Trecând pe sub bolta de har a noului an bisericesc, prima sărbătoare de anvergură care ne întâmpină este Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea mai înaltă decât cerurile și cea prin care ni s-au descoperit zorii mântuirii, începutul mântuirii neamului omenesc, în a cărei nașteri întrezărim deja, cu emoție sfântă, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Cu prilejul acestei frumoase zile de praznic împărătesc, joi, 8 septembrie 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica închinată Nașterii Maicii Domnului, Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, și Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului, de la străvechea Mănăstire Voivozi.

După citirea pericopei evanghelice rânduite (Luca 10, 38-42; 11, 27-28), Ierarhul a rostit îndătinatul cuvânt de folos duhovnicesc, în care a descris-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca fiind Biserica cea însuflețită, Templul Slavei lui Dumnezeu, în care Marele Arhiereu, Domnul nostru Iisus Hristos, S-a sălășluit întru smerenia absolută a înomenirii Sale, spre răscumpărarea neamului omenesc din viețuirea întru moarte.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a explicat evlavia cu totul specială pe care o acordă Biserica Ortodoxă Preasfintei Fecioare Maria și, implicit, sărbătorilor de peste an închinate ei, importanța ei covârșitoare putând fi argumentată numai în termeni hristologici, adică într-o strânsă și permanentă raportare la Domnul nostru Iisus Hristos, realitate surprinsă atât în teologia, cât și în iconografia ortodoxă. Întreaga viață a Maicii Domnului este dedicată, dăruită, legată și încununată de Fiul ei, nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Mirele Bisericii, Mântuitorul nostru, Păstorul sufletelor noastre, Arhiereul cel Mare și Veșnic, Marele Preot Care ne păstorește pe noi, pe toți, la pășunile cele vii ale Împărăției cerurilor. Atunci când o cinstim pe Maica Domnului, pe Fiul lui Dumnezeu Îl cinstim și Lui I ne închinăm! Și dacă El este Marele Preot, pe bună dreptate o numim pe Maica Domnului Biserică însuflețită și Rai cuvântător, Paradisul făgăduit – pentru că prin ea vine nemurirea, prin ea vine Cel Care ne scapă pe noi din moarte prin Sfântă Învierea Sa! Dacă El este Marele Preot și ea I-a dăruit firea omenească, înseamnă că trupul ei a devenit Templul lui Dumnezeu. Căci unde este locul cel mai sfânt al prezenței lui Dumnezeu? Biserica! Or, Tatăl Ceresc a ales-o pe Fecioara Maria pentru a o preface în Templul Slavei lui Dumnezeu, în Biserica în care avea să Se sălășluiască, la „plinirea vremii”, Cuvântul cel Veșnic al Tatălui.

Deși cinstea ei este de necuprins și mărirea o întrece pe cea a Îngerilor lui Dumnezeu, totuși viețuirea Maicii Domnului este învăluită în tăinicia unei discreții dumnezeiești, ea fiind Floarea smereniei desăvârșite a umanității din care a răsărit nouă pe Însuși Dumnezeul cel Întrupat, Cel Promis dintru începuturi și Cel profețit a fi „Robul Domnului” (Isaia 53). Maica Domnului își oferă trupul ca să devină Biserică, sub cupola căreia strălucește în toată măreția, deși în simplitate și smerenie absolută, Dumnezeu Însuși, Fiul lui Dumnezeu Care Se înomenește, Dumnezeu-Omul! Smerenie absolută de care noi, oamenii, n-o să fim niciodată în stare, oricât ne-am smeri și oricât am fi de smeriți și oricât ne-ar smeri Dumnezeu, noi sau lumea. Bine este pentru om să se smerească, dar și mai bine atunci când este smerit de către alții, mai de folos îi este. Dar nici așa nu poate ajunge la măsura smereniei desăvârșite a Maicii Domnului, la măsura smereniei dumnezeiești absolute, despre care Sfântul Pavel, în Apostolul zilei, ne-a vorbit, când ne spune că Dumnezeu S-a deșertat pe Sine, luând chip de rob și primind moartea pentru noi! Și încă ce moarte! Moartea cea mai defăimătoare la vremea aceea, rezervată condamnaților la moarte pentru crime și fapte abominabile, răstignirea. Iar Dumnezeu Se face om și acceptă cea mai ticăloasă și netrebnică, urâtă și umilitoare dintre morți, răstignirea! Ca să ne scape pe noi, păcătoșii, din întuneric și din iad! Suntem noi conștienți de măreția iubirii lui Dumnezeu față de noi? Și dacă pe Maica Domnului nu o putem despărți de Domnul, oare nu o vedem prezentă pe parcursul întregii sale vieți în Taina Fiului ei?

