niciodată! Depinde de noi cum dorim să ne petrecem veșnicia.

Respectarea propriu-zisă a comandamentelor divine lăsate de Dumnezeu poporului ales, iar prin el întregii umanități, constituie perioada de noviciat în cele ale Duhului, urmând ca omul care-L caută într-o manieră autentică pe Dumnezeu să descopere nevoia mânării în adânc și a trecerii dincolo de litera legiuitoare către Cuvântul Care dă Viață. Poruncile lui Dumnezeu, Decalogul, cele Zece Porunci sunt punctul de plecare, abecedarul credinței, numai că nu ajung. Mai trebuie ceva: dezlipirea de cele pământești. Cu cât inima noastră este mai atașată de cele pământești, cu cât suntem mai seduși de cele lumești, cu atât mai tare suntem atrași de viața trecătoare și ne depărtăm de Dumnezeu, de viața Lui și de bunătatea Lui. De ce? Pentru că nu mai avem timp nici pentru Dumnezeu, nici pentru aproapele, nici pentru propria noastră mântuire, pentru sufletul nostru. Pentru că alergăm toată viața noastră după himere, după „cai verzi pe pereți”, după împlinirea poftelor, a visurilor, a ambițiilor noastre. Un înțelept din timpurile noastre moderne spune: să nu ai planuri și ambiții mărețe, pentru că viața oricum are grijă să ți le schimbe. Cine este viața? Dumnezeu este viața! Sigur că ți le schimbă, pentru că nu sunt după voia Lui! Tu vrei mărire, tu vrei carieră, tu vrei putere, tu vrei avere, tu vrei bogăție, tu vrei să te impui în fața lumii și să arăți că ești mai grozav decât aproapele tău sau decât părinții tăi sau înaintașii tăi! Mai bogat, mai deștept, mai instruit, mai cultivat, mai luminat, mai inteligent, mai plin de bani ca ei! Dar aceasta îți folosește ție, omule, la ceva? Te scapă de moarte toată goana aceasta după glorie vană? Nu te scapă, fiindcă tot ai să mori, oricât de bogat ești! Atunci la ce bun toate acestea? De aceea, nu sunt bune nici planurile și ambițiile mărețe, pentru că Dumnezeu ți le schimbă fiindcă nu-ți sunt de niciun folos. Ție, omule, îți este de folos să intri în viața cea veșnică, iar pentru aceasta trebuie să te desparți și să te lepezi de măreție, de faimă, de glorie, de lauda din piețe și plecăciunile oamenilor, de laudele lor, pentru ca să dobândești gloria de dincolo, în gloria cea adevărată, adică în Lumina lui Dumnezeu!

În încheiere, aflați în ajunul începerii noului an școlar, Preasfinția Sa a adresat credincioșilor sfaturi în privința creșterii copiilor în frica lui Dumnezeu și disciplină, evitând pe cât posibil răsfățurile exagerate care nu fac decât rău minții fragede a copilului, imprimând în firea sa reflexul maladiv al agonisirii mundane. Trebuie să avem mare grijă, fiindcă ambițiile noastre prostești pun stăpânire pe viața noastră încă din copilărie, atunci când vedem și vrem jucăria copilului din vecini și poftim la ceea ce este al aproapelui. Iar părinții, care nu mai primesc toți copiii pe care îi oferă Dumnezeu, au puțini copii și ce fac? Îi răsfață. Și rău fac! Dragi părinți, nu vă răsfățați copiii! Învățați-i cu dragoste, cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, căci viața înseamnă și renunțare, nu numai satisfacere a poftelor! Pentru că dacă-i răsfățați și-i învățați că tot ceea ce vor li se cuvine, vor avea multe greutăți în viață! Creșteți-i în evlavie și în învățarea poruncilor lui Dumnezeu, creșteți-i duhovnicește și nu le împliniți toate poftele! Pentru că acestea sunt mici acum, la copilărie, dar apoi pot deveni adevărați monștri care pun stăpânire pe viața omului și o desfigurează, ajungând prizonierii propriilor noastre pofte, care ne opresc să-L vedem pe Dumnezeu în chipul săracului și a-l milui atunci când ne cere o bucată de pâine sau să-i spunem o vorbă bună celui care suferă sau să fim împreună cu cei care trec prin momente grele. Dacă suntem plini de noi înșine, nu vom mai avea loc să-i primim și pe semenii noștri și ne pierdem umanitatea.

De asemenea, în cadrul sfintei slujbe, Ierarhul a hirotesit pe Părintele paroh Adrian-Florin Arvai întru iconom-stavrofor, ca semn al prețuirii și recunoașterii activității pastoral-misionare și gospodărești desfășurate cu jertfelnicie în sânul comunității încredințate spre păstorire.

Finele programului liturgic a fost marcat de îndătinatele alocuțiuni festive, cea dintâi fiind ținută de Părintele Călin-Ovidiu Popa, Protopopul Tincăi, care a mulțumit Întâistătătorului Eparhiei Oradiei pentru aleasa slujire arhierească și pentru inspiratul cuvânt de învățătură, adresând, totodată, cuvinte de apreciere față de preotul și credincioșii de la Parohia Chișirid, o comunitate harnică și iubitoare de Dumnezeu. A urmat, apoi, cuvântarea Părintelui Adrian-Florin Arvai, care și-a mărturisit gândurile de recunoștință față de Chiriarhul locului pentru distincția acordată și pentru slujirea sfințitoare, precum și față de bunii săi credincioși, alături de care a realizat frumoase lucrări de înnoire și înfrumusețare a Casei lui Dumnezeu. Pe această cale, în semn de prețuire, preotul paroh a oferit în dar Episcopului Oradiei o frumoasă icoană ce o închipuie pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu – Rugătoarea sau Oranta.

Întru încununarea celor spuse, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a felicitat pe preotul paroh și credincioșii care s-au implicat în mod activ în diversele activități desfășurate pentru buna rânduială a vieții spirituale. În acest sens, Preasfinția Sa a oferit diplome de apreciere, îndemnându-i pe mai departe să ia parte cu conștiinciozitate la viața Bisericii, ca celule vii ale unui organism sfânt, mulțumindu-se cu ceea ce le-a oferit Dumnezeu, cu binecuvântările și încercările inevitabile prin care fiecare om trece în această viață, întru rânduiala atotînțeleaptă a Proniei Sale. Nu în ultimul rând, Arhiereul a urat tuturor elevilor și studenților să aibă parte de un an școlar binecuvântat și rodnic, cu numeroase realizări atât în plan cognitiv și practic, cât și în plan sufletesc, sfătuindu-i pe părinții lor ca dragostea sinceră pe care le-o poartă să fie una ziditoare și înțeleaptă, înrâurită de libertatea întru Duhul și conștientă de utilitatea frontierelor moralității, iar nu un obstacol în dezvoltarea sănătoasă a odraslelor lor.

Pr. Andi Constantin Bacter