În Duminica a șaisprezecea după Pogorârea Sfântului Duh, 7 februarie 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Întâistătătorul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie, în sobor de preoți și diaconi, la Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea.

Datorită datei târzii a prăznuirii Sfintelor Paști din anul acesta, Învierea Domnului fiind sărbătorită în data de 2 mai, Biserica a rânduit să se intercaleze două Duminici pregătitoare, suplimentare, între Duminica lui Zaheu Vameșul, a treizeci și doua după Rusalii, și Duminica Vameșului și Fariseului, a treizeci și treia, cea care indică și începutul perioadei bisericești a Triodului,respectiv Duminica a șaisprezecea și Duminica a șaptesprezecea.

Duminica aceasta, a șaisprezecea, textul evanghelic ne evocă Pilda talanților rostită de Mântuitorul Iisus Hristos și surprinsă în capitolul douăzeci și cinci de Sfântul Evanghelist Matei, un capitol dens, care redă rezumativ și chintesențial învățătura hristică cu privire la străduința omului și necesitatea stării de trezvie și conștiinciozitate în vederea accederii în Împărăția Cerurilor. După citirea acestei pericope scripturistice Ierarhul Oradiei celei Mari a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care i-a introdus pe bunii credincioși ai Catedralei noastre în universul meditației și al pregătirii interioare,mijlocit de perioada catartică a Triodului.

Chiriarhul locului și-a început predica prin a-i învăța pe credincioși că această parabolă se înscrie în seria învățăturilor fundamentale care-L descoperă pe Dumnezeu așa cum este, total diferit și radical deosebit de judecățile oamenilor. Atât în vremea Domnului Hristos, cât mai ales acum, oamenii și-au creat propria viziune despre Dumnezeu, clișeică, o perspectivă eminamente văduvită de caracterul profund și sapiențial al Sfintei Scripturi. Cu alte cuvinte, omul și-a plăsmuit o falsă imagine despre Dumnezeu, punându-L pe Acesta pe un „pat al lui Procust”, al unei standardizări facile, retezând preceptele inconfortabile și îndemnurile incomode, conturând el un Dumnezeu după chipul și asemănarea omului adamic, și nu înălțându-se în iconomia chipului oferit, spre asemănarea cu Dumnezeu.Dumnezeu contrariază lumea omului, așa strâmbă și desfigurată cum este, pentru că pe cât sunt de departe cerurile de pământ, pe atât este de departe judecata lui Dumnezeu de socotelile omenești.

Dumnezeu, cunoscând absența permeabilității omului la adâncimea adevărurilor dumnezeiești, adesea se adresează poporului pe care-l cheamă la mântuire prin intermediul unor pilde aparent simple, elaborate cu minuțiozitate în proximitatea universului cotidian al ascultătorilor. Pilda talanților se circumscrie în sfera acestui demers hristic de simplificare în parabole a tainelor dumnezeiești, negoțul și negustoria, chivernisirea banilor, fiind unul dintre darurile pe care Dumnezeu le-a oferit poporului Său. Astfel, remarcăm o transpunere concretă a învățăturii conform căreia toți primim daruri de la Dumnezeu și se cuvine să le înmulțim, iar nu să le îngropăm. Chiar dacă Fiul lui Dumnezeu folosește chipul simbolic al talanților, al valorii banilor, nu este vorba, literal, despre avuție, nu la bani se referă, nu bani ne dăruiește Dumnezeu, deși tot din mila Lui primim în cursul vieții noastre și bani de la El. Nu arginți ne oferă Dumnezeu, ci harurile neprețuite pe care le pune în noi. Și unele, și altele, ne sunt oferite de Dumnezeu, însă dacă analizăm cu perspicacitate duhovnicească nu doar pilda aceasta, ci și cea a Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr sau dialogul dintre Domnul Hristos și tânărul bogat, remarcăm supremația bogăției virtuților intrinseci omului în detrimentul averilor lumești, un detaliu și un lucru exterior ființei umane, care, ușor, poate să deturneze omul din drumul său spre limanul mântuirii. Prin urmare, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși la o percepere spirituală a acestui fragment, căci Dumnezeu ne descoperă nouă, celor de astăzi, că El este Dăruitorul și oferă fiecăruia după cât poate să ducă. Așa încât, este bine să reținem, că toți primim daruri de la Dumnezeu și nu este frumos și nu se cuvine să ne gelozim și să ne invidiem, socotind că fratele meu sau sora mea are mai multe daruri decât am eu. Fiecare cu sinceritate și smerenie trebuie să își dea seama ce daruri are de la Dumnezeu, dar, bineînțeles, să-și recunoască și defectele, scăderile, împuținările, greșelile și păcatele.

În finalul cuvântului, Ierarhul Oradiei i-a învățat pe credincioși nu doar să reflecte sincer la propriile plusuri și minusuri spirituale, ci mai ales, cu multă abnegație și exigență, să sporească și să lucreze talentul și darul pe care le-a primit de la Dumnezeu, încercând din toate puterile să marginalizeze și să extirpe orice tendință păcătoasă și instigatoare la plăceri mundane. Unii dintre noi, obișnuiți cu vicleniile lumii, ne lenevim și nu cultivăm darurile lui Dumnezeu. Ce îi spune stăpânul slugii care și-a îngropat talantul și care și-a și judecat stăpânul ca fiind om aspru, care „seceră de unde n-a semănat și adună de unde n-a împrăștiat”? – „Slugă vicleană și leneșă!”. De aceea, dragii mei, să nu ne potrivim lumii de aici, care este vicleană. Căci spune Domnul, prin intermediul Psalmilor, „nu va sta lângă Domnul cel ce viclenește”. Lumea contemporană ne învață, încă de mici, cum să fim vicleni, cum să păcălim lumea, pe noi înșine, crezând că putem să-L păcălim și pe Dumnezeu. Dar pe lângă viclenie, lumea de azi ne încurajează să lenevim, ne îndeamnă la cât mai mult confort și comoditate, la cât mai mult câștig fără muncă, iar, dacă se poate, numai prin înșelăciune și hoție. Numai muncă, trudă, sacrificiu și sudoare să nu fie, lucruri atât de prețioase pentru Domnul nostru Iisus Hristos.

La momentul liturgic corespunzător Preasfințitul Părinte Sofronie a promovat în treapta sacramentală a slujirii preoțești pe diaconul Paul Marius Mititean, oferindu-i deopotrivă și hirotesia întru duhovnic, fiindu-i încredințată spre păstorire comunitatea creștinilor ortodocși din satul Borozel, protopopiatul Oradea.

Andi Constantin Bacter