În ajunul prăznuirii celei de-a treia Duminici după Sfintele Paști, a Sfintelor Femei Mironosițe și, începând din acest an, a Soborului Sfintelor Femei Românce – rânduială statornicită, la inițiativa Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca expresie a cinstirii evlavioase a monahiilor, mamelor, soțiilor și fiicelor neamului nostru –, în ziua de 25 aprilie 2026, când Biserica face pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu și a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, filia Telechiu a Parohiei Țețchea din Protopopiatul Oradea s-a bucurat de prezența Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a oficiat slujba de târnosire a mesei Sfântului Altar din biserica ortodoxă centenară din Telechiu, cu hramul „Sfinții Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena”.

Biserica filiei Telechiu este una dintre primele biserici ortodoxe zidite după Marea Unire în Eparhia Oradiei, fiind înălțată prin eforturile și daniile ofițerilor și soldaților din Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”, iar târnosirea sfântului lăcaș a fost oficiată de Episcopul ctitor de eparhie Nicolae Ivan al Vadului, Feleacului și Clujului, asistat de Episcopul-ctitor al Eparhiei Oradiei Mari, Roman Ciorogariu – arhiereul „cu dreapta frântă” în urma atentatului cu bombă din Senatul României.

La alesul eveniment liturgic din localitate au luat parte mulțime de credincioși, fii ai satului, reprezentanți ai autorităților civile locale și județene.

În finalul slujbei sfințitoare, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a tâlcuit înțelesurile teologice și simbolice profunde ale târnosirii mesei Sfântului Altar, mai lesne de înțeles în zilele de-acum, în răstimpul luminos și binecuvântat al celor patruzeci de zile de celebrare a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întregul ritual sfințitor având un pronunțat caracter pascal.

În cele ce au urmat, Preasfinția Sa a oferit diplome de apreciere credincioșilor care s-au remarcat prin sprijinul concret oferit parohiei, respectiv filiei, pentru lucrările de înnoire la sfântul lăcaș. Apoi, Părintele Călin-Dănuț Ioniță, Protopopul Oradiei, a ținut o alocuțiune festivă, iar Părintele paroh Vasile Ficuț și-a manifestat recunoștința față de Chiriarhul locului și față de bunii credincioși încredințați spre păstorire. Alocuțiunile ocazionale au fost încununate de cuvântul de binecuvântare al Preasfințitului Părinte Sofronie și de invitația adresată tuturor credincioșilor ca, după onorabila tradiție a Bisericii Ortodoxe Române, să treacă dincolo de catapeteasma bisericii și să se închine înaintea Sfântului Altar – o șansă unică pentru o comunitate parohială.

Ziua următoare, 26 aprilie 2026, în Duminica Sfintelor Femei Mironosițe și a Soborului Sfintelor Femei Românce, Episcopul meleagurilor bihorene a oficiat Dumnezeiasca Liturghie pe Sfântul Altar înnoit, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Îndată după lectura liturgică a fragmentului evanghelic al întâlnirii cutremurătoare dintre Sfintele Mirofore și Hristos Cel Înviat (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8), Ierarhul a ținut un cuvânt de învățătură în care a evidențiat cinstirea deosebită adusă Sfintelor Femei Mironosițe și, în mod particular, Sfintelor Femei Românce, punând în lumină rolul lor fundamental în păstrarea și transmiterea Dreptei Credințe de-a lungul veacurilor și forța lăuntrică paradoxală, tăinuită de gingășia și discreția lor. Totodată, a arătat că Sfintele Mironosițe, asemenea Apostolilor și tuturor mărturisitorilor lui Iisus Hristos, au vestit Învierea și au devenit modele vii de jertfă, statornicie și iubire, fiind pentru fiecare generație chipuri ale credinței lucrătoare și ale nădejdii în biruința vieții asupra morții:

„Duminica a treia după Sfintele Paști este Duminica în care Biserica Ortodoxă Universală le serbează pe Sfintele Femei Purtătoare de Miruri sau, după terminologia greacă, «Mirofore», iar după terminologia slavonă, «Mironosițe». În Biserica Ortodoxă Română, în Duminica Femeilor Mironosițe din anul acesta este prima dată când le serbăm pe Sfintele Femei Românce. Da, noi avem Duminica Sfinților Români – și bărbați, și femei –, când îi prăznuim pe toți Sfinții din neamul nostru, cunoscuți sau necunoscuți; deci și ale celor cărora nu le cunoaștem numele, dar le știe Dumnezeu și sunt trecute în Cartea Vieții. În prima Duminică după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, iar a doua Duminică după Rusalii, în Biserica noastră locală, Ortodoxă Română, este Duminica Sfinților Români. Astăzi le prăznuim, așadar, și pe Sfintele Femei de neam românesc, care au provenit din diferite trepte de slujire, începând cu Martirele. Sunt Femeile Sfinte care și-au dat viața pentru Hristos, începând cu primele generații de Martiri, cum este Sfânta presbiteră sau preoteasă Maxima, soția Sfântului preot Montanus, care au fost o familie preoțească slujitoare în rândul creștinilor daco-romani din sudul Dunării, la Singidunum; acolo unde Dunărea se întâlnește cu Sava – în orașul Belgrad de astăzi, unde era colonia romană Singidunum, întrucât slavii au venit abia la începutul secolului al șaptelea în părțile noastre și în Balcani. Până atunci, toată populația de la nordul și sudul Dunării, până înspre centrul și sudul Greciei de astăzi, era populație romanizată – «traco-»  sau «iliro-» sau daco-romană. Dacia nu era doar la nordul Dunării, ci se întindea și la sudul Dunării, provincii ale Daciei cum sunt Dacia-Ripensis sau Dacia-Mediterranea, unde, de altfel, la Naisus, orașul Niș din Serbia de astăzi, s-a născut și Sfântul Împărat Constantin, ocrotitorul acestei biserici, împreună cu Sfânta Elena. Deci și Sfânta Elena este legată de strămoșii noștri, născându-l pe Împăratul Constantin într-una din Daciile sud-dunărene. Avem, așadar, Martire, împărătese și doamne, soții de voievozi, Sfinte de neam nobil, cum este Sfânta soție a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, Milița Despina, Doamnă a Țării Românești, care a fost de neam sârbesc. După ce a adormit întru Domnul soțul ei, Sfântul Voievod Ioan Neagoe Basarab, ea s-a călugărit primind numele de Platonida. Mai este Sfânta Doamnă Marica sau Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Martir Ioan Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod. Mai sunt și Sfintele Femei Cuvioase, cum este Sfânta Filofteea, care a trăit în Imperiul româno-bulgar sau vlaho-bulgar al Asăneștilor și a fost martirizată de tatăl ei. Sunt multe alte Sfinte Femei din neamul românesc pe care le cunoaștem, însă astăzi le cinstim și pe Sfintele Românce pe care doar Dumnezeu le cunoaște.”

Continuând firul omiletic, Ierarhul a subliniat locul aparte pe care îl ocupă femeia în viața Bisericii, evidențiind temeiul profund evanghelic al cinstirii sale în Duminica Mironosițelor:

„Cinstirea principală a Duminicii a treia după Sfintele Paști se îndreaptă către Sfintele Femei Purtătoare de Miruri. Dacă Apostolii Domnului – în afară de Sfântul Ioan – au fugit și s-au lepădat, Femeile Mironosițe au fost cele care au fost alături de Domnul până la Cruce. Astăzi le cinstim pe ele și, tocmai de aceea, astăzi este ziua cinstirii femeii în Biserica Ortodoxă. Celelalte zile, cum este ziua de 8 martie și altele asemenea, sunt de origine laică. Sigur, le onorăm și le cinstim, dar ele sunt lumești și au apărut în contextul emancipării femeilor în cursul veacului al XIX-lea, fiind vorba în special de demersurile civile ale unor fruntașe socialiste, cum a fost și Rosa Luxemburg – o femeie atee. Adevărata cinstire a femeilor în Biserică este astăzi, în Duminica Purtătoarelor de Miruri. Astăzi le cinstim și le onorăm pe toate Sfintele Femei, pe Sfintele care au mărturisit, au păstrat și au transmis Credința, începând cu modelul prin excelență al Sfintelor Femei Mirofore, iar în centrul Sfintelor Femei Mironosițe, bineînțeles, tronează Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.”

