Slujire arhierească la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea
În Duminica a treizecea după Rusalii, 26 noiembrie 2017, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea, cel mai mare aşezământ monahal de maici din cuprinsul Episcopiei Oradiei, dar şi din întreaga Câmpie de Vest, săvârşind Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în biserica Adormirea Maicii Domnului, în prezența obștii monahale a Mănăstirii Sfânta Cruce și unui mare număr de credincioși orădeni. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de monahii de la Mănăstirile Sfânta Cruce și Buna Vestire din Oradea.
După citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Evanghelist Luca, în cuvântul de învățătură rostit, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat înţelesurile duhovniceşti ale fragmentului scripturistic ce a prezentat întâlnirea și convorbirea Fiului lui Dumnezeu întrupat cu dregătorul bogat:
„Dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos și tânărul dregător bogat este dialogul pe care sufletul fiecăruia dintre noi îl poartă cu Domnul Hristos, fiecare dintre noi care cercetăm Sfânta Biserică, care venim să ne întâlnim cu Dumnezeu, care Îl căutăm cât mai des, fiind interesați de moștenirea Împărăției cerurilor, de dobândirea vieții celei veșnice împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos.”
„Acest dialog, însă, poate să fie aplicat la întreaga lume, nu doar la creștini, în general, ci la toți oamenii, pentru că oamenii, din cele mai vechi timpuri, au căutat să înțeleagă fenomenul morții și ceea ce este dincolo de moarte, viața de apoi, și, fie pe cale religioasă, fie pe cale filozofică, punându-și întrebări, au încercat să lămurească cât de puțin din marele mister al lumii de dincolo. Văzând în oglindă răspunsurile Mântuitorului Iisus Hristos la întrebările ce I-au fost adresate, ne putem întreba în ce măsură lumea de astăzi, oamenii de acum, au mai rămas interesați de viața cea veșnică și cât sunt de doritori a-I pune Învățătorului Cel Bun întrebarea privitoare la moștenirea vieții veșnice?”
„Din nefericire, lumea de astăzi gonește tot mai mult după bunuri pământești, considerând că viața se limitează la plăcerile acestei vieți trecătoare, ca și când dincolo de mormânt nu ar mai fi nimic. Dacă punem în paralel dialogul dintre Domnul Hristos și sufletul unui credincios care dorește să moștenească Împărăția cerurilor, pe de o parte, și de cealaltă parte problemele și grijile oamenilor de astăzi, vom vedea că între Împărăția Domnului nostru Iisus Hristos și lumea de astăzi este o mare prăpastie. Pe de o parte este Împărăția cerurilor, care deja este prezentă aici pe pământ în Sfânta Biserică, prin toate lecțiile frumoase pe care Biserica, neîncetat, de două milenii, ni le predă. De cealaltă parte a prăpastiei este societatea de consum a zilelor noastre, în care oamenii aleargă într-o nesiguranță totală, într-o neliniște permanentă, în goană după înavuțire, într-o sete de a consuma greu de potolit, într-un efort nemăsurat de mare pentru slava deșartă a acestei lumi care va trece, la fel cum trece și viața noastră pământească.”
„Într-o astfel de lume, avem cu toții nevoie să ne încărcăm puterile sufletești primind merinde de Sus, de la Tatăl Cel din ceruri, primind în noi pe Fiul, în chip euharistic, dobândindu-L pe Duhul Sfânt, pentru ca, încă de aici de pe pământ, să ne dezbrăcăm de tot ceea ce este lumesc, spre a ne îmbrăca în lumina lui Dumnezeu, lumină în care s-au sălășluit sfinții pe care îi iubim și îi căutăm și în comuniunea cărora dorim și noi să intrăm, pentru că vedem, în taină, în Sfânta Biserică, cum dincolo de prăpastia care separă lumea noastră păcătoasă și căzută, înstrăinată și desacralizată, în Împărăția cerurilor vedem cohortele sfinților lui Dumnezeu, cei care s-au desăvârșit dobândind dumnezeiescul Duh, îngenunchiați în rugăciune de mulțumire înaintea Tronului de jertfă al Mielului lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatul lumii.”
În încheierea cuvântului de învățătură, Ierarhul adresat îndemn părintesc ca, în această perioadă binecuvântată a Postului Crăciunului, dreptmăritorii creștini să aibă în vedere, pe lângă rugăciune și post, și milostenia, ajutorarea semenilor care sunt în suferinţă şi au nevoie de sprijin şi mângâiere.
În cadrul slujbei, Chiriarhul Oradiei a hirotonit în treapta diaconiei pe teologul Vasile Paleu, pe seama Mănăstirii Sfânta Cruce din Oradea.
La final, Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei a sfințit pictura unui frumos loc de închinare realizat în incinta mănăstirii.
*
Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea este o adevărată oază duhovnicească pentru toţi pelerinii care îi trec pragul, dar mai ales pentru dreptmăritorii creștini din municipiul Oradea și din județul Bihor. Edificarea Mănăstirii Sfânta Cruce a început în anul 1992, în Duminica Sfintei Cruci din Postul Paștilor, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Episcopului de pie memorie Dr. Vasile Coman al Oradiei, lucrările fiind încredinţate monahiei Mina Bădilă. Dacă în anul 1993 a fost adusă aici, din satul Corbeşti, judeţul Bihor, o biserică de lemn, monument istoric, cu hramurile Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Cuvioasa Parascheva, datând de la începutul secolului al XVIII-lea, de-a lungul timpului, prin grija şi osteneala obştii monahale şi cu ajutorul a multor binefăcători, au fost zidite în incinta aşezământului monahal, pe lângă numeroase corpuri de chilii şi clădiri anexe, o biserică mare de zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, dar şi alte patru paraclise cu diferite hramuri, în total şase sfinte altare, toate fiind târnosite, în ultimii ani, de Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei.
Prin grija maicii starețe, cele 70 de viețuitoare desfășoară activități filantropice, peste 150 de persoane fără posibilități materiale luând masa, zilnic, la mănăstire. De asemenea, maicile au organizate și ateliere de croitorie bisericească, broderie și pictură pe lemn.