Cea de a treia zi a Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, 27 decembrie 2021, a fost o zi cu totul specială pentru credincioșii parohiei Palota, protopopiatul Oradea. Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul acestei pilduitoare comunități creștin-ortodoxe, slujind Dumnezeiasca Liturghie și predicând cuvântul Evangheliei Domnului Iisus Hristos, cu prilejul sfințirii pietrei de temelie a noii case de tip familial pentru copii orfani, aflată sub purtarea de grijă a parohiei Palota și așezată sub patronajul spiritual al celui prăznuit în această zi, Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, poate cel mai strălucit exemplu duhovnicesc pentru copiii și tinerii care voiesc să-I urmeze Domnului Iisus Hristos.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii s-a putut auzi pericopa evanghelică ce ne ilustrează Pilda lucrătorilor răi ai viei (Matei 21, 33-44), precum și, anterior acesteia, fragmentul din Faptele Sfinților Apostoli (6, 8-15; 7, 1-5; 47-60), ce ne aduce în atenție cuvântul mărturisitor și lapidarea Sfântului Ștefan, începător al lucrării diaconești în Biserică și pârga cohortelor de martiri, cei care și-au jertfit și ultima suflare de viață în mărturisirea Domnului Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. După citirea solemnă a acestor pasaje neotestamentare, Chiriarhul locului a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în care i-a învățat pe credincioși despre valoarea inestimabilă pe care o au martirii în Sfânta noastră Biserică, încă de la începuturile fragede și tumultoase ale acesteia.

În debutul predicii, Preasfinția Sa a tâlcuit sensul pentru care Sfinții Părinți ai Bisericii au așezatprăznuirea Sfântului Arhidiacon Ștefan în umbra Sărbătorii Împărătești a Nașterii Domnului. De ce în a treia zi de Crăciun avem pomenirea unui mucenic și nu a oricărui mucenic, ci a primului dintre ei, din lungul șir de Martiri ai Bisericii?Pentru ca să înțelegem că venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos nu a fost pentru glorie lumească, pentru slavă trecătoare, pentru a primi cinste de la oameni, deși a primit-o și pe aceasta, când, mai înainte de Pătimirile Sale cele de bunăvoie, intrând în cetatea Ierusalimului a fost întâmpinat cu osanale și strigări frumoase, pentru ca doar peste câteva zile să fie dat morții. Pentru ca noi să fim scoși din întuneric la lumină a fost nevoie de Sacrificiul suprem al Celui Care a venit în lume pentru noi oamenii și a noastră mântuire, moartea pe Cruce a Domnului Hristos, care ne aduce nouă învierea. Domnul Hristos a venit în lume nu ca să domnească, ci ca să Se răstignească, nu ca să-Și impună voia, ci ca să ia chipul robului, să asculte de voia Tatălui până la moarte „și încă moarte pe Cruce”. În acest fel neascultarea oamenilor a fost răscumpărată, Adam și urmașii săi putând să iasă din iad prin Învierea Noului Adam, Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu înomenit, Fiul Fecioarei. Sacrificiul Său suprem este izvorul vieții noastre.

Episcopul Oradiei a subliniat faptul că folosul spiritual pe care îl avem de la Sfinții Martiri nu se limitează la viața lor exemplară, care ne inspiră și ne indică orizontul duhovnicesc spre care trebuie să tindem, ci ei sunt și după moarte alături de Biserica luptătoare, aflându-se într-o permanentă stare de rugăciune, fiind alături de credincioșii devotați care se străduiesc să ducă o viață cât mai curată, în acord cu învățăturile propovăduite de Domnul Hristos.  Martirii și-au spălat hainele sufletului lor în Sângele Mielului lui Dumnezeu, iar acum stau în Ceruri și se roagă înaintea Tronului Mielului, așa cum ne descoperă Cartea Apocalipsei, rugăciunile lor fiind asemenea tămâii bine mirositoare ce se înalță către Dumnezeu. Ei, mulțimea de bărbați și femei, Martirii și Martirele, îmbrăcați în haine albe, se roagă pentru semenii lor, adică pentru noi. Acesta este și motivul pentru care, la începuturile Bisericii, Martirii s-au bucurat de deosebită cinste. Bisericile au început să fie construite pe mormintele Martirilor, iar atunci când nu exista posibilitatea ca o biserică nouă să fie ridicată pe un mormânt de martir, biserica primea părticele din osemintele Martirilor, din sfintele lor moaște, care erau așezate la temelia bisericii, iar mai apoi în piciorul Sfintei Mese, așa cum se întâmplă până în zilele noastre, acestea fiind așezate mai ales în Sfântul Antimis, icoana Punerii în mormânt a Domnului Hristos, fără de care nu se poate săvârși Jertfa cea fără de sânge a Sfintei Liturghii.

Chiriarhul locului și-a încheiat cuvântul de învățătură, încurajându-i pe credincioși și încredințându-i că Sfântul Arhidiacon Ștefan veghează și poartă de grijă lucrării de concretizare a noului proiect filantropic al parohiei, Sfântul având mare îndrăzneală înaintea Tronului Mielului lui Dumnezeu, pe Care L-a văzut încă din timpul vieții sale, de-a dreapta Tatălui, înainte de uciderea sa. În această zi de cinstire a Sfântului Apostol, Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan, aici, la dumneavoastră în parohie, se va sfinți și se va așeza piatra de temelie a unei case de tip familial pentru orfani, ce va fi pusă sub ocrotirea Sfântului Ștefan, Întâiul între diaconii de la începuturile Bisericii și Protomartirul, cel care, așa cum s-a rugat pentru prigonitorii lui să nu le socotească Dumnezeu păcatul uciderii, tot așa se va ruga și pentru ctitorii și binefăcătorii noii case, pentru ctitorii și binefăcătorii frumoasei biserici în care ne aflăm, dar mai ales pentru toți cei care vor locui în căminul ce se va zidi și pentru toți cei care se vor închina în sfântă biserica aceasta, care de astăzi îl primește ca ocrotitor și pe Sfântul Arhidiacon Ștefan.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele paroh Cosmin Laviniu Lascu a ținut un cuvânt de mulțumire, în care și-a manifestat recunoștința față de Preabunul Dumnezeu, Cel Care ocrotește tainic lucrările misionare ale enoriei încredințate spre păstorire și Care a proniat ca începutul nobilului proiect de edificare a casei pentru orfani să fie binecuvântat, spre aducere la bun sfârșit și spre folosul copiilor nevoiași, de către Preasfințitul Părinte Sofronie, binecuvântare care îi va însoți și-i va însufleți pe întreg parcursul lucrărilor.

În cele ce au urmat, Ierarhul cetății orădene a rostit un cuvânt ocazional în care a adus alese felicitări preotului paroh și enoriașilor pentru frumoasa împreună lucrare în ogorul Domnului și pentru faptul că nu se rezumă la viața liturgică și de rugăciune a Bisericii, ci această stare de reflecție spirituală este cristalizată și în plan social, materializându-se credința cea dreaptă în faptele iubirii milostive și atente la nevoile celor aflați în lipsuri și nevoi.

Arhid. Andi Constantin Bacter