În cea de a optsprezecea zi a lunii octombrie – luna lui Brumărel – când toată suflarea ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în dulcea și pașnica localitate Roșia, din județul Bihor, sub blânda lumină a unei toamne care-și așternea peste dealuri veșmântul de aur și ruginiu, a fost pusă piatra de temelie pentru noua biserică a celui mai tânăr schit aflat sub oblăduirea și directa administrare a Sfintei Mănăstiri Izbuc – Așezământul ”Acoperământul Maicii Domnului”.

Sub bolta de har a lui Dumnezeu, cu binecuvântarea și purtarea de grijă ale ierarhului Cetății Oradiei Mari, Preasfințitul Părinte Sofronie, acest moment de mare încărcătură duhovnicească a adunat laolaltă cler și credincioși într-o rugăciune comună, rodită din dorul de a vedea pe meleagurile roșiene o vatră de rugăciune și lumină.

Slujba înfigerii Sfintei Cruci și a așezării pietrei de temelie pe locul unde se va zidi Sfântul Prestol a fost săvârșită de delegatul chiriarhal pentru acest binecuvântat moment,  Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, starețul Mănăstirii Izbuc și Exarh al Mănăstirilor și Schiturilor din cadrul Eparhiei Oradiei, lângă care s-au adăugat un ales sobor de ieromonahi, dar și preoți din satele și parohiile comunei Roșia, în prezența unui număr mare de credincioși, veniți cu evlavie și cu sufletele pline de bucurie să fie martorii unui început sfânt.

Dorul de a vedea înflorind aici un nou așezământ monahal, pe înălțimile locului cunoscut de locuitori drept la ”Rădăcină”, a izvorât din inima unui fiu al satului, domnul Florin Bonca, fost primar al comunei Roșia, om cu suflet adânc înrădăcinat în valorile credinței și ale tradiției strămoșești. Împreună cu familia sa, domnul Bonca a purtat în inimă această dorință ani la rând, asemenea unui grădinar care poartă în suflet sămânța și așteaptă clipa când pământul îi va primi rodul. Astfel, prin jertfă, râvnă și dragoste de Dumnezeu, visul său a început să prindă contur, spre bucuria întregii comunități.

Desigur, nimic nu rodește fără binecuvântare, iar Preasfințitul Părinte Sofronie, arhiereul urbei de pe malurile Crișului Repede, luminat de Veșnicul și Marele Arhiereu Hristos, a fost cel care, cu inimă părintească și discernământ arhieresc, a primit și ocrotit această lucrare, așa cum un păstor își ocrotește turma și privește cu nădejde către fiecrae mlădiță ce se înalță spre cer. Binecuvântarea sa a adus pace și încredințarea că noul așezământ va deveni un loc al rugăciunii neîncetate, un izvor de mângâiere duhovnicească pentru toți cei care vor veni aici să caute liniște și lumină.

         Noua biserică va purta hramul Sfinților Cuvioși Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor, Sofronie Athonitul și Paisie Aghioritul – trei stâlpi ai nevoinței și ai smereniei, trei făclii care luminează drumul celor care doresc să trăiască în duh de rugăciune și de ascultare. Acești sfinți, legați prin aceeași căutare a chipului lui Hristos, vor fi, de acum înainte, ocrotitori ai locului și mijlocitori către Dumnezeu pentru toți cei care se vor ruga aici.

Cerul acelei zile de toamnă a fost ca o icoană: frunzișul arămiu tremura în adierea vântului, razele blânde de soare se topeau peste dealuri, iar liniștea avea gust de rugăciune. Era ca și cum întreaga natură își pleca fruntea înaintea lucrării dumnezeiești ce se săvârșea. Iar la sfârșit, când primele picături de ploaie au început să cadă ușor peste brazda proaspăt sfințită, inimile tuturor au simțit același gând: Dumnezeu și-a revărsat binecuvântarea Sa peste începutul acsetui sfânt așezământ. Ploaia, semn al vieții și al rodului, s-a făcut atunci simbol al harului, pecetluind cu tainică măreție această zi de toamnă a începuturilor.

Așezământul ”Acoperământul Maicii Domnului” din Roșia, se naște așadar sub semnul rugăciunii, al jertfei și al binecuvântării, ca o nouă lumină în cununa duhovnicească a meleagurilor bihorene. Sub oblăduirea Maicii Domnului, în mijlocul unei obști ce poartă în suflet credința strămoșească, această ctitorie se dorește a fi un loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu, al reculegrii și al renașterii duhovnicești.

Harul lui Dumnezeu și dragostea credincioșilor din Roșia să rodească în timp în ziduri de rugăciune vie, iar ploaia acelei zile să rămână în amintirea tuturor ca o lacrimă de cer pogorâtă peste o lucrare sfântă.

singhel drd. Silvestru Vid