În cea din urmă Duminică a anului bisericesc, a douăsprezecea după Rusalii, 27 august 2023, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi la biserica Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Parohia Oradea-Tei.

După citirea pericopei evanghelice rânduite, Tânărul bogat (Matei 19,16-26), Chiriarhul cetății Oradiei Mari a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a atras atenția credincioșilor asupra pericolelor care se ascund în bunăstarea fără precedent de care are parte omul contemporan și care-l leagă de cele efemere pe cel plămădit pentru cele veșnice.

În deschiderea cuvântului de folos duhovnicesc, Preasfinția Sa a vorbit despre măreția darului vieții pe care fiecare om îl primește de la Dumnezeu și care nu se rezumă doar la viețuirea pământească, supusă limitărilor și neajunsurilor, ci darul oferit de Dumnezeu vizează chiar veșnicia alături de El. În pericopa tânărului bogat este vorba despre viața cea veșnică și dobândirea ei. Omul trăiește încă de aici de pe pământ viața cea veșnică, de aici se pregătește pentru ea. Viața cea veșnică înseamnă viața cea fără de sfârșit, fiindcă viața pământească este doar o parte smerită din întreaga viață a omului. De aceea, această așteptare a moștenirii vieții celei veșnice era comună poporului ales. Și oamenii virtuoși și pioși din triburile lui Israel râvneau la moștenirea vieții celei veșnice. Așa vine tânărul și Îl întreabă pe Domnul Iisus Hristos ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică, pentru că a înțeles că ceea ce trăit el până la acel moment nu este suficient pentru ca să plinească golul pe care poate să îl umple numai cele ale lui Dumnezeu.

După amintirea îndemnurilor decalogice pe care Domnul le îmbie tânărului din evanghelie, Ierarhul Oradiei a evidențiat că bunăstarea materială, în cele mai multe cazuri, este însoțită de prezența sufocantă a grijilor de a o menține și spori, ceea ce ne răpește atenția de la realitatea duhovnicească a vieții. Mântuitorul ne avertizează că dacă ai inima lipită de lucrurile trecătoare ale acestei lumi, cum sunt avuțiile, nu prea poți să ai mintea lipită de Împărăția lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai ușurat de povara grijilor, cu atât are mai multă libertate, inclusiv timp liber, pentru ca să fie în comuniune cu Dumnezeu prin rugăciune, cea care îl pregătește pe om pentru viața de dincolo. Deși Împărăția lui Dumnezeu este prezentată, simbolic, în cartea Apocalipsei ca o Cetate strălucit împodobită cu pietre prețioase și semiprețioase, Împărăția nu este alcătuită din palate pline de bunătăți, case uriașe și facilități pe care le caută omul modern. Acolo nu sunt vile și mașini, conturi bancare și mese îmbelșugate, ci doar bucuria comuniunii care este, în primul rând, de natură spirituală pentru că trupurile însele nu mai sunt legate de necesitățile lumești, ci sunt transfigurate. De aceea, și noi în biserică nu îi reprezentăm pe Sfinți la modul carnal, ca pe niște oameni obișnuiți, ci au chipurile transfigurate, strălucind de Lumina lui Dumnezeu, indicată de aureolă, de nimbul din jurul capetelor Sfinților. Sfinții nu sunt reprezentați cu buze cărnoase, nasuri mari, ochi iscoditori și sfredelitori, ci au ochii mari, senini, prin care și noi vedem cum Îl privesc pe Dumnezeu. Buzele, nasurile, mâinile, trupurile sunt alungite, subțiate, parcă descarnate, spiritualizate, transfigurate. Pentru că acolo nu mai sunt nevoi materiale. Împărăția lui Dumnezeu nu înseamnă mâncare și băutură, ci comuniunea de dragoste în Duhul Sfânt.

În partea de sfârșit a predicii, Preasfințitul Părinte Sofronie i-a îndemnat pe credincioși să lupte împotriva idolatrizării confortului și împotriva tendințelor materialiste prin însuși exemplul vieții lor, printr-o viață trăită cu perspectiva desăvârșirii la care ne-a îndemnat Însuși Domnul. Așadar, dragii mei, noi, creștinii, trebuie să ne străduim să fim modele pentru lumea întreagă care nu mai crede sau care s-a înstrăinat, care a decăzut. Însă, din păcate, odată cu lumea și noi mai cădem, ne întunecăm și noi, moștenind răutățile din lume și apucându-ne să ne comportăm ca și cei care nu mai au nicio sfială în a face răul. Cu toate acestea, niciodată nu este prea târziu și nu este timpul pierdut. Întotdeauna putem să ne venim în fire și să devenim lumina lumii și sarea pământului. Nu judecători! Că nu suntem aici, în lume, procurorii fraților noștri, procurând probe la Scaunul de Judecată al lui Dumnezeu. Aceasta o fac duhurile rele, care cu aceasta se ocupă, strâng probe împotriva noastră pentru ca la Judecata din urmă să fim osândiți acolo unde sunt ei, adică în haos. De aceea, adesea, Dumnezeu ne trimite în viața noastră încercări pentru ca să ne trezim, să vedem ce este cu adevărat important în viața noastră și să vedem ce ne lipsește de fapt. Astfel, revenim la ceea ce ne învață Biserica din totdeauna, redescoperind misiunea sfântă, apostolică, pe care o avem, de a aduce în lume bunătatea, lumina și echilibrul lui Dumnezeu și ale Împărăției cerurilor, din postura de soli pe pământ ai acestei Împărății celeste.

La finele sfintei slujbe, Părintele paroh Dragomir Balotă, care îndeplinește și ascultarea de secretar protopopesc, a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru slujirea arhierească și cuvântul de învățătură, pregătind încă de pe acum momentul solemn, anual, al serbării hramului bisericii.

Nu în ultimul rând, Ierarhul a rostit un cuvânt festiv în care și-a exprimat bucuria de a fi în mijlocul acestei enorii și l-a felicitat pe preotul paroh dimpreună cu întreaga comunitate euharistică încredințată spre păstorire pentru frumoasa misiune pe care o desfășoară la parohia orădeană.