În cea de a cincea Duminică a Sfântului și Marelui Post, când Biserica Ortodoxă de pretutindeni o cinstește în chip cu totul deosebit pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, 18 aprilie 2021, pentru comunitatea creștinilor ortodocși din parohia Tărian, protopopiatul Oradea, a fost zi de aleasă sărbătoare căci în mijlocul lor s-a aflat Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei celei Mari, slujind Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare și propovăduind cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos.

Acest popas duminical a rânduit două texte scripturistice la momentul citirii Sfintei Evanghelii, cel dintâi, al Duminicii, în care deja întrezărim Sfintele Pătimiri ale Domnului Hristos, Prevestirea Pătimirilor. Cererea fiilor lui Zevedeu(Marcu 10, 32-45), și cel de al doilea, al Cuvioasei, în care ne este reamintită Pocăința femeii păcătoase(Luca 7,36-50), ca o actualizare a acestei minunate reîntoarceri în impresionanta viață a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, prăznuită astăzi.Consecutiv acestor citiri evanghelice, Ierarhul cetății orădene a rostit un amplu cuvânt de învățătură în care a analizat cu sporită atenție duhovnicească schimbările radicale și tumultoasa luptă cu propriul sine prin care Cuvioasa Maria a trecut în cursul vieții sale pământești, relevând totodată învățămintele esențiale pe care creștinii trebuie să le asume pentru a evita derapajele majore din viață și, chiar dacă se lasă prinși în marasmul dezolant al patimilor, să nu-și piardă nădejdea deoarece la Dumnezeu întotdeauna vom găsi scăpare, ajutor și mântuire.

În incipitul predicii, Preasfințitul Părinte Sofronie a explicat bunilor credincioși că, aflându-ne la sfârșitulsăptămânii a cincea a Sfântului și Marelui Post al Păresimilor, amplitudinea slujbelor și intensitatea rugăciunii sunt vădit crescânde, motiv pentru care deja în săptămâna care a trecut am putut lua parte la cele două denii, Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul, recitat cu solemnitate și profundă smerenie în miercurea săptămânii a cincea, și Denia Acatistului Bunei Vestiri, săvârșită în vinerea prin care nu demult am trecut.Deniile ne pregătesc prin mai multă rugăciune de apropierea Pătimirilor Domnului, de retrăirea lor duhovnicească și de bucuria Învierii.

Începând cu Duminica a treia, a Sfintei Cruci, creștinul este îndemnat la însușirea unei gândiri racordate la paradigma asumării neechivoce a crucii și a urmării lui Hristos, un mod de a fi pe care l-am văzut materializat în viața Sfântului Ioan Sinaitul, iar acum, în Duminica a cincea, și mai impresionant, în viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, veritabili îngeri în trup. S-au asemănat îngerilor, arătându-ne nouă, tuturor, că cele ale trupului sunt trecătoare și că poftele și patimile nu își au rostul. Mai mult, prin aspra și amara nevoință, prin lacrimi, sudoare, postire și rugăciune au ajuns la măsuri duhovnicești înalte, cu adevărat îngerești.

În succinte relatări, Preasfinția Sa a reamintit credincioșilor prezenți viața Sfintei Cuvioase, zăbovind pedagogic asupra aspectelor pilduitoare și detaliilor uimitoare pe care Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului, autorul biografiei Cuvioasei, le-a surprins în lucrarea sa. Fără metafore și fără hiperbole putem remarca măsura duhovnicească la care ajunsese Sfânta Maria Egipteanca, care, deși legată cu lanțurile patimilor și ancorată aproape incurabil în mlaștina desfrâului, reușește să ajungă la un stadiu spiritual atât de înalt încât observăm, prin mijlocirea textelor mărturisitoare ale Sfântului Patriarh, cât de mult Sfânta Maria s-a desprins de cele ale lumii, până la o imponderabilitate angelică. Atât de puternică devenise prin asceză, nevoință și rugăciune, o asceză împinsă până la lupta care duce la împotrivirea până la sânge față de păcat. Atât de ușoară trupește ajunsese, încât atunci când ridica mâinile la rugăciune trupul ei se ridica de la pământ, plutea în aer. Asemenea putere a rugăciunii arată cât de intensă i-a fost pocăința după o viață de păcat. Starețului Zosima, când s-a dus în pustiu să se roage și s-a îndepărtat de mănăstirea lui, i s-a descoperit prin voia lui Dumnezeu Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, pe care văzând-o pentru prima dată, a crezut că vede o nălucă, atât de tare se subțiase ea trupește, încât părea că aproape nu mai are trup.

Preasfinția Sa a ilustrat prin intermediul vieții Cuvioasei agresivitatea spirituală și ravagiul intrinsec de care sunt capabile patimile, poftele și viciile noastre, rezultând într-un real război nevăzut al sufletului cu diavolul și cu propriul sine.Atunci când o munceau ispitele, gândurile păcătoase și amintirile de la viața ei cea de dinainte, simțea că este atacată de fiare sălbatice, că hoardele de bestii o asaltau și o chinuiau. În acele momente, ea cu smerenie cădea în rugăciune și nu se ridica de la rugăciune până când nu se liniștea. Atât de îngerească ajunsese petrecerea sa în lume încât până și fiarele pustiului, fiarele înfricoșătoare veneau, i se închinau și o ascultau. Păcatele și patimile, amintirile lor, o chinuiau ca niște fiare, dar ea înmulțea rugăciunea într-atât de mult încât chiar și fiarele adevărate, leii, ne spune Sfântul Sofronie, îi slujeau.

