În cea de a cincea Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul bunilor credincioși ai parohiei Tileagd, protopopiatul Oradea, unde a slujit Dumnezeiasca Liturghie și a propovăduit cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pericopa evanghelică din Duminica aceasta ne-a adus în atenție textul scripturistic care ne prezintă minunea Vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei (Matei 8, 28-34; 9, 1). Pornind de la textul impresionant evocat, Chiriarhul Oradiei Mari a rostit un cuvânt de învățătură în care le-a vorbit celor prezenți despre realitatea de netăgăduit a duhurilor necurate, a demonilor, a căror putere limitată nu trebuie să o ignorăm, dar nici să ne descurajeze peste măsură.

În deschiderea predicii, Episcopul Oradiei a realizat o scurtă descriere a ceea ce înseamnă duhurile necurate, puterile demonice, o realitate spirituală obiectivă, rațională și personală, cu care omul intră în contact și în conflict în cursul vieții sale. În lume există puteri demonice, îngeri răi, îngeri căzuți, care fac doar rău și îi asupresc pe oameni. Îngerii căzuți sunt o realitate și doar un om fără de minte, sau interesat să le slujească, poate să creadă că nu ar exista. Ba da, dragii mei! Diavolul există și face mult rău în lume. Primul lucru pe care îl înțelegem din pericopa evanghelică pe care am ascultat-o este tocmai acesta, existența, răutatea și lucrarea păgubitoare pe care demonii o înfăptuiesc aici, pe pământ.

Cu toate că statutul demonilor rămâne acela de a fi îngeri, făpturi raționale și spirituale, superioare omului și de care oamenii se înspăimântă la vederea lor, autoritatea lor este limitată de Suveranul suprem al Universului, Dumnezeu. De aceea, învățătura creștină nu vede lumea prin paradigma unei conflagrații cosmice între bine și rău, între lumea materială și cea duhovnicească, cum obișnuiau să spună dualiștii în vechime, al căror ecou recurent răsună până în ziua de astăzi. Toate sunt create de Dumnezeu și toate sunt „bune foarte”, însă libertatea pe care Dumnezeu, din iubire, a lăsat-o îngerilor și oamenilor  poate face ca răul să capete existență, chiar și în lumea fără meteahnă creată de El.Pe lângă existența demonilor, înțelegem că Dumnezeu este mai presus de orice răutate, Dumnezeu Care de fapt i-a și creat pe îngeri, numai că unii dintre ei, din mândrie și din proprie inițiativă, au căzut și au devenit diavoli. Însă diavolul nu este mai mare decât Dumnezeu și nici puterea și răutatea sa nu au atâta întindere încât să se poată atinge de ceea ce Dumnezeu nu le îngăduie. Dumnezeu este Cel care a creat lumea, inclusiv pe îngerii care, mai apoi, au devenit diavoli. Dumnezeu este, deci, mai mare decât demonii și, pentru că este mai mare, îi și poate izgoni! Mai mult decât atât, din pericopa evanghelică se întărește ideea că Dumnezeu este iubitor, bun și are putere asupra duhurilor necurate și nu vrea pieirea omului pe care l-a creat după chipul și asemănarea Sa. Așadar, spre asemănarea cu El și nu ca să fie desfigurat de lucrarea demonică din lume.

Preasfinția Sa a evidențiat contrastul puternic care există între Dumnezeul iubirii, Domnul Hristos care empatizează cu oamenii aflați în suferința chinurilor generate de posesiunea demonică și îi eliberează de această corvoadă, și oamenii trupești, cei care deși văd tămăduirea extraordinară a celor doi demonizați, rămân opaci și reci minunii dumnezeiești, bunăstarea materială fiind o prioritate net superioară pentru omul trupesc. Al treilea lucru pe care îl putem pricepe din pericopa evanghelică este limitarea oamenilor, mărginimea lor și neputința lor de a-L vedea pe Dumnezeu cel Bun, Care vindecă pe cei doi oameni demonizați. În loc să dea slavă lui Dumnezeu pentru vindecarea lor, Îi cer Fiului lui Dumnezeu să plece de acolo pentru că le-a făcut pagubă. Ei bine, dragii mei, parcă vedem că ceea ce am ascultat este de fapt crudul adevăr și crunta realitate a zilelor noastre, a lumii din care facem parte; unde diavolii, prin slugile lor,pun stăpânirea pe tot mai multe suflete, demonizând omul și lumea. Totodată, Îl vedem în continuare pe Dumnezeu vindecând prin lucrarea Duhului Sfânt orice boală și neputință din popor, căci Duhul lui Dumnezeu mângâie, tămăduiește și exorcizează până în zilele noastre.

