În preafrumosul răstimp pregătitor al sfintelor sărbători ale Nativității Celui Care a schimbat soarta întregii umanități, miercuri, 19 decembrie 2023, după oficierea slujbei vesperale a Înainte-prăznuirii Nașterii Domnului și întru sfânta pomenire a marelui Părinte Apostolic al Bisericii, Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei și cel purtat în brațele Domnului Hristos la vremea prunciei sale, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, cu binecuvântarea și în prezența Chiriarhului locului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a desfășurat tradiționalul concert de colinde – Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu­, întru fericita amintire a cântărilor îngerești și păstorești de la Ieslea cea binecuvântată a Betleemului, cele dintâi colinde ale umanității.

Evenimentul a fost moderat de către Părintele prof. Radu-Valer Rus, vicar eparhial, care, în debutul serii, a adresat un cuvânt de bun venit numărului mare de credincioși prezenți, tineri, copii și slujitori ai Sfintelor Altare din Episcopia Oradiei. Pe soleea din fața catapetesmei catedrale, rând pe rând, au urcat cele două corale ale școlilor teologice din orașul nostru: Corala „Diacon Nicolae Firu” a Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” - dirijat de Părintele prof. Ștefan-Alexandru Lakatos și Corul „Psalmodia Varadiensis” al Facultății de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” - dirijat de Părintele conf. univ. dr. habil. Mihai Brie, cântând, încântând și vestind Nașterea Mântuitorului lumii din Preasfânta Fecioară Maria prin armonia polifonică a vocilor egale.

La finele unei ore de înălțare prin cântare, Ierarhul cetății de pe malurile Crișului Repede a ținut o cuvântare festivă în care a descris bucuria nemărginită a tuturor celor prezenți, de a fi primiți cu atâta dragoste în Casa Marelui Împărat al Cerurilor, ca niște înalte fețe boierești și de a asculta glasul răsunător al coriștilor, al acestor veritabili soli ai Cerului:

Cuvântul Preasfinției Sale a debutat prin accentul pus asupra mesajului fundamental pe care Vestea-minunată colindată ni-l transmite an de an la acest ceas sărbătoresc, subliniind, deopotrivă, compania nelipsită și cât se poate de reală a Bisericii triumfătoare, din care fac parte înaintașii noștri trupești și duhovnicești. O ce Veste minunată! Care este Vestea cea minunată? Că s-au dus Iosif și Maria la Betleem să fie trecuți în registrele recensământului populației Imperiului roman? Este doar prezentarea cadrului, aceasta. Vestea cea bună și minunată este că Cel Care Se naște, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, a venit în lume să Se nască și să crească, să ne mântuiască! Cadourile pe care le primim în copilărie, de Moș Crăciun, sunt o pregătire pedagogică pentru a înțelege Darul cel mare, Cadoul cel de pe urmă pe care ni-l oferă Dumnezeu, Viața cea veșnică și izbăvirea de moarte. Pentru aceasta vine Fiul lui Dumnezeu în lume! An de an, ne adunăm cu toții în biserici, în casele noastre, ca să primim solii care ne aduc Vestea cea mare. An de an, cerurile se deschid și generații după generații, nu doar noi, cei de astăzi, ci cu strămoșii împreună, toți, cântăm împreună colindul sfânt și bun. Generații după generații. Cei de dincolo, împreună cu Sfinții, se bucură alături de noi. Colindele străvechi, bătrâne, precreștine, încreștinate apoi, sunt bogăția noastră, a poporului nostru, care vine din adâncul istoriei. Și pe măsură ce anii trec, cred că toți înțelegem tot mai mult și mai adânc cum, în special la Crăciun și la Paști, cei de dinainte de noi, care așteaptă învierea, sunt împreună cu noi. Așa cum ne-am adunat și în seara de acum, la tradiționalul concert de Crăciun.

