Duminica a 19-a după Rusalii, care în acest an coincide și cu Praznicul Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie 2023) a fost zi de comuniune liturgică și pomenire în rugăciune pentru Părintele Ioan Octavian Rudeanu, din Hunedoara, fost Profesor de Istoria Bizanțului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, de la trecerea căruia la cele veșnice s-au împlinit acum șase săptămâni.

Cu acest prilej, trei Ierarhi ai Bisericii noastre: Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei și Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și Chiriarhul locului, au săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și slujba Parastasului, în Catedrala Episcopală din Giula, Ungaria, fiind înconjurați de un numeros sobor de Preoți și Diaconi, format din Părintele Arhimandrit Calinic Covaci, Consilierul Administrativ-Bisericesc al Episcopiei din Ungaria, Părintele Teodor Marc, Consilierul Economic al Episcopiei și Parohul Catedralei, Părintele Aurel Becan, Protopop de Seghedin și Paroh la Cenadul Unguresc, Părintele Vasile Sabău, de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Oradea, Părintele Alexandru Șereș, Paroh la Aletea (Elek) și Crâstor (Sarkadkeresztúr), Arhidiaconul Emanuel Văduva, de la Catedrala Episcopală din Giula, Arhidiaconul Claudiu Condurache, de la Catedrala Veche din Arad și Arhidiaconul Darius Andrei Lascău, Secretarul Eparhial, Arhidiaconul Ionuț Florin Lazăr și Arhidiaconul Florin Radu Ilea, de la Catedrala Episcopală din Oradea. Răspunsurile la strană au fost date de tânărul Alin Ciotea, cântărețul Catedralei din Giula și Doctorand la Facultatea de Teologie din Arad.

La slujbă, alături de credincioșii români din Giula, au participat Domnul Ioan Andrei Rudeanu, fiul celui decedat, împreună cu alți membrii ai familiei, precum și oficialități românești din Giula, ca de pildă Domnul Gheorghe Cozma, Președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU), Domnul Vasile Sucigan, Președintele Autoguvernării Românești Locale din Giula, Doamna Maria Gurzău Czegledi, Directorul Liceului Românesc „Nicolae Bălcescu” din Giula, Doamna Anca Becan, de la Săptămânalul „Foaia Românească”, Doamna Corina Sebestyen, de la Săptămânalul „Cronica” al AȚRU, ș.a.

Despre tema centrală a iubirii de vrăjmași, cuprinsă în pericopa evanghelică duminicală și în Predica de pe Munte a Mântuitorului, ca îndemn și poruncă din partea Sa, dar și ca mijloc de ieșire din situațiile nedorite și dificile ale vieții, precum și despre Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, ca Apărătoare a tuturor creștinilor care o cinstesc pe aceasta și o cheamă, ca pe o mamă, în rugăciunile lor, a vorbit Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

Încă dintru începutul cuvântului de folos duhovnicesc, Preasfinția Sa a adus în atenția celor prezenți caracterul novator al învățăturii hristice, a cărei încununare este exhortația fără precedent a iubirii vrăjmașilor, pe care nu doar că a propovăduit-o, ci Domnul Hristos a trăit-o pe deplin. Predica de pe munte cuprinde întreaga învățătură creștină și este atât de puternică încât răscolește inimile noastre și are capacitatea de a răsturna întreaga ordine a lumii. În ea este cuprins mesajul creștin prin excelență, ceea ce deosebește radical și substanțial Creștinismul de toate celelalte religii ale lumii. Predica de pe munte este atât de spectaculoasă încât zguduie din temelii sufletele noastre, pe drept fiind considerată ca o veritabilă Constituție a Împărăției lui Dumnezeu. Care este mesajul central al fragmentului ascultat? Tocmai cel care dă titlul Duminicii în care ne aflăm, iubirea totală, iubirea de vrăjmași, iubirea celor care ne vatămă, care ne persecută și care încearcă să ucidă pe aproapele său. Este iubirea „nebună” a lui Dumnezeu, Cel Care vrea ca omul să ajungă la cunoștința Sa și să moștenească viața cea veșnică, cu toate că omul L-a trădat pe Dumnezeu.

Astfel, identitatea de creștini o validăm nu doar prin ritualuri exterioare și observarea grosieră a comandamentelor de bun simț, ci mai ales prin acordajul lăuntric cu diapazonul sublim al miezului preceptelor creștine, care ne interpelează nu doar la nivel individual, ci și familial, comunitar sau chiar național. În Împărăția cerurilor nu intrăm singuri. Raportându-ne permanent la iubirea de vrăjmași, ajungem să vedem cât de creștini suntem în fapt. În fiecare zi ar trebui să ne gândim: suntem cu adevărat ai lui Hristos? Și, bineînțeles, să încercăm! Pentru că nu este niciodată prea târziu să fim sau să redevenim ceea ce ar trebui să fim, adică ascultători și împlinitori ai Poruncii Iubirii. Toți suntem invitați la iubire, la iertare, la îngăduință, la răbdare. Toți suntem chemați, ca și creștini, să fim oglindă în lume a Iubirii lui Dumnezeu. Asta este misiunea creștinului în lume, în viață, în propria familie, în societate, acolo unde Dumnezeu ne-a așezat pe fiecare dintre noi. Toți creștinii, nu doar preoțimea! În virtutea Tainei Sfântului Botez prin care am intrat în Sfânta Biserică, avem datoria sfântă și misiunea nobilă de a fi vestitori în lume ai Păcii și Iubirii lui Dumnezeu. Ceea ce este valabil pentru fiecare creștin este, de fapt, valabil, chiar îndrăznesc să spun, exponențial mai mult pentru un întreg popor. Un întreg popor creștin este chemat întotdeauna în cursul istoriei sale să dea dovadă de iubire, înțelegere și respect și față de celelalte popoare, nu doar față de cele creștine. Asta ne poruncește Domnul Iisus Hristos. Da, istoria este complicată, însă Dumnezeu a rânduit să trăim pe aceste pământuri împreună cu alte popoare, fiecare popor având propria perspectivă și viziune asupra istoriei proprii. Datorită dezvoltărilor diferite, adesea se ajunge la poziții care nu sunt în împăcare, dar pe care noi, ca și creștini, suntem chemați să le depășim prin iubire, înțelegere și iertare. Și dacă nu suntem în stare să ajungem la măsura cea mare a iubirii de vrăjmași, măcar pașii cei mai mărunți, ai respectului reciproc, putem să îi facem, arătând că într-adevăr ne străduim să fim creștini.

Concluzionând, după ce a descris virtutea supremă a iubirii vrăjmașilor, Ierarhul Oradiei Mari a făcut referire la travaliul sisific pe care omul îl are de experiat în lupta interminabilă și insidioasă cu mândria, cu sinele decadent, care ne ține departe de actualizarea Sinelui care ne înalță până la asemănarea cu Cel fără seamăn. Iubirea de vrăjmași rămâne piatra de încercare, de poticneală, pentru fiecare suflet în parte; pentru că ce ne împiedică pe noi să punem în lucrare iubirea care să meargă până la iubirea extremă, iubirea de vrăjmași? Mândria. Propria noastră mândrie. Părerea că am fi cineva. Poate vreunul dintre noi, prin darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, să scape de moarte? A apărut cineva așa, din senin, în lume, nu s-a născut dintr-o mamă și dintr-un tată? Fiecare trăiește mai mult sau mai puțin, după cum are misiunea de îndeplinit aici, pe pământ; arde mai intens sau mai încet. Călătoria pământească tot se sfârșește. Însă nu e sfârșitul! ceea ce urmează e splendid sau dramatic, după cum încercăm aici să fim și suntem. Bineînțeles, Dumnezeu ne cheamă acolo unde este abundență de Lumină, în Împărăția cerurilor. Acolo nu este loc pentru ură. Ce facem aici, moștenim dincolo. Iubim, dăruim, iertăm, răbdăm aici, Dumnezeu ne îngăduie, ne iubește, ne rabdă și El, dar neîncetat ne zâmbește pentru că vrea să fim fericiți! Fericit este cel care se mulțumește cu ce îi dă Dumnezeu, mai ales pentru crucea pe care fiecare o avem de purtat. De ce? Pentru că nu noi o purtăm, ci Hristos Însuși, Care este răstignit în noi și pironește păcatele noastre pe crucea pe care o avem de purtat, ca să scăpăm de egoismul nostru – cea mai mare problemă a omului, a societății și a lumii.

