În Duminica a noua după Pogorârea Sfântului Duh, 22 august 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Întâistătătorul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

În cadrul cuvântului de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, Preasfinția Sa a arătat că umblarea pe mare ca pe uscat a Domnului Iisus Hristos și potolirea furtunii Îl descoperă pe Fiul și Cuvântul Veșnic al Tatălui ca fiind Dumnezeu adevărat, Singurul Care poate face minuni. De asemenea, Ierarhul a vorbit despre puterea și importanța credinței și a rugăciunii în viața omului, evidențiind actualitatea mesajului cuvintelor scripturistice:

„Minunile relatate în fragmentul evanghelic ce s-a citit ni-L arată pe Domnul nostru Iisus Hristos în toată măreția Sa divină, umblând pe mare ca pe uscat și potolind furtuna, și ni-L descoperă pe El ca Stâlp tare și puternic, Piatra și Temelia adevărului, Cel prin Care tot cel ce crede în El ajunge să se mântuiască și să moștenească viața cea veșnică. Pe de o parte Îl vedem pe Dumnezeu Cel Atotputernic în lucrare, pe Fiul lui Dumnezeu înomenit săvârșind minuni pentru că este Dumnezeu. Pe de altă parte îi vedem pe ucenicii Săi înspăimântați, îl vedem pe Petru mergând pe apă către Domnul, însă,  temându-se, fiind în pericol de a se îneca, este salvat de Domnul Care îl ceartă pentru puțina lui credință.”

„Din ceea ce au trăit Sfinții Apostoli și îndeosebi Sfântul Petru înțelegem cât de importantă este credința în viața noastră. Fără credință nu ne putem apropia de Dumnezeu și nu putem primi ajutorul lui Dumnezeu dacă nu credem în El și în puterea Lui. Prin urmare, Dumnezeu Cel Atotputernic face minuni, dar ca minunile să fie lucrătoare în viața noastră avem nevoie de credință.”

„Pericopa evanghelică de astăzi este foarte actuală, cum a fost pentru toate generațiile de creștini, căci lumea de astăzi se aseamănă tot mai mult cu o mare învolburată, o lume supusă furtunilor, vântului și viforului, iar noi suntem în pericol să ne scufundăm și să ne înecăm, adică să murim, mai ales de moarte sufletească, duhovnicească. Dar Dumnezeu nu ne părăsește, ci este aici, gata să ne ofere ajutorul Său. De aceea, și în zilele noastre El săvârșește minuni, El este și rămâne Temelia credinței și Stâlpul tare al adevărului, Catargul și Cârmaciul corabiei mântuitoare care este Biserica, ce ne duce la limanul mântuirii prin Crucea Sa dătătoare de viață și prin energiile de negrăit ale Învierii Sale, prin care săvârșește, în Sfânta Sa Biserică, minuni.”

„Ca să ajungem în Împărăția cerurilor și să moștenim viața de veci avem nevoie de credință. Fără credință nu putem să ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu. Și, cu toate că avem puțină credință și ne scufundăm de multe ori în cursul călătoriei noastre pământești, Dumnezeu ne întinde mereu mâna ca să ne scoată din iad, așa cum îi dă mâna lui Adam și îl scoate din iad, cum vedem în icoana Învierii, și cum îi dă și lui Petru mâna spre a-l salva de la scufundare.”

„În special atunci când vin ispitele, la fiecare clipă de încercare și în vremurile de cernere să ne aducem aminte că Dumnezeu este cu noi și rămâne cu noi dacă credem, dacă Îl chemăm și dacă și noi rămânem prin credință împreună cu El. Iar motorul credinței este rugăciunea cea smerită, izvorâtă din însăși rugăciunea Domnului, căci înainte de relatarea epostolică cu privire la minunea săvârșită, Sfântul Evanghelist Matei ne spune că Domnul i-a lăsat pe ucenici și s-a dus în munte ca să Se roage. Fiul lui Dumnezeu în stare de rugăciune mai înainte de săvârșirea minunii. Rugăciune pe care ne-o recomandă și nouă cu stăruință și pe care suntem datori ca și creștini să o împlinim, pentru a rămâne permanent în legătură cu Dumnezeu, spre a ni se întări credința, a ni se căli speranța și a ni se înflăcăra dragostea, rezistând, astfel, în fața ispitelor veacului și a furtunilor vieții.”

Pr.  Cristian Rus