Ierarhul i-a felicitat pe preoții care au dirijat și pe tinerii membri teologi ai coralelor pentru timpul investit și munca depusă, care au dus la crearea unui moment frumos și sacru, frăgezind și primenind sufletele celor prezenți pentru primirea cuvenită a Mântuitorului lumii. Îi felicităm pe solii Cerului, împreună cu maeștrii lor, de la facultate și de la liceu, care au pregătit cu sârg, cu dăruire, cu spirit de sacrificiu și, mai ales, cu dragoste acest moment. Îi apreciem pe acești tineri soli ai Cerului, care și-au dăruit din timpul lor, într-o lume tot mai bulversată. Nu e puțin lucru ca un tânăr să renunțe la ale sale pentru a participa la repetiții, pentru a se pregăti cum se cuvine pentru un concert, în locul petrecerii timpului în compania inteligenței artificiale. Nu e puțin lucru să lași deoparte tentațiile lumii, pe care filozofii au început să o numească post-creștină sau, un nou diagnostic pentru lumea de astăzi, post-normală. Nu e puțin lucru, astăzi, să lași în paranteză, cel puțin pentru o perioadă, noile tehnologii, telefoanele inteligente – care, încetul cu încetul, se transformă în stăpâni de sclavi – și tabletele și toate celelalte „jucării” post-normale, pentru a petrece puțin timp cu oameni ca tine, în carne și oase, care au aceleași preocupări ca și tine, să vă adunați la repetiții, să vă pregătiți și apoi să cântați împreună în fața unor oameni care au venit să stea, și ei, împreună, în Casa lui Dumnezeu.

În partea de final a cuvântării, Chiriarhul a descris felul nobil și înalt în care ne primește Dumnezeu în căldura sfântului Său lăcaș, în Casa Sa, în antiteză glacială cu deplina ignoranță a unei umanități care, la Venirea Sa în lume, n-a lăsat loc Fiului Omului unde să-Și plece capul. Astăzi, cu toții am intrat în Casa Voievodului cel Mare, în Casa lui Dumnezeu, în calitatea de casnici ai lui Dumnezeu. Dacă El este Împăratul și Domnul acestui Palat al Său, ce sunt cei care vin în curtea Împăratului? Cum îi tratează pe vestitorii Nașterii Domnului? Li se adresează cu: cinstite fețe și boieri. De aceea, mi-am început cuvântul adresându-mă astfel: cinstiți boieri. De aceea, astăzi, cu toții, toți cei care primesc colindul, indiferent de statutul social, suntem boieri la curtea Împăratului Celui Mare, Care-Și trimite Fiul pe post de Cadou, de Dar pentru boierii Săi, de la vlădică la opincă, ca să ne spele păcatele, luându-le asupra Sa, omorându-ne moartea, murind El pentru noi, ca prin credința în El să ne mutăm, prin moarte, spre Înviere, urmându-I Întâiului-Născut din morți, Începătorul tuturor în toate; Care, la plinirea vremii, vine și Se naște dintr-o Fecioară curată, umilă și smerită. Cuvântul veșnic, prin Care Tatăl a creat lumea, vine și Se naște în sărăcie lucie, culcat într-o iesle, încălzit de răsuflarea boului și asinei, poporul nostru adăugând cu duioșie: „fără scutec de înfășat și hăinuțe de îmbrăcat”. Așa, în sărăcie lucie vine Domnul să ne îmbrace pe noi cu Lumina ca și cu o haină, cu Lumina Lui. Vine în sărăcie ca să ne îmbogățească pe toți, însă nu cu bogății lumești, ci cu veșnicia iubirii lui Dumnezeu! Asta sărbătorim la Crăciun, dragii mei!

În încheiere, Ierarhul a mai adresat cuvinte de urare și de binecuvântare. Din toată inima, vă doresc sărbători binecuvântate, pline de har, de pace și de liniște, de toate darurile lui Dumnezeu! Sănătate și viață lungă, aici pe pământ, cât rânduiește Dumnezeu, ca să ne putem bucura unii de alții cât mai mult! Și apoi, viața cea veșnică, vă doresc să o petreceți în Lumina Preasfintei Treimi, în dragostea Tatălui, Care-L trimite pe Fiul Său să ne mântuiască prin împărtășirea Sfântului Duh. Sărbători fericite și binecuvântate! La mulți ani tuturor!