Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Slujire arhierească și pomenire la Mănăstirea „Sfântul Simeon Stâlpnicul” din Arad

Slujire arhierească și pomenire la Mănăstirea „Sfântul Simeon Stâlpnicul” din Arad

Duminica a patra după Rusalii, 2 iulie 2023, a vindecării slugii sutașului, a fost prilej de sărbătoare duhovnicească pentru Mănăstirea „Sfântul Simeon Stâlpnicul” din Arhiepiscopia Aradului (cartierul arădean Gai) și de slujire arhierească comună a trei Ierarhi din Biserica noastră: Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului și Chiriarhul locului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei și Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, care au fost înconjurați de clerici din cele trei Eparhii și de Părintele duhovnic Clement Iordache, slujitor la acest așezământ monahal pentru maici de la marginea Aradului, care a fost ctitorită între anii 1760-1762, ca reședință eparhială, de către vrednicul de pomenire Episcop Sinesie Jivanovici, ierarhul care a cârmuit Episcopia Aradului între anii 1751-1768 și care în ultimii săi ani de viață, suferind fiind, a dorit să fie mai aproape de credincioșii săi, în duh mănăstiresc de rugăciune, stare din care sufletul se înalță mai lesne către Dumnezeu. La slujbă au participat mulți credincioși, de la Oradea, Arad și împrejurimi, dar și domnul Iustin Cionca, Președintele Consiliului Județean Arad și Maica Stareță  Ecaterina Joldeș, împreună cu soborul de maici.

În această veritabilă „Duminică a mijlocirii” – când Biserica, prin istorisirea minunii vindecării slugii sutașului, ne aduce în atenție importanța covârșitoare a rugăciunii de mijlocire, atât a oamenilor pentru oameni, cât și a Sfinților pentru oameni –, potrivit datinii și rânduielilor din Biserica Ortodoxă, a fost săvârșită și Slujba parastasului de șase luni, pentru distinsa doamnă Maria Drincec, mama Preasfințitului Părinte Sofronie, care s-a născut la Arad și s-a mutat în tărâmul veșniciei de la Oradea, în ultima zi a anului trecut, 31 decembrie 2023. Astfel, slujirea arhierească de la Mănăstirea din Arad-Gai, urmând temei centrale dedicate rugăciunii intercesionale din această Duminică, a fost și un răstimp al înmulțirii și intensificării rugăciunii pentru odihna sufletului vrednicei de pomenire credincioase Maria Drincec, care s-a rugat mult pentru nașterea fiului ei și și-a dedicat întreaga sa viață pentru creșterea și formarea acestuia din punct de vedere intelectual, spiritual și cultural și l-a închinat Bunului Dumnezeu, Care a și rânduit ca, la vremea potrivită, să aleagă și el calea vieții monahale, la străvechea și istorica Mănăstire Hodoș-Bodrog, tot din Arhiepiscopia Aradului, iar mai apoi să primească darul slujirii arhierești, pentru călăuzirea pe calea mântuirii a românilor ortodocși din părțile Ungariei, iar mai apoi din Episcopia Oradiei. Urmând dragostei materne și jertfelniciei mamei sale, Preasfinția Sa a avut o grijă deosebită față de cea care i-a dat naștere, aducând-o aproape de sine atunci când puterile au început să i se împuțineze și înmulțind necontenit dragostea și grija față de aceasta, până la plecarea ei pe calea înveșnicirii, alături de moșii și strămoșii dânsei, întru nădejdea Învierii și a dobândirii vieții celei de veci.

Totodată, slujirea de la Mănăstirea Arad-Gai a fost și o ocazie de amintire și bucurie duhovnicească, legată de începuturile slujirii celor doi Ierarhi, care i-au cârmuit, sau îi cârmuiesc pe românii din Ungaria, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei și Preasfințitul Părinte Siluan al Ungariei, care vreme de un an de zile au fost clerici slujitori (ieromonahi) în această mănăstire, împlinind trebuințele liturgice și duhovnicești ale obștii monahale, dar și a numeroși tineri din orașul Arad și din împrejurimi, care au început să își îndrepte pașii spre această mănăstire, în căutarea lui Dumnezeu și a unei vieți spirituale trăite după rânduiala dreptmăritoare. Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei a vorbit despre bunele relații dintre Eparhiile vecine, care fac parte din Patriarhia Română și păstrează bunele rânduieli și unitatea în viața bisericească și a evocat de asemenea, personalitatea luminoasă a doamnei Maria Drincec, pe care a cunoscut-o personal și a stat de mai multe ori de vorbă cu ea, apreciindu-i credința și spiritul de jertfelnicie de care a dat dovadă.

Despre dragostea față de mamă și despre spre importanța credinței și a rugăciunii în viața omului a vorbit și Preasfințitul Părinte Siluan, care a tâlcuit și pericopa evanghelică duminicală, a iubirii milostive a sutașului păgân roman, care, din milă față de unul dintre soldații săi, nu a pregetat să renunțe la sine însuși și la preceptele religiei sale, pentru a cere ajutorul lui Iisus Hristos, Doctorul și Tămăduitorul sufletelor și al trupurilor noastre, Care doar prin puterea cuvântului, bazată și pe credința sutașului, l-a vindecat pe slujitorul acestuia. La fel și astăzi, credința puternică în Bunul Dumnezeu și rugăciunea înmulțită și întărită, străbate tăria cerurilor și imploră bunătatea divină, pentru odihna sufletelor celor plecați din această lume și vindecă sufletele celor care au rămas, dându-le și putere să își îndeplinească misiunea, care este cea mai înaltă și anume luminarea oamenilor și cârmuirea lor pe calea mântuirii.

Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o agapă comună și cu bucuria duhovnicească a maicilor și credincioșilor care au avut posibilitatea să participe la această sărbătoare.

Doamna Maria Drincec s-a născut în Arad, la 6 octombrie 1932, din doi părinți binecredincioși, a fost botezată în Arad, în biserica din cartierul Grădiște și a urmat aici primele studii din viața sa – Școala Primară și Gimnazială – după care a făcut Liceul Comercial din Lipova și a fost admisă la Academia de Studii Economice din București, dovedind calități intelectuale deosebite, la fel ca și fiul ei, pe care a reușit să îl aibă mult mai târziu, împreună cu inginerul Petru-Ștefan Drincec, în 3 noiembrie 1967, ca rod al multor rugăciuni și postiri, dar a trebuit să renunțe la aceste studii, pentru a reveni alături de părinții și frații săi, de care a fost nevoie să aibă grijă, după moartea unei surori mai mici, de doar 15 ani, iar apoi și-a dedicat întreaga sa viață fiului ei, pe care l-a și închinat lui Dumnezeu și alături de care a fost toată viața ei, ultimii zece ani petrecându-i la Reședința eparhială din Oradea, unde și-a dat și ultima suflare, în noaptea celei din urmă zile a anului trecut. A fost readusă la Arad, conform dorinței sale și a fost așezată alături de părinții și rudeniile ei, după slujba prohodirii sale, săvârșită de șapte Ierarhi ai Bisericii noastre, în biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” din cartierul arădean Șega II, în data de 3 ianuarie 2023.