Prima Duminică a noului an calendaristic, Duminica dinaintea Botezului Domnului, așază Biserica într-un răstimp al pregătirii duhovnicești, în care începutul omenesc al unui an se întâlnește cu începutul lucrării publice a Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Domnul nostrum Iisus Hristos. Nu este un început ostentativ, ci unul plin de sensuri tainice, în care discreția Nașterii se deschide prin luminarea Epifaniei, iar aparenta tăcere a Betleemului se dezleagă în glasul care cutremură pustia Iordanului.

În acest orizont al începuturilor, Duminică, 4 ianuarie 2026, când Biserica a făcut și pomenirea Soborului Sfinților 70 de Apostoli ai Domnului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în străvechea Catedrală a Eparhiei, biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din cartierul orădean Velența.

Pornind de la pericopa evanghelică rânduită (Marcu 1, 1-8), care evocă lucrarea pregătitoare a Sfântului Ioan Botezătorul, Chiriarhul Oradiei le-a vorbit celor prezenți despre sensul adânc al Botezului Domnului sau al Dumnezeieștii Arătări. Dacă Nașterea Fiului lui Dumnezeu a fost una smerită și discretă, petrecută în taina peșterii din Betleem, Epifania de la Iordan este momentul în care Dumnezeu Se face cunoscut lumii în Strălucirea Iubirii Sale treimice. Ierarhul a mai subliniat că Boboteaza – cum este cunoscută în popor – nu se reduce la o sărbătoare însoțită de bogate și frumoase tradiții naționale, ci se dovedește a fi o interpelare directă a conștiinței noastre, o chemare nobilă care „ne trage de mâneca sufletului” și ne îndatorează să ne așezăm viața de zi cu zi în lumina propovăduirii Evangheliei:

„În Duminica dinaintea Botezului Domnului, Biserica se pregătește pentru marea sărbătoare a Arătării Dumnezeiești, Sărbătoarea Teofaniei sau a Bogoiavleniei – după numirea ei slavă, cum era cunoscută de înaintașii noștri –, care este numele teologic al Bobotezei, al Botezului Domnului. Pentru că, dragii mei, la Botezul Domnului, în apa Iordanului, S-a arătat Preasfânta Treime. Arătarea lui Dumnezeu este, de fapt, Sărbătoarea Arătării în Trup a lui Dumnezeu, a Fiului lui Dumnezeu Care vine în lume, la plinirea vremii, și Se naște din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, în peșterea Betleemului.  Nașterea Domnului din Fecioara Maria a fost foarte discretă, de aceea, cu adevărat, Arătarea lui Dumnezeu în Trup și răspândirea Veștii se petrece la apa Iordanului. Acolo, nu doar Domnul nostru Iisus Hristos mărturisește despre Sine, ci Glasul Tatălui Ceresc mărturisește: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit! Și Duhul Sfânt coboară în chip de porumbel peste Cel Care Se botează de către Ioan în apa Iordanului. Este Dumnezeiasca Arătare, Arătarea lui Dumnezeu, Arătarea Treimii! – așa cum cântăm în Troparul Botezului Domnului: Fiul S-a botezat, Glasul Părintelui a mărturisit numindu-L pe Cel Botezat Fiu preaiubit și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului. De ce vine Dumnezeu în trup? Vine ca să ne salveze pe noi din robia păcatului și a morții, pentru că moartea este consecința călcării poruncii lui Dumnezeu din Paradis, care a dus la cunoașterea răului și, implicit, a morții. Păcatul se oprește la moarte, dușmanul cel mai mare al omului. Domnul a venit să biruiască moartea, luând asupra Sa povara păcatelor noastre și înfrânge moartea noastră prin Moartea Sa, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu Care Se face Om. Ceea ce înseamnă că firea Sa omenească trece prin moarte spre înviere, devenind Întâiul-Născut din morți, Domnul nostru Iisus Hristos. Și, în fond, iubiții mei, aceasta este esența Evangheliei.”

Cea de-a doua parte a cuvântului a deschis perspectiva misionară a acestei Duminici, legând sărbătoarea Arătării Domnului de pomenirea Soborului celor 70 de Apostoli și de chemarea universală la propovăduire, care nu este o sarcină rezervată doar apostolilor sau clerului, ci o datorie a fiecărui om botezat:

„Rânduiala lui Dumnezeu face ca, anul acesta, Duminica dinaintea Botezului Domnului să fie în data de 4 ianuarie, când este serbat Soborul celor 70 de Apostoli, pe care Domnul i-a trimis doi câte doi la propovăduire. Apostolii sunt cei dintâi evangheliști. Da, avem cele patru sfinte evanghelii redactate de cei patru evangheliști, dar toți Apostolii au săvârșit lucrare de evanghelist. Sfântul Pavel vine mai târziu, căci pe drumul Damascului se convertește la creștinism, pentru că la început, când se numea Saul, îi prigonea pe creștini. Și Sfântul Pavel își verifică apostolatul mergând să-l vadă pe Petru și pe ceilalți Apostoli, convingându-se că Evanghelia pe care o propovăduiește este aceeași cu a lor. Și face și el lucrare de evanghelist, cum am ascultat în pericopa Apostolului zilei, din Epistola către Timotei. Dar lucrarea pe care o face Pavel, care se pregătea să își încheie călătoria, o face și Timotei, ucenicul său, spunându-i să facă în continuare lucrarea de evanghelist și să o facă pe deplin! Adică nu cu jumătate de măsură, ci să rabde toate! Neobosit și deplin să vestească tuturor că Hristos a înviat și a biruit moartea! Asta e lucrarea de evanghelist! Și asta, dragii mei, este datoria tuturor celor botezați, pentru că toți, prin Taina Sfântului Botez, avem preoția universală! Preoția sacerdotală implică o vocație specială, pe când preoția universală o avem toți cei botezați. De fapt, acesta este miezul învățăturii de credință a Duminicii dinaintea Botezului Domnului, că toți suntem invitați să pășim pe urmele Apostolilor, odată ce Dumnezeu S-a arătat în Trup! Suntem chemați să vestim neobosit Arătarea lui Dumnezeu! Mai ales în timpurile noastre de înstrăinare și necredință! Nu judecându-i pe semenii noștri, pentru că, dacă îi judecăm, nu putem să îi atragem la Hristos. Dar suferind toate, batjocurile lumii, rușinările lumii, mizeriile lumii, răbdând și iertând, să ne facem lucrarea deplin! Adică în Duhul păcii și al unității Bisericii, vestind tuturor că moartea a fost biruită! Asta este Evanghelia! Și lucrare de evanghelist suntem chemați să facem toți!”

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie și soborul slujitor au înălțat rugăciuni pentru odihna și mântuirea sufletului roabei lui Dumnezeu Maria Drincec, distinsa mamă a Ierarhului, mutată la cele veșnice în ultima zi a anului 2022.

La final, Părintele paroh Nicolae-Alexandru Pop a rostit un cuvânt festiv, exprimând recunoștința comunității pentru bucuria duhovnicească de a-l avea în mijlocul credincioșilor din Parohia Velența I pe Episcopul Oradiei, în această primă Duminică a noului an. Totodată, a adresat gânduri de pioasă aducere-aminte în luminoasa evocare a mamei Preasfinției Sale, de la a cărei adormire s-au împlinit trei ani.

În cuvântul său de încheiere, Preasfințitul Părinte Sofronie a mulțumit pentru căldura familială cu care a fost primit în această biserică istorică, zidită între anii 1768-1779 pe locul unei vechi biserici de lemn și care a slujit drept Catedrală Episcopală până la reînființarea Episcopiei Oradiei, în 1920, când Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – cunoscută drept Biserica cu Lună – a devenit Catedrala provizorie a Eparhiei restatornicite.

Ierarhul și-a încununat alocuțiunea cu îndătinatele urări de bine, pace și spor duhovnicesc, oferind credincioșilor binecuvântarea arhierească pentru noul început de an civil, așezat sub lumina Arătării lui Dumnezeu.

pr. Andi-Constantin Bacter