Slujba de Bobotează oficiată de Preasfințitul Părinte Sofronie la Catedrala Episcopală din Oradea
Mult iubitul praznic împărătesc al Botezului Domnului, Boboteaza, 6 ianuarie 2021, a fost prăznuit de credincioșii care s-au adunat în număr mare la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea prin participarea la Sfânta Liturghie arhierească și la Slujba sfințirii Agheasmei celei Mari, oficiate de Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, înconjurat de soborul slujitorilor Catedralei.
După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol Matei, capitolul 3, versetele de la 13 la 17, care redă în cuvânt tainicul tablou al Botezului Domnului, Ierarhul Oradiei a rostit un amplu cuvânt de învățătură în urma căruia credincioșii au putut vedea, duhovnicește, praznicul Bobotezei ca sărbătoare a Luminii dumnezeiești.
Preasfinția Sa i-a invitat pe cei prezenți într-o călătorie în timp și spațiu mergând înapoi, în urmă cu aproape două mii de ani, pentru a vedea această Lumină dumnezeiască care țâșnește sfințitor din cele ce s-au derulat sub mâna Sfântului Înaintemergător Ioan. Împăratul Universului, în chip de rob, vine la Iordan să fie botezat. Însă, de data aceasta, se pare că Dumnezeu, odată cu deschiderea văzduhului, ne deschide și nouă ochii să vedem conlucrarea inseparabilă a Preasfintei Treimi în lucrarea soteriologică a Fiului. Minune! Glasul Tatălui ceresc a mărturisit că Cel Care a fost botezat este Fiul Său Cel iubit în care a binevoit, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel a venit și S-a odihnit deasupra Lui.
Aceeași taină a dogmei treimice o putem întrezări și în istorisirile cele mai fragede ale Sfintei Scripturi, la Stejarul Mamvri, în vizita făcută lui Avraam de către cei trei Îngeri, în jocul subtil de cuvinte ce ni-L descoperă pe Dumnezeu așa cum este El, Unul în Ființă, dar Întreit în Persoane. Ceea ce ne arată că doar într-o citire hristologică tainele Scripturii se deslușesc cu adevărat, revelându-ne limpede pedagogia dumnezeiască.
În continuare, Ierarhul Oradiei a tâlcuit credincioșilor cum actul baptismal săvârșit în apele Iordanului are subtile și, în același timp, puternice conotații anastasice, în lumina covârșitoare a acestui tablou dumnezeiesc ascunzându-se discret taina răscumpărării omului. Fiul Omului, îmbrăcându-Se în umanitatea noastră, fără nicio schimbare în dumnezeirea Sa, vine ca un rob, și intrând în apele Iordanului este botezat, adică scufundat ca într-un mormânt lichid; apoi iese, prefigurând astfel moartea Sa și Învierea Sa, arătându-ne tuturor că El este Cel care a venit să ridice păcatul lumii.
În cele ce au urmat, Chiriarhul locului a evidențiat faptul că, în ciuda diferențelor de prăznuire a Crăciunului și a Bobotezei, pe care Bisericile Ortodoxe le au datorită păstrării vechiului calendar, precum Patriarhia Ierusalimului, a Moscovei și a întregii Rusii, a Serbiei, dar și la Muntele Athos, sau a adoptării calendarului îndreptat, precum Biserica noastră, a Greciei, a Ciprului, a Bulgariei, aceasta nu trebuie să nască îndoieli și incertitudini. Dacă odinioară, în Biserica primară, cele două praznice împărătești se sărbătoreau simultan, prin pronia divină această rânduială este în continuare ținută, Bisericile calendarului vechi sărbătorind Ajunul Crăciunului de praznicul Botezului Domnului al Bisericilor care au adoptat calendarul gregorian. Chiar și în aceste diferențe nu trebuie să vedem decât frumusețea și unicitatea fiecărui popor, a specificității sufletești și culturale a fiecărui neam, un arc de lumină peste timp care unește, un arc în cer, semn al alianței dintre Dumnezeu și popoarele creștine aflate în sărbătoare.
În final, făcând trimitere la vechimea etimologică a denumirii populare a sărbătorii, „Boboteaza” avându-și originea de dinaintea amestecului cu grecii și slavii, și a frumoaselor tradiții și obiceiuri ale acestui praznic împărătesc, Preasfințitul Părinte Sofronie a accentuat importanța păstrării identității spirituale și culturale. De aceea, tezaurul, atât de scump, pe care l-am moștenit de la înaintași, avem datoria să-l transmitem mai departe. Însă trăim într-o lume tot mai mică, iar fenomenul se numește „globalizare” și trăim acest fenomen și în Biserica noastră Ortodoxă. Mai precis, prin aceea că prea de multe ori căutăm în vremurile noastre să copiem tradițiile bisericești rusești sau grecești, ca și când nouă ne-ar lipsi sau nu le-am avea. Este bine să ne cultivăm reciproc, însă noi ne-am obișnuit cu mimetismul cultural, luând și de la unii și de la alții. Aceasta nu este rău, însă până la un punct. Avem și noi specificul nostru, limba, cultura, spiritualitatea și frumoasele tradiții, toate moștenite din moși, strămoși. Nicio prigoană, nicio limitare și niciun regim nu au putut să smulgă datinile strămoșești din sufletul poporului român. Chiar dacă unii s-au înstrăinat și continuă să se înstrăineze și astăzi, rămân doar o minoritate gălăgioasă.
Spre deosebire de ceilalți ani, datorită condițiilor sanitare încă restrictive și constrângătoare, la Catedrala Episcopală din Oradea sfințirea apei a avut loc în ajunul sărbătorii Bobotezei, oficiată de clerul catedral, apa sfințită fiind îmbuteliată cu deosebită grijă în respectarea normelor de igienă. În total, au fost pregătite 8.000 de flacoane de jumătate de litru de Agheasmă Mare.
Cu toate acestea, pentru a respecta solemnitatea acestei zile de sărbătoare așa cum se cuvine, în continuarea Dumnezeieștii Liturghii, Ierarhul Oradiei a săvârșit Slujba sfințirii celei Mari a apei. La sfârșit, credincioșii prezenți au primit binecuvântarea harului sfințitor prin stropirea cu Agheasma cea Mare de către Preasfințitul Părinte Sofronie, fiecare credincios având posibilitatea să ducă acasă apa sfințită spre folosul duhovnicesc al întregii familii.
Andi Constantin Bacter