Sfânta Maria Egipteanca este o întrupare a glasului lui Dumnezeu către întreaga umanitateprin care primim mesajul profetic și ne învață că omul care conlucrează cu harul lui Dumnezeu și voiește să Îi urmeze și să se mântuiască poate să împlinească toate acestea, oricât de anevoios ar fi și indiferent de starea de fapt în care se află, căci Dumnezeu nu se bucură de moartea spirituală a oamenilor, ci vrea ca toți oamenii să ajungă în Lumina Lui cea pururea fiitoare. O viață atât de frumoasă, care arată cum omul poate să ajungă din adâncul păcatului și din străfundurile iadului pe culmile Luminii dumnezeiești, la măsura îndumnezeirii prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Un urcuș duhovnicesc extraordinar care ne este tuturor pildă. Sfânta Maria s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu încât aici, în lume fiind, ea petrecea în Ceruri, în Împărăția cerurilor. De aceea, Dumnezeu a rânduit ca viața ei, exemplul ei să fie cunoscut, pentru ca lumea care ajunge să trăiască în păcat să nu cadă în disperare.

În Creștinism, ajungerea la o asemenea statură duhovnicească nu este un demers magic, ezoteric sau mecanic, nu doar recluziunea și viețuirea în pustie sunt suficiente sau necesare pentru a atinge sfințenia. Ierarhul Oradiei i-a învățat pe credincioși că atingerea acestui stadiu duhovnicesc impune un eroism spiritual, de a te pune în răspăr cu inerția pătimașă a propriei firi și a te situa într-o postură eminamente incomodă omului modern. Orice alt eroism care îndeamnă la revoluții exterioare și atitudini insurecționaleeste zadarnic pentru reforma interioară la care se referă îndemnurile hristice. Să te hotărăști să te desparți de trecutul păcătos, să lupți și să te lupți cu răul din tine, cu patimile și cu răutățile acumulate în viață, este o dovadă de eroism. Ca să ajungem la eroismul duhovnicesc al Sfintei Maria Egipteanca suntem nevoiți să renunțăm la propria noastră lașitate. Lașitatea în zilele noastre se conjugă cu multe alte răutăți, dintre care unele sunt mai apropiate, altele mai îndepărtate, unele ne privesc direct și personal, iar altele se reflectă în societate. Prin ideologiile la modă acestea încearcă să bântuie lumea, impunându-se în lume și desfigurând umanitatea, înjosindu-ne demnitatea și distrugându-ne ca oameni. Să fii creștin astăzi nu este comod, comoditatea, însă, este premisa lașității. Să fii creștin într-o lume care-L prigonește pe Domnul Iisus Hristos și unde cetele drăcești inspiră la atitudini contrare Evangheliei nu este deloc ușor.

În finalul cuvântului, Episcopul Oradiei le-a explicat credincioșilor prezenți că nu este imposibil în zilele noastre urmarea exemplului Sfintei Maria Egipteanca. Putem ajunge la înalte măsuri duhovnicești și aici, în lume, fără să fim nevoiți să ne petrecem existența în vârfuri de munte și pustiuri deșerticelocuite de fiare sălbatice. Este necesar doar să ne ferim sufletul de ispitele, păcatele și viciile pustiitoare. În acest sens, Preasfinția Sa a oferit exemplul Sfintei Maria Skobțova din Paris, o Sfântă contemporană,  care ne demonstrează că și astăzi desăvârșirea este tangibilă pentru cel care voiește. Viața Sfântei Maria Skobțova ne arată că deși trăia în lumea desfătărilor Parisului și îmbrățișase ideologiile și filosofiile fără de Dumnezeu, apucând pe o cale greșită, întoarcerea nu a fost imposibilă. Realizând prăpastia în care se afla, își dedică întreaga viață lui Hristos, alegând pustia inimilor oamenilor din veacul acesta, îmbrăcând îngerescul chip, ajutându-și aproapele în zilele grele de încercare ale celui de al doilea Război Mondial și sfârșind moarte muceniceascăîntr-o cameră de gazare, în Sămbăta Mare, la Ravensbrück, alegând să fie ea omorâtă în locul unei femei evreice care avea mulți copii.

După încheierea Dumnezeieștii Liturghii, Părintele paroh Emanuel Trif a rostit un cuvânt ocazional în care a mulțumit Episcopului Oradiei pentru slujirea arhierească și pentru binecuvântarea adusă în Duminica aceasta peste credincioșii încredințați lui spre păstorire. De asemenea, părintele paroh a mărturisit că prezența Chiriarhului locului marchează în chip sărbătoresc și sfințitor împlinirea unui deceniu de când slujește ca preot paroh la această enorie, evidențiind buna colaborare pe care a avut-o cu bunii credincioși ai acestei parohii, oameni evlavioși și harnici, iubitori de Dumnezeu și păstrători ai predaniilor străbune, aici, la granița dinspre Apus a neamului românesc.

În cele ce au urmat, Ierarhul Oradiei a mulțumit părintelui paroh pentru cuvintele de bun venit și de recunoștință, felicitându-l dimpreună cu comunitatea credincioșilor din parohia Tărian pentru dragostea cu care păstrează valorile perene, creștine și românești, care au menținut unitatea poporului nostru și o mențin până astăzi, în vremuri de grea încercare a credinței noastre și a conștiinței naționale.

 Andi Constantin Bacter