Ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași din anul acesta, sâmbătă, 14 octombrie 2023, a fost o zi cu totul specială pentru comunitatea euharistică a Parohiei Sfânta Vineri din Oradea, fiind marcată de prezența Chiriarhului locului, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei, care a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica închinată Sfintei Cuvioase Parascheva și Sfântului Arhidiacon Ștefan și a săvârșit ceremonia de instalare a noului preot paroh, Părintele prof. Ștefan-Alexandru Lakatos, cadru didactic la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, de curând promovat în treapta sacramentală a preoției, după 16 ani de slujire diaconală ca protodiacon chiriahal.

După citirea pericopei evanghelice rânduite (Luca 7, 36-50), Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat viața curată și plină de Lumina lui Dumnezeu a Sfintei Cuvioase Parascheva, care, din cetatea Iașilor și din cetatea sufletului nostru, ne cheamă și pe noi la același exercițiu binecuvântat, al primirii, prețuirii, sporirii și răspândirii Luminii lui Dumnezeu în lume.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a făcut referiri de ordin istoric cu privire la viața Ocrotitoarei Moldovei și la contextul în care a ajuns în Târgul Ieșilor, fiind iubită și chemată în rugăciune nu doar de cei din această istorică provincie românească, ci de românii din întreaga țară, precum și de credincioșii ortodocși care au ajuns să-i cunoască viața și minunile. Ea este Sfânta, prin excelență, a Balcanilor, a întregului sud-est al Europei. Dar ea este cinstită și în îndepărtatul nord și răsărit, și, datorită mulțimii credincioșilor ortodocși care s-au stabilit în veacurile din urmă, îndeosebi în ultimul, în părțile apusene ale globului pământesc, evlavia față de Sfânta noastră Maică Parascheva cea mult folositoare este răspândită pe fața întregului pământ. Dar poporul nostru are o evlavie specială față de sfântă, de aceea mulțime mare de pelerini se îndreaptă în mod cu totul aparte astăzi, când e ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase, în vechea cetate de scaun a Moldovei, Iașii, pentru a se închina la cinstitele ei moaște. Aceasta pentru că ea însăși, originară din Tracia, din apropiere de cetatea Constantinopolului, a fost pelerină și în viața pământească și după mutarea ei la cele veșnice, peregrinând prin Balcani – Constantinopol, Târnovo și Belgrad – până cinstitele ei moaște au ajuns în cetatea Iașilor, ca mulțumire a măritului tron al Patriarhiei Ecumenice pentru ajutorul dat de binecredinciosul și strălucitul voievod din veacul al XVII-lea, Vasile Lupu, care a plătit toată datoria Patriarhiei Ecumenice față de Înalta Poartă, căci acolo unde stăpânirea islamică ajunge, în cazul în care creștinii nu sunt convertiți cu forța sau uciși și bisericile nu sunt distruse, ei sunt îngăduiți cu condiția de a plăti biruri grele și taxe împovărătoare.

Ascultând cuvintele pasajului evanghelic evocat, credincioșii s-ar putea întreba care sunt motivele pentru care, la pomenirea unei sfinte cuvioase, cu viață curată, Biserica ne aduce aminte de femeia păcătoasă care a spălat picioarele Domnului și le-a șters cu părul capului ei, ungându-le cu mir. Și, totuși, ce are în comun Sfânta Parascheva cu femeia cea păcătoasă din pericopa evanghelică pe care am ascultat-o? Este credința, iubirea și nădejdea. Credința puternică. Ce i-a spus Mântuitorul femeii celei păcătoase căreia i-a iertat păcatele? „Credința ta te-a mântuit, mergi în pace!” Credința Sfintei Cuvioase Parascheva i-a adus mântuirea de la Mirele ei, Mântuitorul și Arhiereul sufletelor noastre, credința cea puternică prin care suntem chemați la întâlnirea cu Cel Care ne iubește și ne inspiră să iubim și noi la rândul nostru. La credința tare a Sfintei se adaugă și iubirea, iubirea pe care o arată față de Dumnezeu și față de toți credincioșii și pelerinii care au evlavie față de ea, astfel nădejdea la mântuire a Sfinților se transmite molipsitor și irezistibil spre noi, cei mulți și păcătoși. Căci așa, și nădejdea noastră la mântuire, în pofida tuturor răutăților vremii, să se consolideze, să crească. Toate le putem face cu ajutorul Lui, pentru că așa vrea Dumnezeu; pe toți ne cheamă la sfințenie!

