În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul și a Sfântului Proroc Baruh, sâmbătă, 28 septembrie 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul comunității euharistice din Parohia Nimăiești, Protopopiatul Beiuș, prilej cu care Ierarhul, însoțit de un sobor de preoți și diaconi, a târnosit noua și monumentala biserică parohială cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitate. La istoricul eveniment din viața bisericească a satului Nimăiești, comuna Curățele, au luat parte fiii satului, mulțime de credincioși din împrejurimi, precum și reprezentanți ai autorităților locale și județene.

 După oficierea rânduielii sfințirii noului lăcaș de închinare, Chiriarhul locului a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a subliniat marea binecuvântare pe care credincioșii unei enorii o primesc ca urmare a înveșmântării bisericii cu haina harului sfințitor, devenind cu adevărat o Casă a lui Dumnezeu, pe care Însuși Dumnezeu, prin mijlocirea sfințiților Săi slujitori, o oferă omului spre adăpost, mângâiere și odihnă sufletească. De asemenea, Preasfinția Sa a elogiat eforturile martirice ale înaintașilor neamului românesc de a păstra credința cea adevărată, ducând mărturia fidelității lor față de moștenirea sfântă până la vărsarea sângelui, ce s-a preschimbat în izvor de binecuvântare pentru întreg poporul, iar trupurile lor nestricăcioase ne străjuiesc până astăzi Sfintele Altare:

„Nimăieștiul s-a îmbrăcat astăzi în haina sfințeniei, din darul și cu puterea Celui de Sus, Care, îndată, a răspuns mulțimii rugăciunilor dumneavoastră și ale noastre, ale tuturor, cler și popor împreună, după ani și ani, zeci de ani chiar, de eforturi pentru ridicarea monumentalei biserici în care ne aflăm. Atunci când comunitatea a avut posibilitatea să ridice o biserică ce dăinuie, o biserică din zid, dar stăpânirile erau străine, nu s-a putut ridica decât o micuță, smerită biserică ce acum este odorul prețios al Nimăieștiului; este maica bisericii celei noi.

Atunci, rânduielile erau vitrege, înaintașii noștri puteau să-I facă lui Dumnezeu numai lăcașuri de închinare din lemn, nu din zid. Doar cei puternici și care aveau credința stăpânitorilor vremelnici ai pământului puteau ridica biserici falnice, de zid, de piatră, de cărămidă, dar comunitățile care au păstrat cu sfințenie, cu jertfă credința bătrână, neschimbată, cu tot tezaurul ei, sub stăpânirile străine, n-au avut dreptul – decât după mari răzvrătiri ale poporului care nu mai suporta împilarea – pentru a înălța lui Dumnezeu casă de rugăciune care să dureze. Pentru că, știm cu toții, casa care durează este cea făcută pe stâncă, pe piatră. Vin ploile, vânturile, valurile, inundațiile, și dacă nu este casa rânduită așa cum ne-au învățat bătrânii noștri, puhoaiele pot să o nimicească.

Mântuitorul Însuși, vorbind despre sufletele noastre, arată că piatra cea tare este credința, așa cum ați auzit în prima pericopă evanghelică ce s-a citit la înconjurarea sfintei biserici. Credința lui Petru este mărturia cu privire la Domnul Iisus Hristos: «Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu!» Credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om pentru noi, oamenii, și a noastră mântuire este stânca cea tare pe care a stat sufletul poporului nostru în toate vremurile vitrege și, chiar dacă n-a putut să-și ridice biserici – nu pentru a fi în concurență cu alte comunități – pe măsura gloriei și reflectării pe pământ a Slavei Dumnezeului nostru, credința cea puternică, stânca Ortodoxiei a asigurat poporului nostru dăinuirea! Și atunci când valurile spirituale potrivnice au venit asupra lui, nu s-a înstrăinat de bătrâna credință a înaintașilor, a scumpilor noștri strămoși. Căci neamul nostru, atunci când s-a format, a și primit credința creștină.

Neamul nostru a rămas în credința veche, cea una, sfântă, a întregii Biserici, din convingere și prin misiune apostolică, începând cu Sfântul Apostol Andrei și Ucenicii Săi, iar nu din hotărârea vreunui conducător vremelnic. Mărturisirea acestei credinței s-a făcut de multe ori cu prețul vieții, începând cu martirii din Dacia Pontică, la Dunărea de Jos, în Dacia Ripensis, în Dacia Mediterranea, în Dardania, Valeria, Pannonia, provinciile locuite de înaintașii noștri, care au dat mărturie cu sângele lor, devenind mărturisitori, adică martiri. Printre primii Sfinți Mărturisitori de pe pământurile țării noastre sunt Epictet și Astion, din ale căror sfinte și cinstite relicve o părticică am așezat și în biserica dumneavoastră. De aceea, credința statornică și mărturisitoare a fost cea care a menținut și menține vie flacăra sufletului poporului nostru.”

La finele sfintei slujiri, Părintele Alexandru Câmpeanu, preot slujitor la Parohia Ortodoxă Română din Regensburg, a dat citire mesajului de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Serafim – Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord și Arhiepiscopul Germaniei, Austriei și Luxemburgului, care și-a manifestat astfel părtășia la bucuria credincioșilor din Nimăiești și a păstorului lor sufletesc, Părintele paroh Traian Blaj, de care îl leagă o frumoasă prietenie încă din anii studenției pe care i-au petrecut ca și colegi, cu regretul profund că din binecuvântate pricini nu a putut să fie prezent fizic la slujba de târnosire, prin care se pecetluiește munca de decenii a nimăieștenilor.

În continuare, au urmat cuvântările festive ale Părintelui Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, și a Părintelui paroh Traian Blaj, care a adresat gânduri de mulțumire și de aleasă recunoștință față de Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei și față de toți cei prezenți la această mare bucurie duhovnicească a comunității parohiale, mai ales față de reprezentanții autorităților civile și față de bunii credincioși care au dăruit cu toată inima pentru zidirea și înfrumusețarea preafrumoasei biserici de mir din Nimăiești. În semn de prețuire, preotul paroh a oferit Ierarhului a icoană în mozaic a Sfinților Apostoli, ocrotitorii sfântului lăcaș.

La sfârșitul alocuțiunilor ocazionale, Episcopul Oradiei a oferit diplome de apreciere celor care s-au evidențiat în mod deosebit prin sprijinul și ajutorul acordat eforturilor edilitare ale parohiei beiușene, fiind amintiți în mod special domnul Ilie Bolojan, Președintele Consiliului Județean Bihor, și domnul Teodor Mocioran, Primarul Comunei Curățele, cărora, de asemenea, preotul paroh le-a oferit câte o icoană ca gest de aleasă recunoștință.

pr. Andi-Constantin Bacter