A doua zi de serbare a Nașterii după trup a Domnului adâncește bucuria Praznicului, îndreptând privirea Bisericii spre cea prin care Dumnezeu a ales să coboare în lume. La sărbătoarea Soborului Maicii Domnului, nu este cinstită doar o persoană unică, ci este contemplată taina prin care Fecioara Maria devine spațiul viu al întâlnirii dintre veșnicie și istorie. Prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Cel necuprins primește să fie cuprins de firea omenească, iar lumea Îl primește pe Dumnezeu nu prin constrângere, ci prin răspunsul smerit al celei chemate să fie Eva cea Nouă.

Cu prilejul acestei prăznuiri, a celei de a doua zi a Crăciunului, vineri, 26 decembrie 2025, Chiriarhul Oradiei s-a aflat în mijlocul comunității euharistice a Bisericii cu Lună din Oradea – vechea Catedrală Episcopală a urbei de pe malurile Crișului Repede, ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului –, binecuvântând credincioșii prezenți la Dumnezeiasca Liturghie, tâlcuind înțelesurile adânci ale Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și evidențiind rolul esențial al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca vas ales al Întrupării.

În cuvântul său de folos duhovnicesc, Chiriarhul Oradiei a explicat faptul că Soborul Maicii Domnului este sărbătoarea în care Biserica își îndreaptă recunoștința profundă către Născătoarea de Dumnezeu, cea prin care Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului. Mai mult decât atât, Preasfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu și Icoană vie a Bisericii, rămâne chipul ascultării și al primirii lui Dumnezeu în viața omului, chemându-i pe credincioși să devină, prin lucrarea Duhului Sfânt, lăcașuri ale Prezenței dumnezeiești și moștenitori ai Învierii.

„În a doua zi de Crăciun, Biserica o serbează pe cea prin care Dumnezeu a coborât pe pământ, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Prin ea Dumnezeu vine și Se face Om, așa cum am auzit și din pericopa Apostolului zilei, din Epistola către Evrei: nu firea îngerilor, ci firea noastră, firea omenească, Și-a luat-o Fiul lui Dumnezeu, Cel Care este deoființă cu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; din veci născut din Tatăl, nu făcut și nu creat – cum suntem noi oamenii. El vine și Se face Om pentru ca pe noi oamenii să ne izbăvească din robia morții, din robia în care, prin căderea din Rai, diavolul ne ține legați în frica morții. De moarte și de întuneric vine să ne scape Dumnezeu! Pentru aceasta, El vine și Se face Om. Fiul lui Dumnezeu – Chipul Ipostasului Tatălui, după Care am fost creați – vine și Își ia asupra Sa firea omenească, pe care o unește cu firea dumnezeiască, fără amestec, fără schimbare, fără împărțire și fără despărțire, în unicul Ipostas, în Persoana Fiului și Cuvântului veșnic al Tatălui Ceresc.”

Privind Nașterea Domnului dinspre urmările ei, Ierarhul a arătat că Întruparea atinge mai întâi rănile cele mai adânci ale omului, acolo unde moartea și înstrăinarea de Dumnezeu își fac loc, iar din această vindecare lăuntrică se naște Biserica:

„De bună seamă, Înomenirea Fiului lui Dumnezeu se face pentru ca să ne vindece din lăuntrul firii noastre de sămânța stricăciunii, pentru că nu Dumnezeu a creat moartea, ci prin ispitirea diavolului Adam și Eva au ajuns, neascultând de Dumnezeu și plecând urechile la ceea ce diavolul le șoptea în Paradis, să cunoască răul, iar astfel sămânța morții și a stricăciunii a intrat în firea omenească. Ispitirea, despre care vorbește Epistola către Evrei, este tocmai ispitirea prin moarte. Dar El, Fiul lui Dumnezeu Înomenit, este Biruitor, iar ispita morții nu Îl poate ține. El este Întâiul-Născut din morți și învie din mormânt fără a-i strica pecețile, așa cum Se naște din Fecioara Maria fără a strica pecețile fecioriei ei. Pentru că Maica Domnului este fecioară înainte de Naștere și rămâne fecioară – și în timpul Nașterii, și după Naștere. Maica Domnului nu are alți copii. «Frații Domnului» sunt rudeniile Sale. Nu a avut frați după trup, așa cum Dreptul Iosif este tatăl adoptiv al Mântuitorului, pentru că El, ca Dumnezeu, Se naște din veci din Tatăl, fără de mamă, iar, la plinirea vremii, Se naște din Maică Fecioară, fără tată omenesc. Pentru că puterea lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt asupra Fecioarei Maria, din voia Tatălui, o preface pe Fecioara în Maică. Și nu orice maică, ci Născătoare de Dumnezeu. Și pentru că ea Îl primește în trupul ei pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care Se face Om, ea se sfințește și devine Biserică sfințită. De aceea, Maica Domnului este Icoana Bisericii, pentru că ea L-a primit pe Dumnezeu în trupul ei și, astfel, Fecioara devine Biserică însuflețită – adică nu ziduri, ci om care Îl poartă pe Dumnezeu, fără a se confunda cu Dumnezeu. Și datorită faptului că Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului și frate în umanitate cu noi, ceilalți oameni, prin tainica lucrare a Duhului Sfânt în viața noastră prin Biserică, și noi, la rândul nostru, suntem chemați să devenim Biserică, adică loc al Prezenței lui Dumnezeu. Și da, dacă Eva cea dintâi, mama tuturor celor vii, a ajuns să fie mama tuturor celor care gustă moartea, Eva cea Nouă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu – Biserica însuflețită și Raiul cuvântător –, devine Maica tuturor celor înviați, pentru că prin Fiul ei toți vom învia, spre moștenirea Împărăției cerurilor, unde nădăjduim să ajungem cu toții.”

La finalul programului liturgic, Părintele paroh Ioan Codorean a rostit un cuvânt festiv, exprimând bucuria și recunoștința comunității parohiale pe care o păstorește pentru prezența sfințitoare a Ierarhului locului, în această a doua zi a Crăciunului. Totodată, preotul paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie pentru binecuvântarea și încrederea acordate de curând, prin încredințarea ascultării de a conduce oficiul parohial al vechii Catedrale Episcopale a Oradiei Mari.
pr. Andi-Constantin Bacter