La fel ca atunci și astăzi, oamenii nu se bucură de prezența lui Dumnezeu în lume și în societate, resimțind-o ca fiind inconfortabilă și mustrătoare la adresa conștiințelor lor, motiv pentru care încearcă să-L alunge cu fiecare ocazie pe care o au.  De aceea, nu trebuie să ne mire faptul că și răul din lume a căpătat proporții apăsătoare, căci Dumnezeu, în delicatețea Sa, Se retrage și îl lasă pe om să acționeze autonom, așa cum consideră el de cuviință, respectându-ilibertatea cu care l-a înzestrat dintru început. Vai, din păcate, vedem că și societatea de astăzi se supără pentru că Dumnezeu îi vindecă pe oameni și îi scoate pe demoni, dar mai ales se supără din mândrie, din mândria care nu suferă să vadă frumusețea, delicatețea și smerenia lui Dumnezeu. Societatea vrea să Îl alunge pe Dumnezeu din mijlocul ei, să nu mai știe de El, iar lumea de astăzi se încăpățânează să se conducă după mintea căzută a omului. În această situație Dumnezeu ce face? Se retrage în Corabia Sa, care este Biserica, și necontenit, de aici, din Biserică, discret,poartă de grijă întregii lumi, săvârșește minuni și vindecări pentru toți cei mulți și smeriți care înțeleg frumusețea iubirii lui Dumnezeu față de oameni.

Concluzionând, Ierarhul cetății orădene a insistat asupra înțelegerii temeinice că Dumnezeu nu este autorul răului, ci răul din lume este o pervertire a lucrării lui Dumnezeu și o revoltă a creaturii împotriva Creatorului.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele paroh Marin Pușcaș a mulțumit Chiriarhului locului pentru arhiereasca binecuvântare, edificatorul cuvânt de învățătură și gândurile cele bune. De asemenea, părintele paroh a menționat faptul că această liturghie arhierească are o valoare cu totul aparte pentru comunitatea credincioșilor acestei enorii, căci constituie punctul de pornire, începutul cel bun, al lucrărilor de înfrumusețare a sfântului lăcaș cu pictură.

Ierarhul Oradiei l-a felicitat pe părintele paroh pentru frumoasa activitate pastorală și administrativă pe care o desfășoară dimpreună cu credincioșii încredințați spre păstorire, încurajându-i să continue pe mai departe, cu aceeași râvnă și devotament, importanta lucrare de împodobire a interiorului bisericii.

***

Biserica Nașterea Maicii Domnului și Acoperământul Maicii Domnului este noul lăcaș de închinare al credincioșilor parohiei Tileagd, protopopiatul Oradea. Întrucât vechiul lăcaș de cult al enoriei Tileagd, construit cu multe sacrificii între anii 1845-1869, se afla într-o situație avansată de degradare și era cu totul neîncăpător pentru numărul mare de credincioși, în anul 2006 încep lucrările de construire a noii biserici parohiale, sub coordonarea Părintelui paroh Marin Pușcaș.

După treisprezece ani de construire și înfrumusețare a lăcașului de cult, în cea dintâi zi a anului bisericesc, 1 septembrie 2019, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit slujba de târnosire a noii biserici dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi și în prezența autorităților locale și centrale.

În prezent, biserica se află în stadiul pregătirii pentru primirea veșmântului pictural, în tehnica tempera, urmând tradiției bizantine, în continuitatea arhitecturii bizantine a lăcașului de cult, constituindu-se în acest fel într-o frumoasă mărturie a prezenței ortodoxiei românești în comunitatea multiculturalăa comunei bihorene Tileagd.

Diac. Andi Constantin Bacter