Preaiubitului cler, cinului monahal și drept-credincioșilor creștini

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Cuviincios și vrednic de toată lauda este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârșit întru sfințenie, care au câștigat către Dumnezeu îndrăznire prin slăvita lor moarte mucenicească. Despre ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Prin jertfa lor, ei s-au asemănat Mirelui Hristos, ascultând cuvântul Său care zice: „Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște.” (Ioan 15, 18-19). Moartea lor martirică este expresia supremă a credinței și iubirii lor de Hristos. Astfel, Sfântul Apostol Petru ne încredințează de slava pe care o vor primi sfinții mucenici când spune: „Întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei Lui să vă bucurați cu bucurie mare. De sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu Se odihnește peste voi.” (1 Petru 4, 13-14). Sfântul Ioan Teologul ne învață despre sfinții mucenici zicând că: „Aceștia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare și și-au spălat veșmintele lor și le-au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și Îi slujesc ziua și noaptea – în templul Lui – și Cel ce șade pe tron îi va adăposti în cortul Său.” (Apocalipsa 7, 14-15). Pe acești sfinți, Biserica îi cinstește cu laude și cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinții au împlinit cuvântul și voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăși în Psalmi: „prin sfinții de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).

Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea. Acest mare nevoitor și iubitor de Dumnezeu s-a născut în Valea Bradului, din județul Hunedoara, la 28 martie 1903. Dorind să devină preot, asemenea tatălui său, a urmat cursurile Academiei Teologice din Sibiu și ale Facultății de Teologie din București, obținând titlul de doctor în teologie în toamna anului 1939. Pe lângă studiile teologice, între anii 1927-1929, Sfântul Ilarion a urmat și cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj. În anul 1927 s-a căsătorit cu Valeria, care-i va rămâne alături toată viața, dăruindu-i doi copii, dintre care unul va muri la o vârstă fragedă. La scurt timp după căsătorie a fost hirotonit diacon, iar, mai apoi, preot și duhovnic, de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, în capela mitropolitană de la Sibiu, fiind instalat preot în Valea Bradului, în anul 1927, la praznicul Schimbării la Față a Domnului. În 1930 a fost rânduit preot la parohia Șega din Arad, unde a dus la bun sfârșit construcția bisericii, slujind cu jertfelnicie pe credincioșii încredințați spre păstorire. Pentru vrednicia sa preoțească, a fost chemat în anul 1939 de Episcopul Andrei Magieru, ca preot la Catedrala Veche din Arad, unde va slujii până la ultima sa arestare. De la catedra Academiei Teologice din Cluj și, ulterior, de la catedra Academiei Teologice din Arad, a deschis inimile multor tineri spre tainele teologiei, învățându-i dreapta credință, pe care a mărturisit-o cu prețul vieții. Teologia Sfântului Ilarion era nedespărțită de experiența ascetică a sfinților, de rugăciune, de mărturisire și de jertfă, fiind întemeiată pe Sfânta Scriptură și pe scrierile Sfinților Părinți. Din anul 1945, Sfântul Ilarion a început să pășească pe drumul Golgotei. A fost arestat, bătut și întemnițat de mai multe ori pentru mărturisirea credinței. Ultima arestare a Sfântului Ilarion a avut loc în anul 1958, acesta fiind dus la București, apoi transferat la Penitenciarul din Cluj, unde a fost judecat și condamnat, în urma unor mărturii mincinoase, la 20 de ani de temniță grea și 8 ani de degradare civică. De la Cluj a fost mutat la Gherla și, de acolo, la Aiud. Ca și atunci când se afla în libertate, Sfântul Ilarion a mărturisit și în închisoare aceeași credință nestrămutată în Iisus Hristos, deși a fost bătut, amenințat, înfometat și torturat. Bolnav de cancer și epuizat de chinurile la care a fost supus, Sfântul Ilarion a trecut la cele veșnice în ziua de 18 septembrie 1961, în închisoarea de la Aiud, primind astfel slăvită cunună mucenicească.

Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestui Sfânt Părinte, luând aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, precum și la sfârșitul său mucenicesc, și căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-măritor ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte și în veci, Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, să fie numărat între sfinții Bisericii și să fie pomenit cu cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 18 septembrie în fiecare an, urmând ca acesta să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea, pe care îl aducem la cunoștința preacuviosului cin monahal, a preacucernicului cler și drept-credincioșilor creștini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 5 octombrie, anul mântuirii 2025.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

†  D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Dimpreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod