La praznicul Bobotezei, Dumnezeiasca Arătare, marţi, 6 ianuarie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la biserica cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din oraşul bihorean Marghita, unde a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească şi Sfințirea cea Mare a Apei (Agheasma Mare), în sobor de preoţi şi diaconi, în prezența a numeroși credincioşi marghiteni care au luat parte la sfintele slujbe din această zi de la cea mai veche biserică din Marghita, întâmpinând cu multă bucurie pe Chiriarhul Oradiei.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Preasfinţitul Părinte Sofronie a amintit principalele semnificaţii dogmatice ale praznicului Bobotezei, subliniind caracterul treimic al sărbătorii:

„Sărbătoarea de astăzi, a Botezului Domnului sau a Bobotezei, după numele străvechi pe care îl are în neamul nostru românesc, este cunoscută în Biserica Ortodoxă şi sub denumirea de sărbătoarea Dumnezeieştii Arătări sau, în limba greacă, a Teofaniei, iar în limba slavă Bogoiavlenie, pentru că în această zi, aşa cum am ascultat din pericopa evanghelică ce s-a citit, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, şi la finalul căreia am auzit cu toţii cum, după Botezul Domnului, când Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit din apele Iordanului, Sfântul Prooroc şi Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan, a văzut cerurile deschise, pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel peste Mântuitorul Iisus Hristos şi a auzit un glas din ceruri: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit».”

„Prin însăşi pericopa evanghelică a zilei am înţeles cu toții că în apele Iordanului, la Botezul Mântuitorului Iisus Hristos S-a arătat, S-a descoperit Dumnezeu, Care este Unul în fiinţa Sa dumnezeiască, dar întreit în persoane. Trei persoane dumnezeieşti sunt: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Dumnezeu-Tatăl împreună cu Dumnezeu-Fiul şi cu Dumnezeu-Duhul Sfânt sunt Un Dumnezeu. Taina aceasta mare stă la temelia credinţei creştine, taină pe care nu o poate înţelege omul cu mintea omenească cea căzută, căci odată cu căderea lui Adam în păcat s-a stricat şi mintea omului şi nu a mai putut înţelege adevărurile dumnezeieşti. În Paradis, până să cadă în păcat, Adam era în comuniune cu Dumnezeu, în copilăria umanităţii, fericită şi binecuvântată, nevinovată şi fără de păcat. Căzând, însă, prin călcarea poruncii de a nu gusta din fructul oprit al pomului din Rai, Adam, şi prin el întregul neam omenesc, a rupt comuniunea sfântă de dragoste care îl ţinea în legătură cu Dumnezeu Care l-a creat pe el şi, rupându-se această comuniune, s-a înstrăinat de cele dumnezeieşti şi mintea omului.”

„Oricât s-ar fi înălţat filozofii păgâni din vechime să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu, nu au putut fi ajutaţi de mintea lor omenească, corespunzătoare firii căzute în păcat, ca să ajungă să înţeleagă cum este Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu Se arată omului, omului căzut, care nu Îl poate vedea şi înţelege pe Dumnezeu aşa cum este, fiind nevoie de intervenţia divină, a lui Dumnezeu, pentru a Se revela oamenilor şi a Se arăta. Dumnezeu nu l-a lăsat pe om în întuneric, ci îndată după căderea lui Adam în păcat S-a vestit, şi aceasta o mărturiseşte aşa numita proto-evanghelie, din prima parte a Sfintei Scripturi, din cel dintâi capitol, Geneza, în care i se profeţeşte lui Adam că va veni un nou Adam, din seminţia Evei, din ceea ce va fi Noua Evă, şi va zdrobi capul şarpelui, va veni, deci, un Mântuitor.”

„În vremea cea veche Avraam s-a învrednicit să Îl vadă pe Dumnezeu la stejarul din Mamvri, pe Dumnezeu Cel Unul în fiinţă, dar întreit în persoane, prin cei trei îngeri care s-au arătat, cum sunt reprezentaţi şi în icoana canonică a Preasfintei Treimi, fiind ospătaţi de Sara, profeţindu-i lui Avraam şi Sarei că la bătrâneţe vor avea un fiu. Aceşti trei îngeri care s-au arătat sunt, de fapt, cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cei Trei, Unul sunt. Cei Trei, dintru început sunt. Nu a fost niciodată o vreme în care Cei Trei să nu fi fost şi să nu fi fost împreună. Aceasta deoarece Dumnezeu este perfect, Dumnezeu este desăvârşit, Dumnezeu este neschimbător, neschimbabil, imuabil, în perfecţiunea Sa nu intervine nici o schimbare. Altfel, nu ar fi Dumnezeu. Dumnezeu Cel Unul în fiinţă, în fiinţa Sa dumnezeiască, simplă, necompusă, este izvorul a tot ceea ce este. Dumnezeu întotdeauna şi dintotdeauna este Unul în fiinţă şi întreit în persoane, Tatăl împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, în comuniune sfântă de iubire, în întrepătrundere a iubirii celor trei persoane divine.”

