În cel de-al doilea popas duminical din Postul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, 23 noiembrie 2025, la pomenirea Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a liturghisit în biserica filiei Pădurea Neagră a Parohiei Cuzap, Protopopiatul Marghita, ocazie cu care a sfințit noul iconostas și a binecuvântat lucrările interioare și exterioare săvârșite la sfântul lăcaș. Vizita Ierarhului Oradiei marchează, totodată, 17 ani de la târnosirea sfântului lăcaș închinat Nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.

După citirea evanghelică a pildei bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21), Chiriarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a vorbit despre drama omului contemporan, prins între țarini care sporesc și o veșnicie ce pare neverosimilă, arătând că rodul cu adevărat prețios nu este belșugul hambarelor, ci trezvia inimii și că, într-o lume care ajunge să „vândă” până și sărbătoarea Nașterii Domnului, chemarea noastră nu este spre acumularea trecătoare, ci spre îmbogățirea în Dumnezeu, prin rugăciune, smerenie și redobândirea curăției din pruncie înaintea Dumnezeiescului Prunc din Betleemul Iudeii.

În partea introductivă a cuvântării omiletice, Preasfinția Sa a descris paradigma gândirii bogatului, care, văzând profitul de pe urma recoltelor, își vede viitorul asigurat, iar pe sine se vede așezat sub ocrotirea unei false garanții a bunăstării mundane – o oglindire mult prea fidelă, la scară generalizată din păcate, a omului de astăzi, care pierde din orizontul vieții sale contactul cu viața veacului ce va să fie:

„Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, deși nu foarte lungă, este plină de învățăminte ziditoare. De fapt, pilda este o lecție de viață și un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi, pentru lumea întreagă chiar. Lumea întreagă este însetată de înavuțire, de dobândirea bunătăților și a proprietăților, a confortului, a belșugului, a banilor, a răsfățului pe toate căile. O lume aflată într-o asemenea stăpânire înșelătoare este totuși o lume trecătoare. De aceea, pericopa evanghelică – și cuvântul Domnului în general – este un semnal de alarmă pentru viața fiecăruia dintre noi. Dumnezeu vrea să ne arate în primul rând faptul că nu petrecem prea multă vreme. Să nu își închipuie niciunul dintre noi că poate trăi la nesfârșit în trupul acesta muritor, chemat, totuși, din darul lui Dumnezeu, la înviere mai apoi. Lumea din care facem parte ne îmbie pe toate căile să fim ca ea, să ne îmbogățim, să avem cât mai multe, pentru a avea apoi ce? Confortul. Ce face bogatul din pildă, după ce vedem că își face socotelile? La cât de multă recoltă și cât de multe bunătăți are, bogatul își propune să facă hambare mai mari, are viitorul garantat și viața asigurată pentru mulți, mulți ani! Nu-i rămâne decât să se odihnească, să mănânce, să bea, să se veselească. Să profite. Se gândește doar cum să petreacă în lux, în desfătare, în îndestulare viața, pe care o vede a fi strălucită. Dar, dragii mei, bogatul pierde din vedere că pentru om oricând călătoria aceasta pământească se poate încheia. Noi ne facem iluzia și ne amăgim că trăim mult, dar viața aici, oricât de lungă ar fi, și peste o sută de ani, e nimic în comparație cu veșnicia lui Dumnezeu. Toată istoria umanității e o nimica toată față de veșnicia lui Dumnezeu. Și pe noi asta ne așteaptă, veșnicia. Ce avem de gând să facem cu ea?”

Construind pe temelia acestor reflecții inaugurale, Episcopul Oradiei a exclus eventualitatea neregăsirii vreunuia dintre noi în critica aspră adusă de Domnul Hristos acestui tip de viețuire, nebunească de-a dreptul:

„Mulți ar putea să spună că «pericopa de astăzi nu mă privește. Nu am averi, nu sunt în situația bogatului!» Dar este oare corect să gândim astfel? Da, și lumea e în criză, societatea noastră este în criză, începem să avem lipsuri, dar în loc să înțelegem că prin toate Dumnezeu vrea să ne pregătească și să ne administreze o lecție, că ne-am îndepărtat de El, noi totuși vrem să nu ne pierdem privilegiile, bogățiile, bruma de avere și, de ce nu, să ajungem la ceva mai mult! Și la salarii mai mari, și la proprietăți mai vaste, și la răsfăț mai mare, și la concurență unii cu alții: să arăt tuturor că eu sunt mai capabil decât fratele meu! Mulți dintre cei săraci vor spune «nu pe mine mă privește!» Dar oare, adesea, cel sărac nu ar vrea și el să se îmbogățească, privind «ce bine» o duce cel bogat? Dacă pornirea care vine din inimă, unde se ascunde pofta, se îndreaptă către cele ale lumii, atunci te-ai îndepărtat de Dumnezeu și nu te poți îmbogăți întru El. Și atunci, dragii mei, cum putem să ne îmbogățim în Dumnezeu? Chemându-L în viața noastră! Cum facem asta? Prin rugăciune! Mai avem timp să ne rugăm? Avem! Dar nu este o prioritate, nu ne facem timp pentru asta! Nu mai avem răbdare cu noi înșine. Ce înseamna asta? Să ne rezervăm la început mai puțin timp, apoi mai mult, apoi mai mult și tot mai mult timp pentru rugăciune, până când întreaga noastră viață să devină rugăciune. Pentru ca prin venirea harului lui Dumnezeu în viața noastră, să ne desprindem inima de la poftele trecătoare și să ne îmbogățim cu adevărat în Dumnezeu. Da, suntem săraci, dar nu material! Pentru că așa a rânduit Dumnezeu ca în fiecare zi să putem avea bucata de pâine asigurată. Și chiar și cel mai lipsit, dacă merge la biserică, tot poate să ia bucățica de pâine, alegându-se cu anafura de la sfârșitul Sfintei Liturghii. Și apa din izvoare încă mai curge, că nu a secat încă apa de pe pământ din cauza răutății și lăcomiei noastre, cu toate că Dumnezeu ne arată unde ne poate duce lăcomia, la nivel global chiar. Bineînțeles, oricât am fi de săraci, Dumnezeu are grijă de noi pentru ca să trăim în demnitate. Suntem săraci, e adevărat, din multe puncte de vedere,  dar oare nu suntem cu toții săraci, sărăciți de Prezența lui Dumnezeu în viața noastră? Atunci ce e mai important? Să constați că ești sărac din punct de vedere material și să dorești să te îmbogățești? Sau să îți dai seama cât de sărac sufletește ești și ce mare nevoie ai de frumusețea, de bogăția duhovnicească, de Lumina lui Dumnezeu în viața proprie, care vine din rugăciune. Da, din rugăciunea aceea smerită, plecând de la: Doamne, miluiește! Doamne, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Repetată, rugăciunea te îmbogățește în Dumnezeu și este singura și adevarata bogăție care contează și e mântuitoare, liniștindu-ți inima și deschizându-ți porțile veșniciei, fără să te mai intereseze ce ai să mănânci mâine. Are grijă Dumnezeu să îți dea pâinea cea de fiecare zi!”

