Trăind într-un ev al vitezei și al supraabundenței informaționale, adesea uităm de istovitoarea muncă de pionierat și de uriașii pe umerii cărora stăm confortabil și, nu de puține ori, semeț, noi, cu adevărat privilegiați ai istoriei. Unul din acești falnici „goruni” ai neamului românesc, la umbra cărora cu îndestulare ne răcorim și ne odihnim, este eruditul Părinte profesor și academician Mircea Păcurariu, de mai bine de un calendar și jumătate trecut în rândurile strașnice ale drepților lui Dumnezeu. Astfel, sub povățuirea unor asemenea magiștri de excepție, putem și noi, astăzi, să ducem cu smerenie și bucurie flacăra cercetării istoriei Bisericii neamului românesc, pe care Părintele acad. Mircea Păcurariu a iubit-o atât de mult.

Printre aceste cercetări și descoperiri, relevante înțelegerii vechimii, dezvoltării, statorniciei, complexității și continuității vieții și administrației eclesiale ortodoxe pe teritoriul țării noastre, aducem în atenție și descoperirea inedită realizată de Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei care, în urma studierii volumului „Szerb székesegyház a Tabánban” (Catedrala sârbească din Taban, 2019), aduce lămuriri asupra ipotezelor pe care Părintele acad. Mircea Păcurariu le înainta în privința existenței scaunului episcopal ortodox de la Oradea, la sfârșitul secolului al șaptesprezecelea.

Părintele academician susținea teza că în anul 1680, la eliberarea orașului de către trupele austriece de sub stăpânirea turcească, în Oradea se afla Episcopul ortodox, în opinia magistrului, Ștefan al Lipovei, potrivit sursei citate, singurul ierarh existent în cetate, care și-ar fi mutat reședința de la Lipova la Oradea, această referință fiind cea dintâi atestare a existenței Episcopiei Ortodoxe a Oradiei. În acest sens, în studiul evocat mai sus, istoriografii sârbi aduc la lumină informații și detalii prețioase vis-a-vis de scaunele mitropolitane ortodoxe și titularii acestora din centrul și estul Europei secolului al șaptesprezecelea, pe care Imperiul Otoman le avea în stăpânire, având ca sursă bibliografică arhivele de la Istanbul ale Cancelariei Defteratului pentru afaceri religioase. Între aceste sedii mitropolitane este menționat și Oradea (cu denumirea ungurească de „Várad”). La anul 1660 mitropolia ortodoxă de la Ienopole („Jenő”, adică Ineu) din Crișana și arhipăstorul de atunci, după ce orașul a fost ocupat de turci, și-a mutat reședința eparhiei sârbe la Oradea, iar între anii 1673 și până după 1692 este menționat ca titular Mitropolitul Simeon, eparhia plătind anual suma de 3.000 de akcii (aspri) Porții de la Istanbul, sumă ce ulterior a crescut. Informațiile proaspăt aflate de Preasfințitul Părinte Sofronie arată în mod limpede că la Oradea, în vremea stăpânirii turcești peste aceste teritorii, exista o eparhie ortodoxă, cu rang de mitropolie, sufragană scaunului patriarhal sârbesc de la Peci (Ipek), în Cosova de astăzi, cel dintâi Ierarh cunoscut cu numele fiind Simeon (1673 - până după 1692), ce a păstorit și ulterior eliberării de sub turci și venirii austriecilor habsburgi în anul 1680, fiind urmat de Efrem Banianin, care era menționat la 1695 în Diploma Împăratului austriac Leopold I de conferire a privilegiilor ilirice ca arhipăstor al Eparhiei Oradiei și Agriei (Eger, dincolo de Tisa).

Această surprinzătoare descoperire s-a putut înfăptui în urma binecuvântării Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, oferite Episcopului Oradiei, de a sluji Dumnezeiasca Liturghie festivă, la invitația Preasfințitului Părinte Lukijan al Budei și Administrator al Eparhiei Sârbe a Timișoarei, cu prilejul sărbătoririi, după calendarul neîndreptat, a hramului bisericii parohiale sârbești Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință din Budapesta, Duminică, 8 mai 2022 (conform tradiției locale, întotdeauna în cea mai apropiată Duminică). În aceeași zi, alături de Vlădica Lukijan, Preasfințitul Părinte Sofronie a vizitat Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Ungaria, aflat în orașul Szentendre din nordul capitalei ungare, unde funcționează actuala Reședință Episcopală. La muzeu, Ierarhul Oradiei a primit în dar volumul evocat anterior, „Szerb székesegyház a Tabánban”, care a facilitat descoperirea neașteptată.

