În prima zi din Săptămâna Pătimirilor Domnului, studenții anului al II-lea ai Facultătii de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” a Universității din Oradea au organizat o activitate filantropică desfășurată în câteva localități din județul Bihor.

 Mânați de îndemnurile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care vizează faptele milei trupești drept criteriu suprem al Judecății, sufletelor noastre, studenții teologi, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-au mobilizat într-o activitate care a căpătat o amploare nesperată.

Totul a început printr-un dialog purtat în clasă, între doi colegi care își propuneau ca în această perioadă să pregătească niște pachete cu alimente pentru o familie din satul comun. La auzul acestor vorbe, cu toții au reacționat pozitiv, dorind să se facă părtași acestui act de caritate. Văzând că numărul doritorilor este din ce in ce mai mare, am hotărât împreună să lărgim acțiunea noastră la un număr mai mare de nevoiași.Astfel, am început să facem cunoscută cauza noastră întregului an și să concretizăm dorința de a ajuta un număr cât mai mare de familii. Colegii n-au întârziat să se implice reușind in scurt timp să creionăm conturul planului nostru. Am hotărât să strângem bani după putința și posibilitatea fiecăruia, elidând lăcomia nevoilor proprii în favoarea necesităților cu adevărat stringente a celor ce poartă grija apăsătoare a zilei de mâine, sub presiunea vârstei înaintate, a puținății puterilor trupului sau a precarității financiare.

 Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin vorbe încurajatoare, bănuț peste bănuț, am reușit să strângem surprinzătoarea sumă de peste 3000 de lei, venită din buzunarele colegilor empatici, cu care am reușit să pregătim cu iubire si minuțiozitate 30 de pachete îndestulătoare. Din pachete nu am omis alimente elementare precum: făină, ulei, zahăr, griș, mălai și altele, precum nici carnea și nelipsitele ouă destinate ritualului vopsirii pascale, alături de dulciuri si suc pentru cei mai mici. Totodată, am oferit cărți de rugăciuni și, fiecare din hainele familiilor noastre, ceea ce credeam că poate sa fie mai de folos celor pe care îi vom vizita.

Încărcând toate acestea în mașinaunui coleg de-al nostru și alăturându-ne cu încă o mașină, un grup de opt studențiam străbătut localitățile: Oradea, Sântion, Hidișelul de Sus, Ineu, Săbolciu, Dernișoara, Bistra, Aleșd, Peștere, Hotar, Girișul Negru și Sâmbăta. În acest context, am putut remarca, cu strângere de inimă, sărăcia lucie a oamenilor obidiți de soartă, cunoscând familii monoparentale,familii cu câte patru, cinci până la nouă copii, copii cu deficiențe neuromotorii,orbi, suferind de paralizie sau de Sindrom Down, case locuite de bătrâni părăsiți și uitați de lume, familii dezbinate, dar și un orfelinat ce avea în grijă zece copii.

Adevărata bucurie, pentru cei mai mulți, nu a constat în pachetele aduse, în care nu știau ce vor găsi, ci pur si simplu în bunătatea lui Dumnezeu Care, prin efortul nostru, le-a arătat cu gingășie și discreție că nu i-a uitat. Deși presați de multitudinea locațiilor, am rămas să discutăm câteva minute cu fiecare familie, ascultând suferințele și necazurile, sfătuind, îmbărbătând și mângâind răni încă sângerânde. De asemenea, în fiecare casă am rostit rugăciuni alături de aceștia și am cântat imnele reprezentative acestei perioade, lăsând în urmă lacrimi fierbinți, zâmbete plăpânde și nădejdea că doar în Dumnezeu, Cel ce în această SăptămânăS-a jertfit pentru păcatele umanității, își vor afla alinare și scăpare.

  Acest pelerinaj duhovnicesc ne-a marcat, meditând pe drumul spre casă la chipurile copiilor timizi, la mâinile muncite ale părinților lor, la obrajii brăzdați de lacrimi a celor suferinzi, la privirile deznădajduite ale bătrânilor, la casele ciuruite de vânt și la cuvintele „baciului Gheorghe” din Dernișioara ce anunța vecinii că: „Au venit popii cu Caravana de Bunătăți!”.

Andi Constantin Bacter