„În teologia ortodoxă, întrepătrunderea, comuniunea de dragoste a celor trei persoane ale Preasfintei Treimi se numeşte perihoreză. Pe Tatăl Îl avem în Fiul şi în Duhul Sfânt. Tatăl este în Fiul prin Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt prin Fiul. Fiul este în Tatăl prin Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt este în Tatăl prin Fiul. De aceea, lui Avraam i se arată trei îngeri care sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, motiv pentru care Avraam li se adresează ca unuia singur, deşi vedea trei. Trebuia, însă, ca omul, Adam care căzuse în păcat şi ajunsese în moarte, să fie scos din întuneric, din iad. Pentru aceasta trimite Dumnezeu în lume pe Fiul Său, născut din veci din Tatăl, deofiinţă cu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină, prin Care toate s-au făcut şi nimic din ceea ce s-a făcut fără El nu s-a făcut. La plinirea vremii, Dumnezeu pleacă cerurile, Fiul lui Dumnezeu coboară pe pământ şi Îşi ia fire omenească pe care o uneşte cu firea dumnezeiască, în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit în unica Persoană, unicul Ipostas al Cuvântului Veşnic al Tatălui, al Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu-Fiul Se face Fiul Omului, născându-Se din Fecioara Maria. Cum din veci Se naşte din Tatăl, după firea dumnezeiască, fără de mamă, la plinirea vremii, taină mare, Se naşte din maică, după firea omenească, fără de tată. Această taină a lui Hristos Domnul stă la baza teologiei ortodoxe, a învăţăturii drepte de credinţă cu privire la persoana Mântuitorului Iisus Hristos, numită Hristologie.”

„Taina Preasfintei Treimi, împreună cu taina Mântuitorului Iisus Hristos, Triadologia şi Hristologia sunt temeiurile credinţei noastre ortodoxe. În Biserică, atunci când episcopul slujeşte, el binecuvintează cu două sfeşnice: unul în care sunt trei lumânări, tricher, şi altul în care sunt două lumânări, dicher. Cele trei lumânări simbolizează cele trei persoane ale Preasfintei Treimi, Dumnezeu Unul în fiinţă şi întreit în persoane, iar cele două lumânări din celălalt sfeşnic, arătând unicul ipostas al Cuvântului Veşnic al Tatălui, Care Se întrupează, corespunzătoare cu cele două firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, firea dumnezeiască şi firea omenească.”

„Fiul lui Dumnezeu ia chip de om. Cel după a Cărui chip a fost creat omul Se îmbracă cu chipul pe care l-a dăruit făpturii Sale, luându-Și fire omenească, în toate făcându-Se asemenea nouă și la înfățișare aflându-Se ca un om. El vine la Iordan să fie botezat de verișorul Său după trup, pentru că Sfântul Ioan Botezătorul, fiul Sfinților și Drepților Zaharia și Elisabeta, este verișor după trup cu Mântuitorul Iisus Hristos. Cele două verișoare, Fecioara Maria și Elisabeta au dăruit lumii doi fii, doi verișori, pe Mântuitorul Iisus Hristos, din Fecioara Maria, și pe Ioan Botezătorul, din Zaharia și Elisabeta. Cu siguranță că cei doi s-au cunoscut în copilărie și s-au jucat împreună. Sfântul Ioan Botezătorul, însă, a luat calea pustiei și a ajuns ultimul mare profet care boteza cu apă în râul Iordanului, botezul pocăinței pentru spălarea de păcate a celor care veneau să se boteze la el.

Așa cum, atunci când mama sa, Elisabeta, a fost vizitată de verișoara ei, Maria Fecioara din Nazaret, care deja Îl avea în pântece pe Mântuitorul lumii, și venind și salutându-și verișoara Elisabeta, pruncul Elisabetei, viitorul Ioan Botezătorul, a tresărit de bucurie în pântecele maicii sale, simțind taina lui Dumnezeu apropiindu-se de mântuirea oamenilor, la fel, peste treizeci de ani de la acel moment, când vine Mântuitorul Iisus Hristos la apa Iordanului să Se boteze, Sfântul Ioan Botezătorul Îi spune că el are trebuință să fie botezat de Cel Care vine să Se boteze, Care, luându-Și chip de rob și în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat, Se lasă botezat de Ioan, care Îl vestește pe Domnul Iisus Hristos înaintea mulțimilor și a ucenicilor săi, «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii». În momentul acela o parte din ucenici îl lasă pe Ioan și Îl urmează pe Hristos Domnul.”

„După Botez, când Domnul Iisus Hristos iese din apele Iordanului, Ioan Botezătorul se învrednicește să vadă cerurile deschise, așa cum după Învierea și Înălțarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos, primul martir al Bisericii, Sfântul Ștefan, va vedea și el cerurile deschise și pe Fiul lui Dumnezeu stând în slavă de-a dreapta Tatălui. Acum, în apele Iordanului, cerurile se deschid și Se descoperă, Se arată Preasfânta Treime altfel decât în chipul celor trei îngeri de la stejarul din Mamvri. Nu Îl vedem, însă, pe Dumnezeu-Tatăl, se aude doar glasul Său, Ioan aude doar glasul lui Dumnezeu-Tatăl, «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit», dar Îl vede pe Duhul Sfânt, în chip de porumbel.

De aceea, în Biserica Ortodoxă, la sărbătoarea Bobotezei, în icoana Botezului Domnului este reprezentat și Duhul Sfânt, în chip de porumbel, icoană pe care o primim în casele noastre mai ales în această perioadă în care preoții merg cu Iordanul, fiind vestiți de clopoțel, ca să sfințească sufletele, viețile, casele și ogoarele credincioșilor, cântând troparul praznicului Botezului Domnului, care, după troparul Învierii Domnului, este cel mai cunoscut imn din Biserica Ortodoxă, fiind un rezumat al credinței noastre creștine ortodoxe, o sinteză a ceea ce Biserica învață despre Sfânta Treime, pe baza revelației divine, a Sfintei Scripturi a Noului Testament, a Evangheliei de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, pe care am ascultat-o astăzi, descoperindu-ni-se, în puține cuvinte, că Tatăl Cel din ceruri a mărturisit că Cel botezat în Iordan este Fiul Său, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel a adeverit, a întărit mărturisirea Tatălui, glasul Părintelui nostru din ceruri, Duhul Sfânt în chip de porumbel coborându-Se peste Domnul Iisus Hristos, Cel botezat în Iordan.”

După Rugăciunea Amvonului din cadrul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a oficiat Sfinţirea cea Mare a Apei, Agheasma Mare, ce a devenit sfântă şi sfinţitoare, aducătoare de multă binecuvântare, de sănătatea sufletească şi trupească, pentru toţi cei care o iau cu credinţă. Apoi, Ierarhul a stropit cu apă sfințită lăcașul sfânt și pe toți cei de față.

Părintele Ioan Şugar, Protopopul Marghitei a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, arătând că este o zi istorică pentru vechea biserică din Marghita, fiind pentru prima dată când un ierarh al Sfintei și de Dumnezeu păzitei Episcopii a Oradiei a sfințit Agheasma Mare în această biserică din Marghita.

Apoi, Părintele paroh Constantin Petru Filip a ținut să aducă prinosul de mulțumire al preoților și credincioșilor parohiei Marghita I pentru bucuria aleasă și frumosul dar pe care l-au primit, prin prezența și slujirea Chiriarhului Oradiei în biserica parohială, la marele praznic împărătesc al Bobotezei.

Preasfințitul Părinte Sofronie a încheiat șirul cuvântărilor rostite, exprimându-și bucuria de a se afla la biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Marghita pentru sărbătorirea marelui praznic al Botezului Domnului. Ierarhul a chemat binecuvântarea Preasfintei Treimi peste țara noastră și peste întreaga lume, îndemnând la rugăciune către Atotputernicului Dumnezeu pentru pace, liniște și vremuri bune. De asemenea, fiind încă la începutul noului an civil 2015, Preasfinția Sa a adresat alese urări de ani mulţi şi binecuvântaţi, în sănătate și bucurie duhovnicească, tuturor dreptmăritorilor creştini din Marghita.

La final, toţi credincioşii prezenţi au gustat, după rânduială, şi au luat la casele lor Agheasmă Mare.

În ziua prăznuirii Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie 2015, Chiriarhul Oradiei a liturghisit și a predicat la Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Oradea, dependent de Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei.