† SOFRONIE


Prin voia lui Dumnezeu Episcop al Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, cinstiţilor preoţi, celor întru Hristos diaconi, râvnitorilor monahi şi monahii şi evlavioşilor credincioşi şi credincioase, milă, pace şi har de la Dumnezeu-Tatăl Cel ceresc şi de la Domnul nostru Iisus Hristos Cel înviat din morţi a treia zi, iar de la noi nemărginită dragoste şi binecuvântare în Duhul Sfânt.

Hristos a înviat!

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”
(Psalmul 117, 24). 

Dreptmăritori creştini,

Ziua Învierii lui Hristos, serbată de noi toţi în fiecare an, este, de fapt, o înainteprăznuire a propriei noastre învieri. Învierea lui Hristos este începutul. Urmează învierea noastră din morţi. Sărbătorind Învierea lui Hristos Domnul, sărbătorim, cu anticipaţie, propria noastră înviere. A tuturor oamenilor, a tuturor noroadelor, a tuturor urmaşilor lui Adam. De aceea, Ziua Învierii este o serbare globală, ba chiar universală. O zi de bucurie pentru întreaga creaţie: oameni, lume, îngeri chiar.
Aceasta înţelegând-o mai înainte de noi, Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a alcătuit frumosul, bogatul şi adâncul poem teologic cunoscut sub numele de Canonul Învierii, a tâlcuit în vers taina bucuriei universale, bucurie a tuturor popoarelor: „Ziua Învierii, noroade, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi.”  Aşa cântând, intrăm, în noaptea Învierii, în bisericile inundate de lumină, într-o explozie suprafirească a bucuriei universale, bucuria tuturor, oameni, îngeri, creaţia toată.
Ziua Învierii lui Hristos Mântuitorul nostru şi al întregii lumi este ziua de referinţă a istoriei universale. În ea este recapitulată călătoria umanităţii, dar şi a lumii, prin viaţă, moarte şi înviere, prin ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va veni. Este Ziua Domnului, Duminica, Ziua a opta, „această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este şi sărbătoare a sărbătorilor.”  
Călătoria noastră dintr-o stare în alta, de la moarte la viaţă, după ce vom mai fi trecut de la viaţă la moarte, „marea trecere” blagiană, iar de data aceasta de la moarte la viaţă, prin înviere, este mult mai spectaculoasă, mult mai cutremurătoare, mult mai înfricoşată, este suprema trecere. Biruinţa deplină asupra morţii. Trecerea, Paştile, de la stricăciune la nestricăciune, de la necinste la mărire, de la slăbiciune la putere (I Corinteni 15, 42-43).
Din această cauză, izbucnim toţi credincioşii în cântări de bucurie, lăudând pe Domnul: „Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.”  
Suntem, aşadar, cu toţii prinşi în bucuria Învierii lui Hristos, aprinşi de febra aşteptării propriei noastre supreme treceri, din moarte la viaţă, prin înviere, urmând lui Hristos întru toate, culminând urmarea noastră în trecerea prin „porţile cele veşnice” (Psalmul 23, 7 şi 9), urmând Împăratului măririi, „Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război” (Psalmul 23, 8), „Domnul puterilor” (Psalmul 23, 10), Domnul Cel Înviat a treia zi din morţi, Hristos Mântuitorul nostru, Hristos Împăratul Universului, Cel ce „S-a sculat precum a zis” (Matei 28, 6), „S-a sculat din morţi” (Matei 28, 7), „Cel ce S-a pogorât” (Efeseni 4, 10) „în părţile cele mai de jos ale pământului” (Efeseni 4, 9).
De altfel, aşa ţâşneşte şi cântarea noastră de bucurie şi preamărire a Celui înviat: „pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt.”  De aceea, avem motiv să fim fericiţi: înviind Hristos din mormânt, „ca un biruitor”, a zdrobit puterea iadului, bucurând pe femeile purtătoare de miruri, dăruind pace apostolilor şi ridicând pe toţi cei căzuţi.  Hristos a înviat!

Binecredincioşi fii şi fiice ai Bisericii,

Serbând Învierea lui Hristos, suntem în situaţia unei recapitulări generale a cunoştinţelor noastre, în stare de a ne pregăti pentru ceea ce se va petrece cu noi toţi. Pentru că niciunul dintre urmaşii lui Adam nu va rămâne străin de Învierea lui Hristos, „căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15, 22). Hristos, Împăratul şi Domnul a înviat a treia zi, „pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând.”  
Profetul Isaia, mai înainte văzând în Duhul Sfânt acestea, a mărturisit despre Hristos, zicând: „El va înlătura moartea pe vecie!” (Isaia 25, 8), moartea noastră, moartea lumii, prin Învierea Sa, înviere care este începutul învierii din morţi a tuturor, aşa cum inspirat arată şi Marele Vasile, Ierarhul Cezareei Capadociei, în anaforaua liturghiei sale: „înviind a treia zi şi cale făcând oricărui trup la învierea cea din morţi, că nu era cu putinţă a fi ţinut sub stricăciune Începătorul vieţii, făcutu-S-a începătură celor adormiţi, Întâi-Născut din morţi, ca să fie Însuşi Începătorul tuturor în toate.” 
O mărturie în cea mai autentică tradiţie biblică, Sfântul Pavel scriind Corintenilor că „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20). În aceeaşi linie apostolică şi patristică, se înscrie şi cuvântul cel bun al Marelui Ioan Gură de Aur, de la a cărui naştere în cer aniversăm anul în curs o mie şase sute de ani. Astfel, în magistralul său cuvânt de învăţătură, citit în toate bisericile noastre în noaptea pascală, Hrisostomul arată şi el că „înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.” Concluzia logică a acestor realităţi netrecătoare, vestea cea bună, îndemnul firesc ne sunt prezentate tot de Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului.”
„Hristos a înviat din morţi” (I Corinteni 15, 12), cu moartea Sa călcând moartea, şi celor din morminte dăruind viaţă! „Hristos a înviat din morţi”, pregătind învierea morţilor, pe care o aşteptăm şi o mărturisim în Simbolul de credinţă al Bisericii. Ştim că morţii vor învia. Iar cum va fi împlinită taina aceasta, deja am avut posibilitatea să înţelegem, ascultând, la sfârşitul Deniei Prohodului Domnului, Profeţia lui Iezechiel. 
Purtat de Duhul, Profetul vede un câmp plin de oseminte umane, „foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot” (Iezechiel 37, 2). Domnul stârneşte „un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa” (Iezechiel 37, 7), le îmbracă în ţesuturile ce şi mai înainte au fost peste ele şi le aduce la viaţă: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!»... şi a intrat în ei duhul şi au înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor” (Iezechiel 37, 9-10).
Ce privelişte cosmică! Ce spectacol universal! Oamenii din toate timpurile şi din toate locurile înviind! Un exerciţiu de imaginaţie şi o călătorie cu gândul la Judecata din urmă de la Voroneţ sau la cea din Capela Sixtină de la Vatican sau de oriunde, din bisericile lumii noastre, la care adăugând proporţiile cuvenite unui astfel de eveniment final şi vom pricepe ce ne aşteaptă! Vom învia! „Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale?” (Osea 13, 14) „Unde îţi este, moarte, boldul tău?”(I Corinteni 15, 55). Hristos a înviat!