Chiriarhul locului a mai subliniat faptul că deși Maica Domnului a fost cea aleasă și singura cu adevărat vrednică și întru totul afierosită Domnului spre a sluji Celei mai înalte misiuni omenești, aceasta nu a scutit-o de suferințele cele mai cumplite pe care poate o mamă să le trăiască, motiv pentru care creștinul contemporan, oricât de moral ar fi, nu trebuie să se clatine în credință în fața încercărilor, tristeții și suferinței, realități neplăcute, dar pedagogice, pe care nu le putem ocoli. Cât a avut de suferit Maica Domnului! A fost nevoită să treacă multe și groaznice încercări, însă cele mai grele au fost cele când a fost nevoită să fie martor la moartea infamă a Fiului ei Care făcuse atât de mult bine! A vindecat pe orbii din naștere, i-a curățit pe leproși, i-a curățit pe demonizați, a înviat morți! Și e condamnat la moarte, răstignit pe cruce, umilit, batjocorit, înjosit, scuipat, jignit, iar mama lui e martor la toate aceste nesăbuite și nebunești fapte omenești. Ce sabie a trecut prin sufletul ei, cum a vestit-o Dreptul Simeon, Crucea Fiului ei! Ce sabie trece prin inima ei de mamă iubitoare, chiar și atunci când noi suferim pe micile noastre cruci ale vieții noastre, căci ea suferă pentru noi și se roagă pentru noi, pentru învierea noastră din moartea pe care ne-o prilejuiește păcatul.

La sfârșit, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să înțeleagă că, în această lume tot mai înstrăinată de Dumnezeu, când suntem cuprinși de deznădejde și de frică, este vital și esențial să înțelegem că niciodată nu suntem și nu vom fi părăsiți de dragostea Maicii Domnului și de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Nu suntem singuri în speranța noastră, numai că trebuie să-L chemăm pe Dumnezeu cu stăruință în ajutorul nostru, luptându-ne cu micimea și răutatea din noi, lăsându-L pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră. Credeți-mă că Dumnezeu și în zilele noastre face minuni nenumărate și dacă avem ochi de văzut și urechi de auzit, putem vedea minunile Sale în fiecare zi: cum cei aflați în pragul morții sunt înviați; cum cei cărora medicii nu le mai dau nicio șansă se însănătoșesc și se înzdrăvenesc; cum cei neputincioși și uitați și părăsiți sunt purtați de Dumnezeu pe brațe și duși în curțile Lui! De aceea, să nu lipsească din rugăciunile noastre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este nelipsită de Domnul Hristos și care are mare îndrăzneală înaintea Fiului ei și Dumnezeului nostru.

În cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul locului l-a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe diaconul Paul-Dan Țop, doctor în teologie al Facultății Andreiene din Sibiu, pentru a fi preot coslujitor la parohia orădeană Sfinții Trei Ierarhi, după pensionarea actualului preot paroh, Ioan Bala, ctitorul bisericii, care va îndeplini, în continuare, ascultarea conducerii oficiului parohial, în noua calitate. La enoria respectivă mai slujește și preotul Gavril-Dorin Rad, fost consilier administrativ la Centrul Eparhial.

La finele sfintei slujbe, Părintele Protosinghel Chesarie Pondroș, starețul mănăstirii, a ținut o alocuțiune festivă. Pe această cale, părintele stareț a exprimat recunoștința și bucuria ostenitorilor și pelerinilor mănăstirii de a-l avea în mijlocul lor, la ales ceas sărbătoresc, pe Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, sporind intensitatea în rugăciune și tâlcuind inspirat înțelesurile duhovnicești ale sărbătorii Sânteimarii Mici.

Programul liturgic s-a încheiat cu cuvântarea ocazională a Episcopului Oradiei, care l-a felicitat pe părintele stareț pentru frumoasa misiune pe care o îndeplinește la Mănăstirea Voivozi, aducând cuvinte de apreciere pentru toți cei prezenți și, în special, pentru cei care sprijină și ajută lucrarea pastoral-misionară și administrativă a așezământului călugăresc, la momentul de față catholiconul mănăstirii aflându-se în stadiul finalizării lucrărilor de împodobire cu pictură. De asemenea, Preasfinția Sa a transmis urări de mulți și binecuvântați ani tuturor celor care poartă numele Preasfintei Fecioare Maria, precum și gânduri bune, rezultate de excepție, succes și conștiinciozitate pentru elevii care au început deja noul an școlar.

Pr. Andi-Constantin Bacter