În ultima zi a lunii lui Brumar, care a coincis cu cea din urmă Duminică a lunii, 30 noiembrie 2025, Duminica a treizecea după Rusalii, Biserica lui Hristos a serbat și în acest an, pregătind solemn și liturgic Ziua Națională a României, pe cel întâi chemat în rânduiala sfântă de Apostol al Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe vajnicul pescar din Betsaida Galileii neamurilor, alături de un alt mare „apostol” al românilor, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

În Eparhia noastră, la această prețioasă prăznuire a românilor dreptmăritori, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica orădeană închinată celui care a sădit întâi credința creștină în pământurile străromâne ale Sciției Mici, în biserica cu hramurile „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României” și „Duminica Sfinților Români”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și alături de mulțimea bunilor credincioși ai enoriei.

După citirea celor două pericope evanghelice rânduite (a Duminicii – Luca 18, 18-27, respectiv a Sfântului Apostol Andrei – Ioan 1, 35-51), Episcopul cetății Oradiei Mari a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a așezat sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei în lumina anului jubiliar în care ne aflăm, amintind despre sorgintea apostolică a credinței noastre și subliniind că Biruința lui Hristos asupra morții rămâne temelia Evangheliei și începătoarea oricărei nădejdi, răbdări și iertări între oameni:

„Anul acesta se împlinesc 1700 de ani de la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, unde Sfinții Părinți participanți au mărturisit Credința Apostolică a Bisericii, mărturisind în unitatea Duhului taina credinței noastre și adevărul principal privitor la Fiul lui Dumnezeu Înomenit, Domnul nostru Iisus Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu – Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Care toate S-au făcut și Care pentru noi oamenii și a noastră mântuire S-a pogorât din Ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om. Totodată, anul acesta aniversăm și 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre locale, de tradiție și cu rădăcini apostolice, la demnitatea de Patriarhie. Ei bine, în acest amplu context festiv, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României și al bisericii al cărei hram îl serbăm acum – care, de altfel, a dat și numele străzii pe care am venit cu toții spre sfânta biserică, arătând evlavia poporului față de cel ai cărui pași, din călăuzirea Duhului Sfânt, au venit și au pășit pe pământul nostru pentru a aduce Vestea cea Bună a Mântuirii – se întâmplă ca, în acest an, să fie în zi de Duminică, a treizecea după Rusalii. Așadar, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, este serbată într-o zi de Duminică, într-un an cu totul special pentru întreaga Biserică, pentru Biserica Universală și pentru Biserica locală, pentru Biserica noastră Ortodoxă Română.”

Motivul pentru care românii îl prăznuiesc cu atât entuziasm duhovnicesc pe Sfântul Apostol Andrei rămâne, în esența lui, o mărturie plină de dragoste adusă tot Domnului Iisus Hristos, în al Cărui Post al Nașterii ne aflăm. Căci nu doar pe întâiul chemat la apostolat îl cinstim, ci mai ales lucrarea Mântuitorului Însuși, Care a rânduit ca minunatul pescar galileean să ducă Vestea cea Bună strămoșilor noștri, punând astfel credința în Hristos ca temelie sfântă a neamului:

„Creștinismul nostru românesc are origini apostolice. Ce a învățat Sfântul Apostol Andrei, dar și cel care a fost găsit de Domnul după aceea, Filip, așa cum am auzit în cea de-a doua pericopă evanghelică? Pentru că după Sfântul Apostol Andrei, și Sfântul Apostol Filip a venit și a propovăduit înaintașilor noștri. Ce au propovăduit ei? Ce au învățat ei pe înaintașii noștri, ce comoară ne-au predat? Atât de prețioasă, atât de scumpă! Nu este o simplă relicvă a trecutului, nu este un simplu memorial, o aducere aminte, ceva de scris în cărțile de istorie și de învățat la lecțiile specifice de la școală, ci este mult mai mult decât atât. Pașii apostolici au adus în țara noastră nu doar mireasma Țării Sfinte, ci au adus credința mântuitoare, credința cea adevărată, Vestea cea Bună, Evanghelia! Este Vestea cea Bună că moartea a fost biruită! Omul, odată ce s-a înstrăinat de Dumnezeu și a gustat moartea, a căutat pe toate căile să intre din nou în legătură cu Cel cu Care rupsese comuniunea prin neascultare sau – cum am spune în zilele noastre, însă nu în sens peiorativ – să-I intre din nou în grații lui Dumnezeu; adică omul căuta harul pe care îl pierduse. Dar pierderea mare, suferită prin neascultare, a adus stricăciunea în firea omului, trebuind a fi restaurată dinăuntru. Și atunci, Dumnezeu alege să Se facă Om, Dumnezeu Fiul, după Chipul Căruia a fost creat omul, vine și Se face Om. Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, prin Care toate au fost create, Se face Om. Dumnezeu, Care pe toate le știe și le vede, Se face Om pentru ca pe om să îl salveze, să îl scoată din moarte, să-l mântuiască. Iar pentru salvarea din moarte era nevoie de jertfă. Și oamenii înstrăinați de Dumnezeu, care însă încercau să păstreze legătura cu Dumnezeu, aduceau jertfe, căci știau că sângele jertfelor curățește. Dar trebuia o jertfă care să curățească firea omenească întinată. Și Mielul de Jertfă al lui Dumnezeu este chiar Fiul Tatălui Care Se face Om, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii. Se jertfește El, ca prin Sângele Său vărsat să fie ispășite păcatele noastre. Nu prin meritele noastre proprii, ci prin Jertfa Mielului lui Dumnezeu. De aceea, Vestea cea Bună, Evanghelia, este aceea că Dumnezeu S-a făcut Om pentru noi oamenii și a noastră mântuire.”