Și așa cum Sfântul Apostol Pavel o spune inspirat corintenilor în Apostolul zilei (II Corinteni 3, 17-18; 4, 6-10) despre comoara credinței pe care o primim și o purtăm în „vase de lut”, în trupurile noastre de pământ purtăm comoara cea de mult preț a Luminii lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel își începe exortația sa, îndemnul către creștinii din Corint, cu trimitere la Lumina lui Dumnezeu, Cel Care a zis să strălucească lumină în întuneric. Noi, astăzi, putem vorbi despre întunericul din zilele noastre, întunericul spiritual care vrea să pună stăpânire pe omenire. În întunericul din lume, Dumnezeu spune în continuare, mereu, și astăzi, și acum: Să fie Lumină! El aduce Lumina Sa cea caldă, blândă și odihnitoare, Lumina lui Hristos, Lumina Învierii, Lumina Vieții, Lumina care strălucește în întunericul inimilor noastre, coborâtă în noi prin sfânta rugăciune, așa cum s-a coborât și a rămas în viața plină de sfințenie a Sfintei Parascheva și a tuturor Sfinților. În viața lor strălucește Lumina lui Dumnezeu, ajungând în comuniune cu Cel Care este Iubire, astfel încât Lumina Sa strălucește în inimile Sfinților și această Lumină ivită în viețile Sfinților trece în întreaga cetate de lut a trupului. Astfel, după ce Sfinții trec prin adormire în lumea de dincolo, la fel ca noi, „vasele de lut” – osemintele mărunte și mărunțite – sunt proslăvite și, prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, devin sfinte moaște, relicve sfinte și prețioase, pline de prezența iubitoare și puterea lui Dumnezeu, chiar dacă trupul este adormit. De aceea, sfintele moaște nu poartă doar amintirea, ci și marea și bine înmiresmata comoară a dragostei lui Dumnezeu.

Încheind cuvântul de zidire sufletească, Ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți nu doar să fie conștienți de Lumina lui Hristos Care strălucește în fiecare creștin, ci mai ales să o sporească, să-i potențeze, prin propriile eforturi spirituale, intensitatea și lucrarea în viața lor și a celor din jur, ignorând ofertele grandomaniei îmbiate de scenele efemere ale lumii de azi.  Numai că această comoară a Luminii o purtăm și noi! Purtăm în vasele noastre de lut Lumina lui Dumnezeu, primită în Taina Sfântului Botez, însă pe care, fără a-i aduce vreo atingere, o putem ascunde ca sub un obroc, din cauza întunecimii venite din neputințele și păcatele noastre. Ea nu se stinge. Nu doar că pâlpâie, ci arde încontinuu. Pentru aceasta, Dumnezeu ne-a dat rugăciunea, lucrările duhovnicești și ascetice ca să ne îndeletnicim în lupta împotriva răului, a ispitelor și păcatelor, chemând neîncetat ajutorul lui Dumnezeu, prin străpungerea inimii și călcarea egoismului, a mândriei, a slavei deșarte care ne oprește să vedem Slava lui Dumnezeu, Lumina discretă a lui Dumnezeu, și, prin ispită demonică, ne îndeamnă să contemplăm mai mult slava părută a lumii, după modelul necurat al îngerului căzut, odinioară purtător de lumină. Din păcate, avem ochi, din cauza egoismului și autosuficienței, doar pentru gloria și faima noastră vremelnică, pământeană, care se sting odată cu trecerea noastră din lume. Chiar dacă în memoria culturală a umanității cineva rămâne prin ceva, doar prin sfințenie și prin apropierea de Dumnezeu numele său rămâne acolo unde contează cu adevărat, în Cartea Vieții.

La finele Sfintei Liturghii, Episcopul Oradiei a oficiat ceremonia de instalare a noului preot paroh. Ierarhul a oferit însemnele simbolice ale noii ascultări harice și administrativ-bisericești: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile sfântului lăcaș, după care Părintele Ștefan-Alexandru Lakatos a dat citire Actului de onestitate și fidelitate față de Biserică.

În continuare, noul preot paroh a ținut cel dintâi cuvânt înaintea enoriașilor încredințați spre păstorire, prezentându-și parcursul pregătirii teologice și cel al slujirii sacramentale, familia și gândurile cele mai importante cu care pornește acest nou capitol al vieții sale și al acestei parohii. De asemenea, părintele profesor a adus mulțumiri Preasfințitului Părinte Sofronie pentru încrederea acordată, dragostea părintească și purtarea de grijă pe care a arătat-o față de el și de întreaga sa familie în cursul celor 16 ani de slujire diaconală.

Apoi, Părintele Ștefan Blaga – preot pensionar și, de acum, fost paroh, cel căruia i-a fost încredințată misiunea înființării acestei noi parohii în urmă cu 19 ani și zidirii sfântului lăcaș – a rostit un cuvânt festiv, de recunoștință și de mulțumire față de Dumnezeu Care i-a călăuzit viața în deceniile de slujire preoțească, lăsând în urmă două biserici construite din temelii și sperând că dragostea investită toți acești ani în relația cu credincioșii va rămâne o amintire vie și aducătoare de bucurie pentru ei. De asemenea, fostul preot paroh a mulțumit Episcopului Oradiei pentru grija părintească și sprijinul acordat și i-a urat noului preot paroh, ocrotit de același Sfânt Apostol și Arhidiacon, să aibă parte de o slujire rodnică și binecuvântată de Dumnezeu.

În cele din urmă, Preasfințitul Părinte Sofronie a adresat un cuvânt de binecuvântare și folos duhovnicesc pentru noul preot paroh și l-a felicitat pe Părintele Ștefan Blaga pentru frumoasa și rodnica sa activitate, care va rămâne pe mai departe, aproape de biserica și comunitatea pe care le-a zidit și slujit vreme de aproape douăzeci de ani. Încheind, Preasfinția Sa i-a încredințat pe credincioși că au rămas pe mâini bune, asigurându-i că Părintele Ștefan-Alexandru Lakatos va continua cu vrednicie și hărnicie activitatea pastoral-misionară și administrativă a parohiei.