În ziua de prăznuire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, joi, 29 iunie 2023, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul obștii Mănăstirii Izbuc, unde a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica cea nouă închinată sărbătorii Așezării moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în Lida Palestinei, Sfântului Mucenic Fanurie, Marele Făcător de Minuni, Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, Sfântului Cuvios Siluan Athonitul și Sfântului Cuvios Sofronie Athonitul din incinta așezământului monahal. Cu acest prilej, Chiriarhul Oradiei Mari a săvârșit slujba de pomenire a distinsei sale mame, doamna Maria Drincec, la împlinirea răstimpului de șase luni de la trecerea în tărâmul veșniciei lui Dumnezeu. Din soborul slujitor au făcut parte starețul mănăstirii, cei patru protopopi ai Eparhiei, consilieri eparhiali, ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi.

După citirea cuvântului evanghelic dedicat prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel (Matei 16, 13-19), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a pus în lumină planul minunat pe care Dumnezeu l-a avut cu cei doi bărbați ai lui Hristos, cei care s-au făcut transparenți lucrării lui Dumnezeu într-o lume străină de Evanghelie, de bunătatea și dragostea dumnezeiască, călcând pe urmele biruitoare ale Celui Care a biruit lumea.

În deschiderea predicii, Ierarhul Oradiei a oferit câteva repere biografice din viața celor doi corifei ai Apostolilor, evidențiind aspectele cele mai importante și indicând schimbarea fundamentală pe care întâlnirea cu Domnul Hristos a produs-o în viața lor. Nu este creștin care să nu fi auzit de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, atât cât permite evlavia și credința fiecărui credincios. Chiar și cei care s-au separat de Biserică, îi cinstesc într-un fel anume, diferit de evlavia noastră, prin aceea că, sârguitori fiind cei care s-au separat, frecventează asiduu Scripturile. Or, Sfânta Scriptură are chipurile luminoase ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel prezente. Pe Sfântul Petru îl întâlnim împreună cu fratele său, Sfântul Andrei cel întâi chemat, încă de începuturile misiunii apostolice, când Domnul Iisus Hristos i-a chemat de la Sfântul Ioan Botezătorul ca să Îi urmeze Lui. Au lăsat toate și I-au urmat. Pe Sfântul Pavel îl întâlnim mai târziu, nu a fost ucenic direct al Mântuitorului, n-a fost numărat între cei doisprezece, dar s-a învrednicit să fie Apostol al Mântuitorului. Sigur, din punct de vedere tehnic, dacă am apela la principiile criticii istorice care astăzi sunt foarte la modă, atunci Sfântul Pavel nu ar fi Apostol în sensul literal al cuvântului. Doar că prin Duhul lui Dumnezeu el devine Apostol, datorită Domnului Iisus Hristos Care îl cheamă în drumul spre Damasc, adică martor și mărturisitor al Învierii Sale; ceea ce și face, întrucât viața sa se transformă radical. I se schimbă în mod total viața, devenind atât de aprins în propovăduirea Evangheliei încât în corpusul epistolelor apostolice ale lui sunt cele mai multe, profunde, dogmatice și pline de adevăr de credință, ba mai mult, datorită darului extraordinar pe care l-a primit de la Dumnezeu fostul Saul, Pavel sau Paul devine „Apostolul neamurilor” luminând nații și popoare întregi, inclusiv pe strămoșii noștri. Așadar, Pavel este cu adevărat Apostol, deschizând înțelegerea noastră privind apostolatul la măsura Duhului Sfânt, adică nu limitându-ne la numerologie, strict la cei doisprezece, după cele douăsprezece triburi sau seminții ale lui Israel, ci în sensul profund și adevărat al slujirii pe care Dumnezeu o dorește.

Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel nu este doar un prilej de meditație apreciativă sau o reverie duhovnicească privitoare la narațiunea extraordinară a vieții și activității lor, ci se constituie într-un îndemn la actualizarea identității noastre lăuntrice de a fi „ai lui Hristos”, porniți pe „calea cea strâmtă și cu chinuri” până la capăt.  Numele lui Dumnezeu este Bunătate. Și această bunătate divină au vestit-o neobosit Apostolii. Acum, astăzi, același lucru suntem chemați și noi, cu râvnă apostolică și indiferent de locul slujirii în care suntem în Biserică, să o vestim semenilor noștri. Prea de multe ori uităm cine suntem de fapt. Uităm că suntem creștini și că suntem chemați să călcăm pe urmele bucuriei propovăduirii Apostolilor. Dacă noi continuăm să fim crispați, încruntați, închiși în propriile noastre ghetouri culturale și spirituale, misiunea noastră devine zadarnică și este sleită de energiile dumnezeiești care vor să fim și noi cum au fost Sfinții Apostoli, aducând în viețile oamenilor bunătatea lui Dumnezeu, iubire, speranță, încredere, curaj! Mai ales că lumea se află în marasmul păcatelor. Dacă ne lăsăm sleiți și doborâți, umanitatea nu poate să aibă niciun viitor. Adevăratul umanism este cel creștin, rupt din bunătatea lui Dumnezeu Care îi arată omului că nu este înrăit total, ci că mai are resurse de bunătate pe care le poate recupera și prin care poate ajunge din adâncul iadului în Lumina cea veșnică și netrecătoare a Împărăției cerurilor. De aceea, cu smerenie, cu seninătate, fără frunți crispate și priviri întunecate, ci cu bucurie, luminozitate și râvnă apostolică trebuie să împărtășim tuturor Adevărul netrecător al bunătății lui Dumnezeu Care face ca moartea să nu mai aibă nicio putere. Asta ne-au învățat Apostolii, convingător, inclusiv prin moartea lor martirică înaintea lumii și a popoarelor care s-au convertit văzând atâta dragoste și bunătate, lăsându-și inimile cucerite de dragostea lui Dumnezeu.

Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa a atras atenția asupra derapajelor și căderilor din viața celor doi mari Sfinți Apostoli, realități dătătoare de nădejde și entuziasm spiritual, înțelegând că mai ales căderea face parte din urcușul spre sfințenie, ceea ce nu scade din strălucirea sfințeniei lor, ci pune în evidență abundența fără măsură a bunătății și dragostei Părintelui Ceresc. Ceea ce este foarte important și esențial este exemplul de dăruire totală, deplină al Sfinților Apostoli, oferindu-și și viața pentru Hristos, ca lumea să creadă, să înțeleagă că moartea nu are nicio putere și bunătatea dumnezeiască nu are limite; că din prigonitor poți să ajungi sfânt. Ce ar fi fost dacă Saul, care-i prigonea pe creștini și îi dădea pe mâna călăilor, ar fi fost blestemat de creștinii de atunci, rugându-se lui Dumnezeu să-l pedepsească, așa cum suntem ispitiți în zilele noastre să facem atunci când nu ne convine ceva. Numai că Dumnezeu nu gândește cum gândim noi. Dumnezeu știa că din Saul va face un martir și se va naște un om nou prin lucrarea harului Duhului Sfânt care va propovădui Evanghelia către multe neamuri ale pământului. Să nu uităm că, da, și Sfântul Petru s-a lepădat de Hristos și a plâns cu amar, dar nu s-a descurajat, n-a deznădăjduit ca Iuda Iscarioteanul, ci s-a ridicat din cădere și și-a mântuit sufletul, iar atunci când a trebuit să plătească cu viața credința sa, a ales să rămână cu Hristos-Viața. Așadar, dragii mei, să ne aducem aminte de exemplul lor luminos, să ne lăsăm contaminați de râvna lor apostolică și să nu uităm că și generația noastră, cler și credincioși, este neam sfânt și preoție împărătească, frații și surorile lui Hristos, având datoria să vestim lumii și mai ales celor care nu se mai încred în noi și ne disprețuiesc că Dumnezeu este bun, că iartă pe oricine vrea să fie cu adevărat iertat, că nu judecă la fel ca și noi și că este Singurul Care are puterea să ne schimbe viețile.

La Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a promovat în treapta slujirii diaconale pe tânărul teolog Petrică-Ionuț Toderaș pe seama bisericii parohiale din satul Dicănești, Protopopiatul Oradea, iar pe diaconul Corneliu-Nicolae Pantiș l-a prohirisit întru preot și l-a hirotesit întru duhovnic spre a sluji comunității parohiale din satul Călătani, aceeași protoierie.

După dumnezeiasca slujbă, Ierarhul Oradiei a prezidat slujba de pomenire a mult iubitei sale mame, în prezența rudeniilor după trup ale Preasfinției Sale, prieteni și apropiați ai familiei, întru fericita și luminoasa aducere aminte a celei care a dat naștere celui de al șaselea Ierarh al istoricei Eparhii Ortodoxe Române a Oradiei Mari.