Astfel, se descoperă taina unei continuități discrete și neîntrerupte, în care, alături de Apostoli și Mucenici, Femeile Mironosițe și, după ele, generații de femei credincioase au purtat mai departe vestea Învierii, nu doar prin cuvânt, ci mai ales prin jertfă, răbdare și slujire fidelă. De aceea, credința nu apare ca o simplă moștenire, ci ca o viață transmisă din inimă în inimă, păstrată adesea în gingășia și tăria celor care, întru smerenie, au ținut aprinsă lumina lui Hristos în lume:

„Așa cum am ascultat în pericopa Apostolului zilei, în Biserică sunt multe trepte de slujire. Pentru a putea propovădui Apostolii, aceștia aveau nevoie de ajutoare, astfel fiind aleși primii diaconi, în frunte cu Sfântul Ștefan – Întâiul Martir al Bisericii. Le avem pe Femeile Purtătoare de Miruri, care, și ele, au lucrat apostolic și au propovăduit Învierea cot-la-cot cu Apostolii! Și le avem pe toate femeile și pe toți bărbații creștini din toate timpurile, care, fie cu prețul sângelui vărsat prin moarte martirică – pentru că știau că deja gustă roadele Învierii –, fie prin propovăduirea credinței de către dreptcredincioșii conducători, împărați, regi sau voievozi ai popoarelor creștine, fie prin nevoințele Sfintelor Cuvioase și Cuvioși, femei și bărbați cu viață sfântă, alcătuiesc comuniunea Sfinților din toate neamurile și semințiile, între care se numără și neamul nostru. Așadar, este o dublă sărbătoare pentru noi! Mai mult decât atât, fiind sărbătoarea femeilor creștine, le sărbătorim pe mamele noastre, pe soțiile și fiicele noastre, pe evlavioasele credincioase, pe înaintașele și strămoașele noastre, străbunicile și bunicile noastre, care au păstrat cu scumpătate tezaurul Dreptei Credințe și l-au transmis din generație în generație, indiferent de împrejurările din afară și de condițiile politice sociale sau economice, de liniște sau de mare izbeliște; întrucât, mai mereu, teritoriile locuite de noi au fost jinduite și atacate, ba de hoarde barbare, ba de străini, ba călcate de războaie sau jafuri. Și, de cele mai multe ori, în sărăcie și în lipsuri, femeile din neamul nostru au păzit și au apărat cu multă dragoste Credința Ortodoxă! Și pentru că bărbații mureau de multe ori în războaie sau istoviți de muncă, femeile – care, și ele, munceau cot-la-cot cu bărbații– au fost cele care i-au crescut pe copiii lor în Dreapta Credință, în evlavie și bună rânduială. Numele lor nu le cunoaștem, dar le știe Dumnezeu și, da, pe ele, astăzi, le cinstim! Pe toate Sfintele Femei din neamul nostru care au îmbrăcat rânduială de Mironosiță! Sunt mamele, soțiile și fiicele care rezistă, se roagă, se luptă și dau viață în continuare, chiar și vremurile de prigoană, de lipsuri mari și războaie! Sunt și rămân modele pentru noi! Așa este chipul mamei creștine: un chip al jertfei, al martiriului, al sacrificiului. Toate lacrimile și sudorile lor sunt miruri la Crucea Mântuitorului, pe Trupul rănit al Celui Care a luat asupra Sa păcatele lumii! Și pentru că Trupul rănit și răstignit, uns cu miruri și coborât în mormânt, este al Celui Întâi-Născut din morți, în lacrimile și mirurile Sfintelor Femei este ascunsă și Puterea Învierii!”

La finele programului liturgic, după cuvântările îndătinate ale Protopopului Oradiei și ale preotului paroh, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei i-a felicitat pe preotul slujitor și pe enoriașii din Telechiu pentru frumoasa activitate pastorală și gospodărească pe care o desfășoară în parohie și în filie.

În semn de prețuire și de recunoștință, Părintele paroh Vasile Ficuț a oferit în dar Ierarhului Oradiei o icoană a Sfintelor Femei Purtătoare de Miruri.

pr. Andi-Constantin Bacter