Preaiubiţi credincioşi ai Domnului Hristos,

Oare ar putea vreo umbră să întunece bucuria noastră? Ori vreun nor ar cuteza să acopere cerul inimii noastre? Nicidecum! Făgăduinţele Domnului către cei rămaşi credincioşi Lui sunt pe măsura Învierii Sale! Ne aşteaptă „cer nou şi pământ nou” (Apocalipsa 21, 1), „în care locuieşte dreptatea” (II Petru 3, 13), potrivit promisiunii dumnezeieşti, pe care a auzit-o Isaia Proorocul: „cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi face, zice Domnul, vor rămâne înaintea Mea” (Isaia 66, 22).
Dar noi deja vedem şi simţim şi înţelegem că cerul şi pământul s-au umplut de lumina Învierii lui Hristos! Şi mărturie aducem, cântând: „Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că S-a sculat Hristos, Bucuria cea veşnică.”  Aşadar, bucuria noastră este cosmică: toate cele create de Dumnezeu, potrivit Profetului, „se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu [Domnul] voi fi făcut” (Isaia 65, 18). Şi asta pentru că va trece tristeţea, necazul şi moartea. Lumea veche se va stinge, cerul îmbătrânit se va înfăşura, lăsând loc noii creaţii.
Aceasta vine pe fundalul Învierii Domnului şi Împăratului Universului, Hristos-Dumnezeu-Omul, Adam cel Nou, Cuvântul-Logosul lui Dumnezeu, „Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii” , prin Care toate s-au făcut „şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). El va „face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte” (Isaia 65, 17).
Sărbătoarea noastră este universală. La ea participă toată creaţia: „şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt.”  Dar şi toţi oamenii, toate popoarele, chiar şi cei care încă nu L-au întâlnit pe Hristos, nu-L cunosc, nu vor să-L recunoască sau chiar Îl ocolesc. Toţi urmaşii lui Adam, toate noroadele, deopotrivă, mai mult, şi cei de ieri şi cei de azi, şi cei ce vor veni, sunt tainic împreună cu noi, în Duhul Sfânt, astăzi. Învierea lui Hristos ne priveşte pe toţi, indiferent care ne sunt rădăcinile, din ce neam suntem, ce credinţă mărturisim. Dincolo de confesiune, dincolo de religie chiar, dincolo de timpul şi locul în care ne-am învrednicit să fim pe acest pământ!
Acesta este motivul pentru care, din toată inima, cântăm astăzi, copleşiţi de atâta frumuseţe şi strălucire şi har: „Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, izbăvire de întristare!”  Şi pentru că sărbătoarea este universală, nimeni nu poate lipsi de la bucuria Bisericii, bucuria Creaţiei. Cu alte cuvinte, astăzi, Ziua Învierii, ne aducem aminte că suntem cu toţii fraţi şi surori, fiii şi fiicele lui Adam, născuţi din Eva, răscumpăraţi prin Învierea lui Hristos-Domnul, Noul Adam, Fiul Născătoarei de Dumnezeu, Noua Evă, Maica noastră, a tuturor.
Într-o asemenea zi, dragii mei contemporani, scumpii mei strămoşi, iubiţii mei care acum mă auziţi din cer şi de pe pământ, nu mai este loc de ură şi răzbunare! Armele să tacă! Războaiele să înceteze! Gândurile rele să pălească! Iar noi, cu toţii, cei de azi, dimpreună cu cei de ieri şi cu cei de mâine, oameni şi îngeri, cer şi pământ şi cele de dedesubt, stele şi făpturi pământene şi stihii, haideţi să ne prindem într-o horă cosmică, de proporţii uriaşe, nemaigândite, şi să cântăm cu bucurie, veselindu-ne şi lăudându-L pe Cel a treia zi Înviat, Începutul Învierii noastre:

„Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”

Binecuvântaţii Părintelui ceresc din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Eparhie a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, îngăduiţi-mi ca, în finalul acestei scrisori pascale, să Vă împărtăşesc bucuria de a fi împreună cu Voi, al Vostru, la această mare sărbătoare a Bisericii, a întregii Creaţii. Sunt copleşit de dragostea cu care m-aţi primit şi m-aţi îmbrăţişat. La rândul meu, sunt, întru fericire deplină, cu Voi, cu toţi, cei din Cetatea de Scaun a Eparhiei, cei din Bihor şi cei din Sălaj, din Crişana şi din colţul sălăjean al Transilvaniei. Fie ca lumina Învierii să strălucească în noi toţi!

Hristos a înviat!


Praznic luminat Vă doreşte tuturor, al Vostru,

de tot binele voitor şi neobosit rugător către Domnul Cel Înviat,

† SOFRONIE

Episcopul
Oradiei, Bihorului şi Sălajului