În încheierea omiliei, Ierarhul a atras atenția credincioșilor asupra pericolelor duhovnicești care pândesc perioada premergătoare Praznicului Nașterii Domnului, întrucât ostentația mesajelor publicitare și febra comercială riscă să acopere glasul rugăciunii și al colindului autentic, să ridiculizeze osteneala postirii și să ne ademenească spre un alt fel de prăznuire, străină de bucuria sfântă a Întâlnirii de taină cu Pruncul Mântuitor, la ieslea sufletului nostru:

„Să nu uitați, iubiți frați și surori, suntem în Postul Nașterii Domnului și trebuie să ne pregătim cum se cuvine. Zilele trecute am auzit câteva cuvinte îngrijorătoare care, pur și simplu, m-au pus pe gânduri. Ca să fiu și eu la curent cu ceea ce se petrece, venind sărbătorile, pentru a vedea cum se pregătesc oamenii și cum așteptăm noi, creștinii, credincioșii Bisericii, marea sărbătoare a Nașterii Domnului, am avut surprinzătoare descoperire ascultând, de la societăți comerciale care promovează călătoriile și turismul cu ocazia sărbătorilor, o expresie cutremurătoare. Și vă citez din ce am auzit: se vinde Crăciunul! Așa au ajuns oamenii din zilele noastre să gândească: Crăciunul de vânzare! Nu mai vorbesc de Crăciun magic, de magia Crăciunului, care sunt niște povești, nici măcar de adormit copiii, ci de prostit copiii, de orice vârsta ar fi ei. E o încărcătură cu totul străină de Duhul sărbătorii! Dacă am ajuns să vindem și sărbătorile, dacă totul e gândit din prisma banului și a profitului, cum putem să ne îmbogățim în Dumnezeu? O astfel de lume se înstrăinează de Dumnezeu, iar noi, creștinii, nu avem voie să ne lăsăm influențați de asemenea tendințe! Nu că am fi noi sfinți – departe de noi aceasta! –, dar trebuie să ajungem! De aceea, nu trebuie să pierdem din vedere a le aminti cu multă dragoste fraților și surorilor noastre că Nașterea Domnului, Crăciunul nu este de vânzare! Sărbătorile nu sunt pentru comerț, ci pentru bucuria duhovnicească! Nu au nimic magic în ele, nu este nicio vrajă acolo! Nicio magie, nici albă și nici neagră – să ne ferească Dumnezeu! Este harul și bucuria lui Dumnezeu de a petrece cu noi și de a ne dărui viața cea veșnică! De aceea, să căutăm nu cele ale lumii, care ne îndepărtează de Dumnezeu, ci să ne îmbogățim în Dumnezeu! Pentru aceasta e nevoie să revenim la curăția inimii de copil, care așteaptă sărbătoarea pentru ca să fie împreună cu cei dragi ai săi, cu Dumnezeu, cu bucuriile sărbătorii – oricât de puțin îmbelșugată ar fi ea. Nu belșugul care strălucește în lume contează, ci Prezența lui Dumnezeu Care luminează tainic viața noastră.”

La Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit pe diaconul Florin-Daniel Bara întru preot, urmând ca noul sacerdot să aibă în grijă comunitatea credincioșilor Parohiei Sărsig, Protopopiatul Marghita, iar pe teologul Bogdan-Florin Lele l-a promovat în treapta slujirii diaconale pe seama bisericii orădene închinate Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

În finalul programului liturgic, Părintele Călin-Gheorghe Cotrău, Protopopul Marghitei, a ținut o alocuțiune festivă, urmând ca Părintele paroh Ioan Toma să adreseze câteva gânduri de mulțumire și recunoștință față de Ierarhul locului. Cuvântările ocazionale au fost încununate de binecuvântarea Chiriarhului, care l-a felicitat pe preotul paroh alături de credincioși pentru lucrarea pilduitoare desfășurată atât în filie, cât și la parohie, dorindu-le să aibă parte de un post binecuvântat de pe urma căruia să își înnoiască simțirea duhovnicească înaintea sărbătorii celei mari a Nașterii Domnului.

pr. Andi-Constantin Bacter