Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Un nou preot paroh pentru comunitatea credincioșilor din Ponoară

Un nou preot paroh pentru comunitatea credincioșilor din Ponoară

În Duminica a șaptesprezecea după Pogorârea Sfântului Duh, coincidentă, anul acesta, cu ziua praznicului împărătesc al Întâmpinării Domnului, 2 februarie 2025, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a liturghisit în biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Ponoară, Protopopiatul Oradea, alături de un sobor de preoți și diaconi, culminând cu ceremonia de instalare a noului preot paroh, căruia i s-a încredințat slujirea și călăuzirea enoriei.

După citirea pericopelor evanghelice rânduite pentru ziua praznicului Streteniei (Luca 2, 22-40), respectiv cea dedicată Duminicii cananeencei (Matei 15, 21-28), Episcopul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, invitându-i pe credincioșii prezenți să întrezărească semnificațiile înalte ale fragmentelor evocate și mesajul discret pe care Biserica lui Hristos ni-l trimite în această zi ca rezultat al corelării celor două narațiuni hristice.

În debutul cuvântării omiletice, Ierarhul a explicat o parte din practicile tradiționale ale Legii celei vechi, reliefate la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, cărora Hristos Domnul S-a supus cu adâncă smerenie, rânduieli pe care, în Legea cea nouă, până în zilele noastre, le vedem oglindite în practicile liturgice de inițiere a nou-născutului în viața de har a Bisericii lui Hristos. Astăzi, în Biserică, este o dublă sărbătoare. Odată, dacă ne uităm în calendar, vedem că este ziua de 2 februarie, când, în fiecare an, sărbătorim un praznic împărătesc, un praznic al Împăratului Cerurilor, al Domnului nostru Iisus Hristos. Este vorba despre Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor ca „Stretenia”, după numele vechi de origine slavă care a intrat în tradiția poporului nostru. Este o sărbătoare pe care o prăznuim mereu la patruzeci de zile de la Nașterea Domnului, căci la patruzeci de zile de la naștere, după Legea veche, pruncii de parte bărbătească erau duși și închinați la Templu Domnului Dumnezeu. La noi, astăzi, după ce pruncul se naște, la opt zile i se pune numele copilului – așa cum, la opt zile, Mântuitorul Hristos a primit numele și a fost tăiat împrejur –, apoi se săvârșește Taina Sfântului Botez în intervalul de până la patruzeci de zile, în caz de necesitatea și după aceea, iar în a patruzecea zi se obișnuiește să se săvârșească îmbisericirea, după vechea tradiție iudaică.

Preasfinția Sa a tâlcuit, apoi, profunzimile teologice pe care sărbătoarea Întâmpinării Domnului ni le oferă spre reflecție și înțelegere duhovnicească, situând-o în contextul larg al istoriei mântuirii neamului omenesc și, deopotrivă, corelând-o cu providențiala pericopă mateiană a Duminicii cananeencei. Domnul Iisus Hristos este Noul Adam, Care vine să-l salveze din iad și din moarte pe vechiul Adam și pe toți urmașii săi. Și dacă Eva cea dintâi este „mama tuturor celor vii”, Mama Noului Adam, Mama tuturor celor vii chemați la înviere, este Noua Evă, pentru că Noul Adam nu are femeie, așa cum au urmașii lui Adam, iar Mireasa Domnului nostru Iisus Hristos este Biserica. Deci, Noua Evă este Maica Noului Adam, Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În acest fel trebuie să înțelegem vizita la Templu a Maicii Domnului și a Dreptului Iosif. Fecioara își aduce Pruncul, iar Dreptul Iosif – ocrotitorul Sfintei Familii și al fecioriei Maicii Sfinte, tatăl adoptiv al Domnului Hristos – o însoțește pe soția sa fecioară și Născătoare de Dumnezeu. Aici se accentuează pregătirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru marea ei Maternitate față de noi toți, frații și surorile Domnului nostru Iisus Hristos, fiii și fiicele Bisericii, căci ea este Maica Bisericii. Când i se profețește de către Dreptul Simeon că prin sufletul ei va trece sabie, cea care n-a simțit durerile Nașterii, când L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu Înomenit, va simți chinurile nașterii când Fiul ei Cel Iubit va fi înălțat pe Cruce. Aceasta este „sabia” care trece prin sufletul Maicii Domnului, Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, unde Domnul, încredințând-o ucenicului iubit, Sfântului Ioan, și dăruind-o lui ca Maică, mistic, ne-o dăruiește ca Maică tuturor celor care credem în Fiul ei. Ea este Maica noastră duhovnicească. Astfel, sărbătoarea dublă a Domnului nostru Iisus Hristos de astăzi devine, printr-o frumoasă purtare de grijă a lui Dumnezeu – unde este doar Providență, și nu coincidență –, sărbătoarea Mamei, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și dacă ne uităm la pericopa Duminicii a șaptesprezecea, a Cananeencei, și acolo întâlnim tot o mamă; o mamă care suferă, o mamă care nu este din neamul israelit, ci cananeeancă, străină ca neam și credință, dar care are o fiică demonizată. Și o doare sufletul, o doare inima, e frântă pe dinăuntru datorită cumplitei suferințe a fiicei ei.