Potrivit tradiției din Biserica noastră, la împlinirea sorocului de 6 săptămâni, îndată după Sfânta Liturghie a fost săvârșită și slujba Parastasului, de către soborul slujitor, pentru odihna sufletului Părintelui Profesor Ioan Octavian Rudeanu, care a sprijinit, prin aportul, pregătirea și cursurile sale, atât Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, avându-i ca studenți, în vremea aceea, pe Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie și pe Părintele Paroh și Consilier Teodor Marc, cât și pe românii din Ungaria, pe care i-a sprijinit ca Preot misionar și slujitor, între anii 1980 și 2000, unde după schimbările sociale din 1989 a întocmit și primul manual de religie în limba română, prin lucrarea intitulată „Istorioare biblice” și a contribuit, împreună cu Părintele Vicar Pavel Ardelean, trecut și el între timp la cele veșnice și cu Doamnele Muzeografe Emilia Martin și Emilia Ciobai, la constituirea Colecției de obiecte vechi bisericești (cărți de cult, prapuri, icoane pe sticlă și lemn, tipărituri, veșminte preoțești, ș.a.), care au fost expuse, într-o măsură mai mică, la Vicariatul și Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, cu sediul la Giula, iar din anul 2014, în Expoziția Muzeală Permanentă a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, realizată, de asemenea, la Giula. Tot în Ungaria, la Academia de Teologie Reformată din Debrețin (Debrecen), Părintele Ioan Octavian Rudeanu a obținut și titlul de Doctor în Teologie și a ajutat, împreună cu alții, la aducerea din București, de la Mânăstirea Plumbuita, a frumosului iconostas de lemn de la biserica ortodoxă românească din Micherechi.  Românii din Ungaria i-au purtat recunoștință pentru contribuția adusă la redescoperirea și afirmarea identității naționale, culturale și spirituale românești, lucru arătat atât de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, în cuvântul omagial rostit la sfârșitul Parastasului, cât și de către Părintele Teodor Marc, Parohul Catedralei. Din partea Parohiei Giula Mare i-a fost oferită Domnului Ionuț Rudeanu o plachetă comemorativă.

Preasfințitul Părinte Siluan, în calitate de gazdă, le-a mulțumit Ierarhilor co-liturghisitori, pentru această frumoasă sărbătoare a sufletului românesc, de comuniune și pomenire și a adresat, la rândul său, un cuvânt de mângâiere familiei, pentru pierderea suferită/

Părintele Ioan Octavian Rudeanu, s-a născut în data de 3 octombrie 1948, în localitatea Cinciș, din județul Hunedoara, într-o familie de preot, studiind apoi în Școala Primară din satul natal și la cea Generală și Liceul din Hunedoara, după care a urmat Teologia Ortodoxă la Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu, între anii 1966-1970. Intrând în contact cu românii ortodocși din Ungaria, și-a desăvârșit și studiile teologice, cu un Doctorat, pe care l-a obținut în anul 1988, la Academia Teologică Reformată din Debrețin și a predat apoi Istoria Bizanțului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, din 1996 și până la ieșirea sa la pensie, publicând, de-a lungul activității sale științifice, 8 cărți și 45 de studii de specialitate. Fiind un om deschis și bine pregătit, a călătorit mult prin lume, făcând și misiune ortodoxă în China, la Beijing, unde în Parcul Lumii, din centrul capitalei chineze, a ridicat o Troiță de lemn, de 3 metri și a vorbit românilor și americanilor din New York despre religia dacilor. După activitatea bogată desfășurată în rândul românilor din Ungaria, dar și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, s-a retras la Hunedoara și mai apoi la București, alături de fiul și nora sa, până la mutarea sa la cele veșnice, care a avut loc recent, în 21 august 2023, la vârsta de 75 de ani. A fost prohodit și înmormântat de un sobor numeros de clerici, condus de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, în curtea bisericii monument istoric cu hramul „Sfântul Nicolae” din Hunedoara, unde a și slujit o vreme, alături de tatăl său, Preotul Anton Rudeanu.

Manifestarea liturgică și comemorativă, de la Catedrala Episcopală din Giula, s-a încheiat cu o agapă comună, oferită de Parohia din Giula Mare, pentru odihna răposatului Părinte Profesor Octavian Rudeanu.

 Birourile de presă ale Episcopiei Oradiei și al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria