În prima Duminică după praznicul cel mare al Cincizecimii, Biserica noastră face aducerea aminte a tuturor Sfinților cunoscuți și necunoscuți, care au conlucrat cu acest măreț har pogorât la Rusalii, iar acum se veselesc în apropierea Tronului Slavei lui Dumnezeu. În această Duminică, a Tuturor Sfinților, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la parohia Oradea-Nufărul I în sobor de preoți și diaconi.

După citirea pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură prin care a prezentat această Duminică a Tuturor Sfinților ca fiind îndrăznețul și binecuvântatul răspuns pe care Biserica îl oferă interogațiilor de ordin existențial cu care se confruntă umanitatea dintotdeauna, un răspuns care se cristalizează într-o exhortație la sfințenie, la transparență duhovnicească, la înălțimi și la profunzimi.

Ierarhul Oradiei și-a început predica prin a le explica credincioșilor că Biserica nu este indiferentă față de nevoile esențiale ale omului, ci se străduiește să răspundă mereu și cât mai plenar setei de sens pe care o are sădită omul în interioritatea lui. Duminica de astăzi, prima după Rusalii, închinată Tuturor Sfinților, vine în întâmpinarea așteptărilor noastre, oameni sărmani, puțin micșorați față de Îngeri, dar cu speranță mare la moștenirea vieții celei veșnice. Duminica Tuturor Sfinților, închinată tuturor Sfinților știuți și neștiuți, trecuți în calendare și sinaxare, dar și cei necunoscuți și nedescoperiți, înseamnă împlinirea, rodirea și desăvârșirea lucrării Duhului Sfânt în lume, asupra oamenilor, pentru că Sfinții lui Dumnezeu reprezintă lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt, ei sunt roadă a Duhului Sfânt.

Pentru o tâlcuire cât mai elocventă a mesajului fundamental al acestei Duminici, Preasfinția Sa le-a explicat semnificația icoanei Duminicii Tuturor Sfinților și vocația pe care Biserica o sădește în mădularele sale prin intermediul iconografiei, indispensabile cultului și teologhisirii. Icoana Duminicii Tuturor Sfinților este icoana umanității răscumpărate, a oamenilor mântuiți. Este icoana celor „ai lui Hristos Domnul”, care stau împreună cu El în slava lui Dumnezeu. Este ceea ce, cu adevărat, Dumnezeu a pregătit pentru om! Veșnica petrecere în comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi. Icoana Tuturor Sfinților reprezintă icoana viitorului binecuvântat al omenirii în Împărăția cerurilor, icoana oamenilor care au ales să fie împreună cu Hristos și în viața de acum, în totală opoziție cu întunericul „cel mai din afară”, unde chipurile oamenilor se șterg, își pierd identitatea și unde bieții oameni nu mai pot sta față în față, ci își văd doar spatele, pentru că în viața de aici, de pe pământ, au întors spatele lui Dumnezeu și unii celorlalți. În totală opoziție cu plângerea și scrâșnirea dinților este bucuria sălășluirii în slava lui Dumnezeu. Ziua de astăzi este un semn al speranței, că și noi avem șansa să fim și noi în apropierea lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră.

Această stare duhovnicească de a fi nu constituie o stare excepțională de existență, nu este ceva atipic și neobișnuit omului, ci este starea cea mai firească și naturală a omului, părtășia Duhului Sfânt este adevărata stare de fapt a omului. Aceasta este și misiunea fundamentală a Bisericii, să-l readucă pe om la „normalitatea” de a fi „al lui Hristos”, în Duhul Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică are ca scop principal sfințirea noastră, a oamenilor. Pentru aceasta am fost creați, nu pentru moarte, ci pentru viață în comuniunea de dragoste a lui Dumnezeu, acolo unde se sălășluiesc toți Sfinții în frunte cu Maica Domnului. Dumnezeu a creat lumea nu ca să se strice, numai că prin păcat a intrat și în lume stricăciunea și moartea. De aceea, lumea trebuie din nou să se prefacă, și ea deja se preface, prin lucrarea harului Duhului Sfânt, prin Biserică, un har revărsat în lume asupra oamenilor, asupra celor credincioși și a întregului pământ, peste toată umanitatea pe care Dumnezeu o cheamă la mântuire.

Dumnezeu cunoaște dorința omului de a se înălța, de a ajunge cât mai departe și cât mai sus, și nu condamnă acest lucru, ci doar felul în care se fac acestea, gândul care animă eforturile umane și destinația finală. Atât timp cât lumea în care trăim se lasă sedusă de mirajul antropocentrismului, nu trebuie să ne mirăm de anomaliile și de derapajele majore, dezumanizante, la care omul ajunge să reflecteze și, apoi, să le proiecteze în realitate. Vedem cum noi, oamenii, suntem tot mai desfigurați, departe de Dumnezeu, cu toate că încercăm să ne socotim că suntem vrednici de mare cinste și ajungem să-l punem pe om în locul lui Dumnezeu, socotind nebunește că pot fi schimbate legile firii, darurile pe care Dumnezeu le-a lăsat omului în natură și că rânduiala pe care Creatorul a lăsat-o în lume, omul, prin știință o poate schimba. O astfel de nebunie, prin care omul încearcă să arate că el este dumnezeul zilelor de acum, s-a mai întâmplat și în trecutul istoriei lumii, când îngerii căi căzuți au încercat, prin căpetenia lor, să se pună pe tronul slavei și au căzut.

În încheierea cuvântului de învățătură, Chiriarhul cetății orădene a accentuat motivul pentru care Biserica dezvoltă o deosebită purtare de grijă pentru fiecare suflet în parte, în mod personal și specific. Dimensiunea neclericală a Bisericii nu este o masă omogenă și nedefinită, ci este o comuniune de chipuri particulare și suflete unice, irepetabile,pentru care Biserica se roagă neîncetat, căci fiecare persoană care conlucrează activ cu harul Duhului Sfânt devine izvor de mângâiere și ajutor pentru întreaga comunitate. Duhul Sfânt este Cel prin care Hristos Își continuă lucrarea binefăcătoare, sfințitoare și mântuitoare, transformându-l pe om și, prin cel transformat, prin cel care se sfințește, și lumea! Mult pot rugăciunile Sfinților, iar atunci când un om ajunge la sfințenie mulțime mare de oameni împrejurul său ajung să se mântuiască. De aceea, pentru că noi, creștinii, întotdeauna am avut conștiința puterii rugăciunii Sfinților, am ales să ne dormim somnul de veci, în așteptarea Învierii Domnului, lângă bisericile care s-au construit pe mormintele Sfinților sau lângă bisericile care poartă părticele din moaștele Sfinților în masa Sfântului Altar. Astfel, la Înviere, pentru rugăciunile și mijlocirile Sfinților care au murit pentru Hristos, și cei îngropați, adormiți, să poată să se bucure de nădejdea mântuirii, intrând în bucuria veșniciei cu Dumnezeu. Chiar dacă nu în slava cea mare a Sfinților, să ne odihnim dincoace de porțile Raiului, unde este și tâlharul răstignit de-a dreapta Mântuitorului.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a oficiat ceremonia de instalare a unui nou preot dimpreună slujitor la altarul bisericii închinate Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț şi Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, din parohia Oradea-Nufărul I. În urma pensionării Părintelui Ioan Bala, preot coslujitor la această biserică, a fost necesară plinirea vacantării. Motiv pentru care, Episcopul Oradiei i-a încredințat această misiune pastorală Părintelui Protoiereu Cătălin Eugen Călinescu, care îndeplinește și funcția de consilier pentru patrimoniu și construcții bisericești la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei și care, până în acest moment, a fost slujitor la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea. În cadrul ceremoniei de instalare, Preasfinția Sa l-a prezentat și l-a recomandat pe Preacucernicul Părinte Cătălin ca fiind un slujitor jertfelnic, harnic și discret, care vine cu multă dragoste pentru a sluji comunitatea bunilor credincioși ai acestei parohii de frunte a Episcopiei noastre. Ca semn simbolic al recunoașterii și al investirii cu autoritate sacramentală și administrativă, Ierarhul i-a oferit părintelui consilier Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile lăcașului de cult, încredințându-i pe credincioși de vrednicia noului preot slujitor.

În cele ce au urmat, Părintele paroh Liviu Ințe a rostit un cuvânt de bun venit Preasfinției Sale, mulțumindu-i pentru purtarea de grijă și pentru numirea Părintelui Cătălin ca împreună-slujitor, cu experiența misionară a căruia activitatea pastorală se va îmbogăți considerabil.

De asemenea, noul preot slujitor a rostit un cuvânt festiv în care a mulțumit Ierarhului pentru încrederea acordată în tot acest timp și pentru șansa de a-i sluji pe bunii credincioși ai acestei parohii. Părintele Cătălin s-a îndreptat, apoi, spre credincioșii prezenți, asigurându-i de toată disponibilitatea și deschiderea, de toată dragostea sa, prezentându-se înaintea lor ca un frate și ca un părinte blând care vine ca să alinesuferințele și să-i încurajeze pe cei deznădăjduiți.

La final, Chiriarhul locului l-a felicitat pe Părintele consilier pentru noua ascultare, îndemnându-l să slujească cu aceeași determinare și jertfelnicie, cu atât mai mult în aceste timpuri încărcate de provocări fără precedent. Pe această cale, Ierarhul i-a îndemnat pe credincioșii prezenți, și în special pe părinți, să poarte de grijă sufletelor nevinovate și vulnerabile ale copiilor, asumându-și identitatea de creștini și suveranitatea parentală, mai ales atunci când se dezbate situația educației copiilor în școli, lipsite de orice interferență a vreunui interes ideologic, de orice natură ar fi el. Dumnezeu îngăduie înaltele stăpâniri, cu toate acestea poporul binecredincios trebuie să poarte de grijă sufletelor celor care vor moșteni și vor duce mai departe tezaurul imaterial și inestimabil al Bisericii noastre, garanția mântuirii noastre.

Diac. Andi Constantin Bacter