În cele din urmă, Episcopul Oradiei a vorbit despre dimensiunea maternității pe care ambele pericope evanghelice o pun în lumină, meditații care, indubitabil, ne conduc către vocația maternă a Bisericii, al cărei Cap este Hristos Domnul. Ce face femeia cananeeancă? Merge înaintea Domnului Iisus Hristos și Îi cere să-i vindece fiica. Îi cere vindecare. Cum îi răspunde Domnul Iisus Hristos? Noi, cei obișnuiți să trăim astăzi într-o vreme atât de nebună și obraznică, ne simțim ofensați, ne simțim jigniți, ba mai mult decât atât, jignim și ofensăm și noi. De ce? Pentru că „e la modă”, pentru că nu mai există educație, pentru că nu mai există politețe, respect, bun simț; ne permitem orice. Noi, cei de astăzi, auzind așa cuvinte de la Domnul nostru Iisus Hristos: „nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor”, nu doar că ne scandalizăm, ci suntem în stare să dăm foc la instituții, la case, la oameni, la orice, așa de scandalizați ne arătăm! Iată, femeie aceasta bolnavă de durere pentru afecțiunea cumplită a fiicei ei nu doar că nu se scandalizează, nici măcar nu o interesează ce zice lumea! Nu o interesează cum e tratată, nu o interesează că este comparată cu un câine, ci Îi cere Celui Căruia știe că are putere să îi vindece copila posedată. Pentru că ea știe ce înseamnă suferința cumplită cauzată de duhurile necurate, cum distrug și desfigurează viața. N-o interesează comparațiile; care ne-ar scandaliza pe noi, cei moderni de astăzi, care le știm pe toate, însă uităm de bunul simț. Ea are credință. Aceasta ne lipsește nouă. Căutăm nod în papură unii altora, de ce? Din cauza lipsei credinței. Aceasta ne lipsește, că de sloganuri suntem buni! Unde e credința noastră? Iată, femeia cananeeancă, mama aceasta, ne dă o lecție ca să o învățăm! Dacă am avea măcar un dram de smerenie și înțelepciune am înțelege lecția aceasta. Cum încheie Domnul nostru Iisus Hristos?„O, femeie, mare este credința ta!” Și o vindecă pe fiica ei în ceasul acela. Înțelegem, acum, de ce dubla sărbătoare a Domnului nostru Iisus Hristos de astăzi – Întâmpinarea Domnului și Duminica femeii cananeence –, de fapt, ne aduce în față, cu discreție, în frumusețe deplină și splendoare desăvârșită, chipul mamei. Mama care se pregătește să ne gătească pe toți ca fii și fiice ale ei, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Maica Bisericii și a tuturor celor care, cu neputințele, cu greșelile, cu imperfecțiunile noastre, ne luptăm cu răul din noi pentru ca să Îi urmăm Domnului nostru Iisus Hristos.

Dumnezeiasca slujbă a găzduit și slujba de hirotonie întru preot a diaconului George-Alexandru Șandro, precum și hirotesia sa întru duhovnic, noul sacerdot urmând să păstorească comunitatea euharistică a Parohiei Tria, Protopopiatul Marghita.

Îndată după otpustul Sfintei Liturghii, Ierarhul Oradiei a oficiat ceremonia de instalare a noului preot paroh al Parohiei Ponoară, Părintele Teodor-Marian Șerban, pe care l-a prezentat înaintea mulțimii credincioșilor ca tânăr și vrednic slujitor al Sfântului Altar, venind să continue frumoasa lucrare pastoral-misionară și administrativ-gospodărească a preotului Andrei-Nicolae Criste, promovat la slujirea de preot paroh la Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” din Oradea. După citirea Actului de onestitate și fidelitate față de Biserică de către noul conducător al oficiului parohial, Episcopul Oradiei i-a oferit acestuia însemnele slujirii: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii.

În continuare, Părintele Andrei-Nicolae Criste a rostit un cuvânt de recunoștință față de Preasfințitul Părinte Sofronie și față de călduroasa familie de credincioși care i-au fost încredințați spre îndrumare duhovnicească până de curând, asigurându-i pe toți că succesorul său în slujire va răspunde cu multă dragoste nevoilor spirituale ale enoriașilor. Apoi, noul preot paroh, Părintele Teodor-Marian Șerban, a ținut prima cuvântare în noua calitate, mulțumind Ierarhului pentru încrederea acordată, familiei pentru dragostea necondiționată și tuturor celor prezenți pentru primirea cordială de care a avut parte.

La sfârșit, Chiriarhul locului l-a felicitat pe tânărul paroh și i-a binecuvântat pe credincioși, dorindu-le să pună început bun unei noi lucrări duhovnicești în Parohia Ponoară.

pr. Andi-Constantin Bacter