Slujire arhierească în Parohia Dicănești, Protopopiatul Oradea. Zorii propovăduirii hristice, vremea pocăinței
În Duminica succesivă Praznicului împărătesc al Botezului Domnului, 12 ianuarie 2025, la pomenirea Sfintelor Mucenițe Tatiana diaconița și Eutasia, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a vizitat comunitatea credincioșilor din Parohia Dicănești, Protopopiatul Oradea, prilej cu care a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi pe Altarul bisericii de enorie, ocrotite de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul.
După evocarea liturgică a pasajului evanghelic rânduit (Matei 4, 12-17), Chiriarhul meleagurilor bihorene a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc în care le-a vorbit credincioșilor prezenți despre importanta misiune de pregătire a Sfântului Înaintemergător, de curând prăznuit în Biserica noastră, al cărui ecou misionar este preluat de Cel Care botează cu foc și cu Duh Sfânt, propovăduind necesitatea aceleiași stări sufletești de pocăință, de schimbare continuă a interiorității noastre și armonizare cu Prototipul desăvârșit al existenței noastre, Domnul Iisus Hristos-Mântuitorul lumii.
Ierarhul a deschis cuvântul omiletic prin referirea la continuitatea perfectă și profundă care există între lucrarea misionară – de „predoslovire” – a Sfântului Proroc Ioan, cel care „gătește calea Domnului”, și propovăduirea Cuvântului Întrupat, a Domnului Iisus Hristos. Duminica de astăzi este cunoscută în Biserică drept Duminica începutului propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos. Am văzut cum Fiul lui Dumnezeu Întrupat primește botezul pocăinței de la Ioan și face pocăință pentru păcate El, Cel fără de păcat, pentru că, așa cum ne spune Ioan, a luat asupra Sa păcatele întregii lumi. Deci, El primește botezul pocăinței și face pocăință pentru noi, ia asupra Sa povara păcatelor noastre și așa primește botezul! Dar Ioan ce propovăduia? „Pocăiți-vă! Întoarceți-vă de la relele voastre!” După acest botez, Domnul Hristos începe să propovăduiască Împărăția cerurilor și debutează tocmai cu îndemnul pocăinței pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, schimbarea radicală a vieții pentru dobândirea Împărăției. El, Care este Lumina lumii, este Lumina Care strălucește celor „din întuneric și umbra morții”, întrucât noi, toți oamenii, prin părinții noștri Adam și Eva, neascultând de Dumnezeu, gustând din pomul cunoașterii binelui și răului, am ajuns să cunoaștem și răul, ceea ce înseamnă un cortegiu lung de suferințe, de greutăți, de necazuri, de supărări, culminând cu plata pentru păcat: moartea. Dumnezeu nu a creat moartea, ci e plata pentru păcatul neascultării. În osânda aceasta am ajuns toți oamenii, în robia morții, „în latura și în umbra morții”; nu doar „Galileea neamurilor”, nu doar cei din „pământul lui Zabulon și Neftalim, către mare, dincolo de Iordan” sunt „în latura și umbra morții”, în robie , ținuți de întunericul morții, ci umanitatea întreagă, fraților și surorilor! Noi, toți, suntem captivi, înrobiți în împărăția morții. De aici vine să ne elibereze Cel fără de păcat, Care Se sacrifică pentru noi, Mielul lui Dumnezeu Care ia asupra Sa păcatul lumii.
După un succint excurs explicativ în hristologia ce fundamentează Taina Sfântului Botez, Ierarhul a insistat asupra înțelegerii temeinice și nealterate a sensurilor adânci ale pocăinței – piatra de temelie a vieții de har a Bisericii. Noi suntem ceea ce suntem prin harul Lui! Suntem aici pentru că suntem botezați prin harul Lui în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Și, în Botezul nostru, ne-am îngropat împreună cu Hristos și am înviat împreună cu Hristos. Vârsta „bărbatului desăvârșit” este vârsta mântuirii. Până în clipa mântuirii noastre, calea pocăinței noastre nu se sfârșește. Botezul nu e un moment sau o clipă a vieții noastre terestre în care să primim marele dar al mântuirii și, gata, suntem mântuiți, nu mai avem nevoie de nimic. Așa ceva este rătăcire, ca să nu spun, de-a dreptul, erezie. Nu se dă un decret cu privire la amnistia de păcate. Păcătoși suntem, pocăința noastră nu se sfârșește și abia în clipa în care închidem ochii vedem dacă am absolvit cu bine „școala” vieții creștine. Până la închiderea ochilor, trebuie să se deruleze schimbarea noastră profundă și continuă, pocăința perpetuă pentru dobândirea harului mântuitor a Domnului nostru Iisus Hristos. Lucrarea mântuirii, taina Împărăției cerurilor se lucrează pe parcursul întregii noastre vieți pământești. Până la închiderea ochilor, până la Judecata universală, la întoarcerea Domnului, când Împărăția se va inaugura cu putere, este comuniunea dragostei dintre cei care au plecat și s-au ascuns în taina iubirii lui Dumnezeu, cei care L-au căutat și au răbdat până la sfârșit, și cei care rămânem să ne luptăm aici. Cum? Din darul lui Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu harul lui Hristos Care ne ține împreună, vii și adormiți, în Duhul unității Bisericii – ferment pentru unitatea umanității întregi.
Înțelegând necesitatea reflexului lăuntric continuu, al schimbării interioare necontenite, Chiriarhul Oradiei a accentuat centralitatea pe care Domnul Iisus Hristos - Mântuitorul lumii trebuie să o aibă în acest întreg proces al transfigurării vieții noastre, ținându-ne departe de figurile ce încearcă să paraziteze și să confiște imaginea hristică pentru propriile interese lumești. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut! Și Hristos Se dăruiește tuturor, gratuit, nu refuză pe nimeni! Noi suntem cei care Îl refuzăm prin ambițiile noastre prostești, prin mândria noastră, prin pretențiile noastre „uzurpatoare” față de Hristos, Care este Singurul și Adevăratul Împărat al lumii, Singurul și Adevăratul Mântuitor, iar nu toți cei care cred despre ei înșiși sau își închipuie că sunt sau reprezintă ceva. Oricâtă putere ar avea, puternicii lumii nu sunt în stare să vadă că de moarte nu se pot izbăvi ei înșiși, oricâtă putere ar avea, ci doar Cel Care a biruit moartea și este fără de păcat. Noi, ceilalți, cei mulți și păcătoși, avem nevoie de El ca să supraviețuim, ca să trăim, ca să moștenim viața cea veșnică. De aceea, îndemnul la pocăință este îndemnul la schimbare permanentă, nu încremenire în vreun paradis terestru iluzoriu. Fericire pe pământ nu este! Câtă vreme lumea moare, aici nu poate fi paradisul! Asta ar trebui să înțeleagă toți cei care promit marea cu sarea. Dacă așteptăm izbăvirea de la oameni, suntem mai rătăciți decât toți rătăciții pământului. Șansa noastră e Hristos și atât, nu avem nevoie de falși mesia.
La finele programului liturgic, Părintele paroh Petrică-Ionuț Toderaș a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru bucuria duhovnicească de a-l avea în mijlocul credincioșilor încredințați spre păstorire, serbându-l astfel pe patronul spiritual al sfântului lăcaș. Cu această ocazie, preotul paroh a oferit Episcopului Oradiei o icoană cu Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. La sfârșit, Ierarhul a mulțumit și a adresat un cuvânt festiv, adresând urări de bine și binecuvântând comunitatea euharistică din Parohia Dicănești.
pr. Andi-Constantin Bacter