Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Slujire arhierească de sărbătoarea Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Catedrala Episcopală din Oradea

Slujire arhierească de sărbătoarea Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Catedrala Episcopală din Oradea

În cea de a doua zi a slăvitului praznic împărătesc al Nașterii după trup a Domnului Hristos, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a cinstit sărbătoarea Soborului Maicii Domnului dimpreună cu sfințiții slujitori ai Catedralei Episcopale Învierea Domnului prin oficierea Sfintei Liturghii arhierești.

După citirea celor două pericope evanghelice, cea închinată sămbetei de după Nașterea Domnului, de la Sfântul Evanghelist Matei (12, 15-21), și cea închinată sărbătorii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, același evanghelist Matei (2, 13 – 23), Episcopul Oradiei le-a vorbit credincioșilor prezenți despre firescul prăznuirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în ziua ce succede sărbătoarea Crăciunului, datorită suprafirescului Tainei celei din veac ascunse, pe care o vedem împlinită în pântecele cel pururea fecioresc al Preasfintei Maici.

Chiriarhul locului a reliefat faptul că centralitatea incontestabilă pe care Fecioara Maria o are în iconomia mântuirii neamului omenesc, în istoria Bisericii Primare, cât și importanța pe care Fiul ei i-o acordă, este dublată de auto-periferizarea propriei persoane, de smerenia ei inegalabilă care izvorăște din însăși chenoza Fiului Său. O modestie divină pe care Maica Domnului și-a asumat-o plenar – aspect pe care îl putem lesne concluziona din discreția aparițiilor ei în cuprinsul cărților Noului Legământ. Nu o vedem impunându-se, dar o știm rugându-se. Nu o vedem dominând lumea și încercând să își înstăpânească demnitatea ei de Născătoare de Dumnezeu. Și, totuși, îi simțim puterea în sprijinul Miresei Fiului ei, în folosul Bisericii Fiului ei.

Deși în sfintele evanghelii nu regăsim o portretizare sau o caracterizare directă a Fecioarei Maria, Preasfinția Sa le-a reamintit credincioșilor de cartea Apocalipsei care, prin lentila unei interpretări alegorice a imaginilor mistice pe care Sfântul Ioan Teologul le ilustrează, o contemplă pe Maica Domnului. În cer, îmbrăcată în Soare. Preasfânta Născătoare este cea îmbrăcată în Soare, având luna la picioarele ei, încununată cu douăsprezece stele după numărul semințiilor lui Israel și al celor doisprezece Ucenici ai Domnului. Ce înseamnă Soarele? Nu este îmbrăcată în soarele fizic, steaua sistemului nostru solar, ci este vorba de Soarele Dreptății, de Fiul lui Dumnezeu. Slava care o îmbracă pe Maica Domnului este Slava Fiului ei.Totodată, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că grațiozitatea cerească a Fecioarei Maria se datorează harului Duhului Sfânt, a grației divine care se răsfrânge și în comportamentul plăpând, discret, fin și delicat al Născătoarei de Dumnezeu.

Alături de aceste trăsături care denotă gingășia, Maica Domnului fiind modelul prin excelență al feminității creștine, Biserica întotdeauna a cunoscut, a simțit și a conștientizat puterea covârșitoare pe care Preasfânta Maică o are de la Fiul ei. Vedem în Maica Domnului sensibilitate, dar vedem totodată și puterea, hotărârea, energia și determinarea ei de a lucra pentru mântuirea oamenilor; motiv pentru care o invocăm foarte mult în rugăciunile noastre. Așa cum Maica Domnului asumă în chip armonios delicatețea și smerenia cu forța rugăciunii și slava harică, tot așa Fecioara Maria reușește să împace în chip minunat maternitatea cu fecioria. Cea plină de har este modelul prin excelență pentru toate mamele creștine. Ea este modelul pentru toate fecioarele Bisericii, pentru că este și maică, și fecioară. Dragostea și dăruirea totală pentru Fiul ei rămâne în veșnicie ca exemplu de urmat pentru orice mamă. În același timp, rămâne exemplul suprem de curăție și sfințenie, petrecând în Dumnezeu prin rugăciune din fragedă pruncie, în Templul Slavei lui Dumnezeu, și rămânând în Dumnezeu, îmbrăcată în Soarele Dreptății în vecii vecilor.

Andi Constantin Bacter