Două luni mai târziu, la 8 iulie 2022, făcând parte din soborul de ierarhi care a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala istorică din Giula, cu ocazia împlinirii a cincisprezece ani de la hirotonia întru arhiereu a Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfințitul Părinte Sofronie a cerut binecuvântarea Episcopului Siluan al Giulei pentru a efectua alături de o delegație de la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, în perioada 13-16 iulie 2022, o vizită de cercetare istorică și documentare la Budapesta și împrejurimi, în vederea cunoașterii cât mai fidele a contextului eclesiastic local multietnic, a intersecțiilor culturale de diferite facturi, deja bine sedimentate în memoria fostului Arhipăstor al Giulei, Chiriarhul de azi al Oradiei.

Astfel, joi, 14 iulie 2022, a vizitat Muzeul Național de Artă de la Budapesta, cu ocazia expoziției temporare extraordinare dedicate marelui pictor medieval Hieronymus Bosch, și Castelul Huniazilor, unde se află celebrul monument al Notarului Anonymus al Regelui Bela al IV-lea al Ungariei, în a cărui cronică sunt menționate voievodatele românești medievale din Ardeal, Banat și Crișana (ale lui Gelu, Glad și Menumorut).

Următoarea zi, cu ocazia sărbătoririi, după calendarul bisericesc neîndreptat, a Așezării în raclă a Veșmântului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în biserica din Vlaherne, Constantinopol, când Biserica Sârbă face pomenirea cinstirii Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Bezdin, istorica mănăstire sârbească de lângă Arad, 2 iulie după calendarul iulian, dată în care, după calendarul gregorian, Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Ștefan cel Mare al Moldovei, a fost oaspetele Preasfințitului Părinte Episcop Lukijan al Budei și Administrator al Eparhiei Ortodoxe Sârbe de la Timișoara, la Reședința Episcopală de la Szentendre. În aceeași zi, delegația a vizitat, în orașul Szentendre, veche colonie macedo-română și balcanică din nordul Ungariei, Catedrala Ortodoxă Sârbă Adormirea Maicii Domnului, biserica sârbească Schimbarea la Față a Domnului și Pojarevacika (Požarevačka, a Sfântului Arhanghel Mihail). Totodată, delegația orădeană a vizitat și Cetatea Regală de la Vișegrad (Visegrád, în maghiară), în nordul Budapestei, înălțată pe un munte (numele în slava veche asta și înseamnă – Cetatea Înaltă), lângă Dunăre, ctitorită de Regele Ștefan cel Sfânt al Ungariei, unde s-au întâlnit, în secolul al XIV-lea, regii Carol Robert de Anjou al Ungariei, Cazimir cel Mare al Poloniei și Ioan de Luxemburg al Cehiei, cetate restaurată în epoca Renascentistă de Matia Corvinul, cel mai strălucit rege al Ungariei, fiul voievodului Iancu de Hunedoara al Transilvaniei, Regent al Ungariei și Eliberatorul cetății Belgradului (Cetatea Albă de pe Dunăre și Sava, actuala capitală a Serbiei) de sub turci.

De asemenea, Episcopul Oradiei a poposit la Esztergom (Strigoniu), vechea cetate regală și ecleziastică a Ungariei, fostă capitală a Regatului și sediul dintotdeauna al Primatului Ungariei, cercetând monumentala Bazilică Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Adalbert de Praga, primul Arhiepiscop de Strigoniu și Primat al Ungariei, unde a slujit și marele Arhiepiscop de origine română, Nicolaus Olahus, la care s-au adăugat vizitarea tezaurului Catedralei, Muzeului de Artă Creștină din reședința Arhiepiscopului Primat și Castelului Regal din vecinătatea Bazilicii, unde s-a născut Ștefan cel Sfânt al Ungariei. Mai târziu, în aceeași zi, periplul a continuat pe insula Margareta de pe Dunăre, în centrul Budapestei, la ruinele mănăstirii dominicane feminine a Sfintei Margareta, unde s-a nevoit Cuvioasa Margareta (Marina) din dinastia Arpadiană, mai înainte de marea năvălire tătaro-mongolă (1241) care a pustiit insula și țara, distrugând toate cetățile și așezările fortificate, o cuvioasă mistică maghiară care a și dat numele insulei, precum și ruinele mănăstirii franciscane și biserica reconstruită a prepoziturii premonstratense, toate distruse cu prilejul aceleiași invazii asiatice.

În ultima zi petrecută în Ungaria, sâmbătă, 16 iulie 2022, delegația condusă de Preasfințitul Părinte Sofronie s-a oprit, la Budapesta, la Bazilica Sfântul Ștefan, Catedrala Budapestei, din centrul Pestei, unde se păstreză relicva Sfintei Drepte (mâna dreaptă neputrezită a Regelui Ștefan cel Sfânt, canonizat și de Patriarhia Ecumenică), biserica votivă a Regelui Matia Corvinul, loc de investire a Regilor Ungariei (inclusiv Împăratul Fracisc Iosif I al Austriei și Rege al Ungariei a fost investit, împreună cu soția sa, Elisabeta, cunoscută în popor drept „Sisi”, ca Rege al Ungariei) în proximitatea căreia se află statuia ecvestră a primului rege, Ștefan cel Sfânt, Bastionul Pescarilor, ruinele mănastirilor medivale dominicană și franciscană, casa dăruită Despotului Ștefan Lazarovici al Serbiei, fiul Sfântului Cneaz Martir Lazăr al Serbiei, de către Regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei și Împărat romano-german, precum și mormântul dervișului Gül Baba de pe Dealul Trandafirilor, faimos mistic musulman care a locuit la Buda în timpul stăpânirii otomane, pentru atragerea la islam a populației creștine a orașului, fără prea mare succes, și, de asemenea, „Poarta Vienei” de intrare în Cetatea Budei, pe unde au pătruns în oraș oștirile austriece eliberatoare de sub turcocrație.

În continuare, ca oaspete al Preasfințitului Părinte Lukijan al Budei, împreună cu Preasfinția Sa și cu Preafințitul Părinte Episcop Heruvim de Osiecikopolie și Barania, din Croația, a vizitat istorica mănăstire a Adormirii Maicii Domnului din Cuvinul Sârbesc (Ráckeve), mănăstire ortodoxă de călugări, desființată în timpul Împărătesei Maria Terezia, al cărei fir al vieții monahale a fost reluat în anii din urmă cu monahi de la mănăstirea Kovil din Voivodina, de lângă Novi Sad, biserica mănăstirii și paraclisele ei constituind o admirabilă sinteză bizantino-gotică, cu nimic mai prejos de sinteza moldovenească ștefaniano-rareșiană, restaurarea vechilor fresce ale catoliconului și ale vechiului paraclis și împodobirea cu fresce a noului paraclis cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” fiind făcute pe cheltuiala macedoromânilor moscopoleni care s-au așezat și la Ráckeve după pustiirea metropolei aromânilor, iar la muzeul mănăstirii a remarcat mulțimea prețioaselor danii ale bogaților negustori aromâni moscopoleni.

La sfârșit, împreună cu cei doi ierarhi sârbi, a vizitat și biserica parohială din Lovra (în maghiară Lórév) cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotirorul călătorilor, din vecinătatea Cuvinului Sârbesc, recent restaurată, unde încă mai locuiesc 80 de familii ortodoxe, o parte din locuitorii satului emigrând, după Primul Război Mondial, în Voivodina, chiar din satul de baștină al Episcopului Lukijan.

După periplul spiritual și cultural budapestan, în cursul după-amiezii de sâmbătă, delegația orădeană s-a întors în Cetatea episcopală de pe malurile Crișului Repede, cu frumoase amintiri și prețioase daruri pentru biblioteca eparhială și pentru cea a facultății de teologie ortodoxă de sub omoforul vlădicilor Varadiei, care își va serba centenarul anul viitor, în 2023, deodată cu jubileul de trei sute cincizeci de ani de la prima atestare documentară a începerii arhipăstoririi la Oradea (Varadia) a Mitropolitului Simeon, în vederea aprofundării cercetării istorice și a extinderii documentării, spre întocmirea studiului mult așteptat, care se va constitui într-o bornă kilometrică eclesială necesară și utilă, pentru sporirea prestigiului Bisericii Ortodoxe într-o zonă multiculturală, polietnică și plurilingvistică model de conviețuire pașnică central-europeană.

Arhid. Andi Constantin Bacter