La finele predicii, Preasfinția Sa a evocat entuziasmul sfânt care i-a purtat pe Sfinții Apostoli, cei ce au avut binecuvântarea de a vedea cu ochii lor Biruința asupra morții și Învierea cea de a treia zi a Domnului, bucurie nepământeană ce i-a transfigurat lăuntric și pe care au dorit să o împărtășească până la marginile pământului, ajungând să o pecetluiască cu însuși sângele lor:

„Cea mai mare minune este Moartea urmată de Învierea cea de a treia zi a Domnului nostru Iisus Hristos, Întâiul-Născut din morți! În sfârșit, sosit-a Vestea cea Bună: Moartea a fost învinsă! Asta i-a însuflețit pe Apostoli! Asta au venit să propovăduiască peste tot unde au mers, peste tot în lume și aici, la noi! Și Andrei, și Filip, și succesorii lor și toți cei care au venit după ei! Asta ne însuflețește și pe noi! Nu sunt simple date din istorie, e învierea morților și viața veacului ce va să vină! Este Bucuria cea Mare, Moartea a fost învinsă! Nu mai are putere asupra noastră! Chiar dacă trupurile obosesc și ajungem să închidem ochii, trupul coborând în pământ pentru odihnă și sufletul mergând acolo unde și-a găsit loc. Trupul așteaptă până la învierea de obște. Asta a dat putere și curaj pentru a rezista în fața greutăților și a ispitelor veacului, lumii, trupului. Este rezistența în fața a tot ceea ce ne poate despărți de Dumnezeu, așa cum au reușit creștinii din totdeauna și până și astăzi, prin răbdare și bunătate, cum am auzit în cea dintâi pericopă din Apostolul zilei, din Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel – prin îngăduință și iertare. Îngăduința și iertarea sunt semne ale bunătății, ale comuniunii, în Pacea lui Hristos, în Unitatea Duhului Sfânt. Cheia bunei înțelegeri în lume, a păcii și a liniștii sufletești este îngăduința, iertarea, răbdarea, bunătatea. De aceea, ceea ce îl desparte pe om de Dumnezeu este răutatea, care este după chipul celui rău, al îngerului căzut care caută pe toate căile să-l îndepărteze pe om de Iubirea lui Dumnezeu. Numai că Dumnezeu are răbdare și găsește căile Sale pentru a-l întoarce pe fiecare acolo unde este locul, în Brațele lui Dumnezeu, respectând însă libertatea fiecăruia de a alege. Prin urmare, pentru a ne arăta vrednici de așa prețioasă moștenire primită de la înaintași, este rândul nostru, astăzi, al generației noastre, chiar dacă ni s-ar părea prea mult –  «iar ni se cer sacrificii?» Toate sunt nimic față de Marele privilegiu de a aparține Lumii lui Dumnezeu, o lume a sacrificiului, dar plină de Slavă! Pentru că în Taina Crucii și a suferințelor se ascunde biruința cea mare asupra neputințelor noastre, asupra morții. Cum? Prin răbdare în încercări, prin îngăduință întreolaltă, prin iertare unii față de alții, în Unitatea Sfântă a Bisericii lui Hristos.”

Dumnezeiasca slujbă a găzduit și ectenia pentru odihna și mântuirea celor adormiți din rândul ctitorilor și binefăcătorilor sfântului lăcaș, târnosit în urmă cu șapte ani, cu prilejul aniversării Centenarului Marii Uniri. 

De asemenea, la Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei a hirotonit în treapta slujirii diaconale pe tânărul teolog Sebastian-Gheorghe Balaj pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” din Oradea. Noul diacon din Episcopia Oradiei este absolventul Liceului Ortodox și al Facultății de Teologie Ortodoxă din Oradea, din anul 2025 activând ca solist al Operei Naționale din București, după cei opt ani petrecuți ca solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, perioadă în care a obținut numeroase premii naționale și internaționale, având șansa să fie instruit de personalități de prestigiu ale artei lirice.

Programul liturgic a fost încununat de rugăciunea rânduită la Slujba Te Deum pentru Ziua Națională a României și de îndătinatul polihroniu.

În cele ce au urmat, Părintele paroh Vasile Bota, vicar onorar, a rostit un cuvânt festiv în care a mulțumit Chiriarhului locului și a vorbit despre bucuria duhovnicească ce a cuprins întreaga comunitate odată cu vizita Întâistătătorului Eparhiei, la ceasul de aleasă sărbătoare a Sfântului Apostol Andrei. În semn de prețuire, preotul paroh i-a oferit Ierarhului o copie a icoanei Maicii Domnului Salus populi Romani – Mântuirea Poporului Roman, o reprezentare de tradiție bizantină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aflată în Basilica Santa Maria Maggiore de la Roma.

La sfârșit, Preasfințitul Părinte Sofronie i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți și i-a felicitat pentru frumoasele lucrări pe care le împlinesc în parohie. Totodată, Preasfinția Sa le-a adresat urări de bine, dorindu-le să întâmpine sărbătorile ce vin cu pace și inimă bună, alături de cei dragi, încercând să pătrundă cu adevărat în „miezul” praznicului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

pr. Andi-Constantin Bacter